Romanii lor, romanii noştri şi nişte daci ca-n filme

Romanii din România, romanii din Ungaria, romanii din Germania şi cîţiva daci de-ai noştri s-au întîlnit, în aceeaşi arenă, la cea de-a patra ediţie a Festivalului „Zilele romane” de la Zalău.

Dacii şi romanii din România au fost întruchipaţi, pentru prima oară în festival, de asociaţia clujeană „Terra Dacica Aeterna”, romanii din Germania – de „Familia Gladiatoria Pannonica”, iar romanii din Ungaria, de asociaţiile culturale „Legio XV Apollinaris” şi „Collegium Gladiatorium”.

Cu „vechime în muncă”, romanii ungurilor („Collegium Gladiatorium”) şi romanii germanilor („Familia Gladiatoria Pannonica”) au încîntat publicul cu luptele de gladiatori la care sînt, fără nici o îndoială, mari maeştri. Nu la fel de reuşite au fost însă demonstraţiile de tras cu arcul ale celor de la „Legio XV Apollinaris”, formaţia fiind aplaudată însă pentru demonstraţiile sale de lupte.

În ceea ce priveşte romanii românilor, aceştia au fost „de zile mari”, dat fiind că era prima lor participare la un festival de talia celui de la Zalău, alături de formaţii deja celebre. Cinci legionari, un centurion, un auxiliar şi un  senator, laolaltă cu vreo 14 daci au format echipa Asociaţiei Terra Dacica Aeterna. Spectacolele lor au constat în lupte între daci şi romani (la prima demonstraţie romanii i-au învins pe daci), demonstraţii de tras cu arcul şi aruncare cu suliţa. Cel mai aplaudat număr al spectacolului lor a fost însă demonstraţia de călărie a patru luptători daci (trei bărbaţi şi o femeie), de mare efect fiind şi demonstraţia de luptă între infanteria romană şi cavaleria dacă.

Festivalul Zilele romane de la Zalău a fost iniţiat în 2005, din „dorinţa de a oferi publicului larg un eveniment de ţinută, cu caracter cultural-educativ, care să se individualizeze în peisajul manifestarilor de amploare din Romania”.

Anul aceste a fost primul an în care la festival românii şi-au avut şi ei romanii lor. Tot o premieră o constituie şi reprezentarea dacilor în festival, de către acelaşi grup de reenactement, „Terra Dacica Aeterna”.

M. TRIPON