Românii îl sărbătoresc astăzi pe Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie cel Nou

Creştinii ortodocşi îi prăznuiesc, astăzi, pe Cuviosul Dimitrie cel Nou (sărbătorit anual la 27 octombrie), ale cărui sfinte moaşte se păstrează în Catedrala patriarhală.

Cuviosul Dimitrie cel Nou – „Ocrotitorul Bucureştilor” – s-a născut în satul Basarabi, aflat la sud de Dunăre, la 2-3 kilometri depărtare de cetatea Rusciuc. Părinţii săi erau ortodocşi, de origine valahă (română), şi se îndeletniceau cu agricultura şi cu creşterea vitelor. Deşi nu s-au păstrat multe documente scrise în legătură cu data naşterii Sfîntului Dimitrie, se crede că aceasta s-ar fi întîmplat prin sec. XIII, pe vremea împăraţilor Petru şi Ioniţă Asan ai statului româno-bulgar.

Ocupaţia de bază a tînărului Dimitrie era tot creşterea animalelor, dar adevărata sa vocaţie era aceea de a-L sluji pe Hristos. De aceea, încă din tinereţe, a intrat în viaţa monahală. Sînt păreri că acesta ar fi dus o viaţă pustnicească, într-o peşteră ce se afla în apropierea satului său natal, pe marginea Lomului. Este foarte probabil însă ca tînărul Dimitrie să-şi fi început viaţa monahală într-o comunitate monahală mai bine cunoscută, ca de pildă cea de la Basarabi, din sudul Dobrogei (Sciţia Mică). Este posibil şi ca supranumele de Basarabov să i se fi dat în legătură cu această mînăstire.

Despre data trecerii la cele veşnice, despre locul în care s-a întîmplat aceasta, despre cei ce l-au însoţit sau nu pe ultimul său drum, cît şi despre locul mormîntului său nu există nici un fel de date. Doar cîntările Bisericii vorbesc despre nevoinţele acestui Sfînt: „Ca un înger pe pămînt viaţa ţi-ai săvîrşit, în post şi rugăciune ziua şi noaptea petrecînd, ca să înfrîngi pornirea ispitelor cu care te-ai luptat, ca un ostaş adevărat al lui Dumnezeu, a cărui voie ai împlinit-o din tinereţe, Dimitrie, şi toate întunecime le-ai socotit. Pentru aceasta şi noi cu credinţă te lăudăm şi te slăvim”.

Moaştele Sfîntului aveau să fie descoperite în mod minunat, atunci cînd au crescut apele Lomului, surpînd intrarea în peştera Sf. Dimitrie. O copilă bolnavă a avut o viziune despre locul unde se aflau moaştele Sfîntului, viziune pe care a povestit-o părinţilor. Aceştia au anunţat preoţii Bisericii, care, la locul indicat de copilă, au descoperit, în albia rîului, moaştele întregi ale Sfîntului.

Acestea au fost cinstite aici cu evlavie, pînă în anul 1774, cînd, datorită invaziei armatelor otomane, au fost luate şi trecute Dunărea, la români, cu scopul de a fi duse în Rusia. Însă, la Bucureşti, un creştin cu inimă aleasă, Hagi Dimitrie, a intervenit pe lîngă autorităţile militare ruseşti, aflate în acel moment la sud de Dunăre, pentru a dărui aceste sfinte moaşte românilor, avînd în vedere că Sfîntul Dimitrie era de neam vlah. Autorităţile ruseşti au fost de acord, totuşi s-au învoit ca măcar mîna dreaptă a Sfîntului să ajungă la Kiev, unde se crede că se păstrează şi astăzi, în Lavra Pecerska.

În acest fel, sfintele moaşte au fost aduse la Bucureşti, întîmpinate cu mare alai de toţi credincioşii şi clericii bucureşteni, în frunte cu mitropolitul Grigorie al Ţării Româneşti şi aşezate în catedrala mitropolitană – actuala catedrală patriarhală. Sfîntul a fost declarat ocrotitor al Bucureştiului, iar harul său s-a făcut simţit şi prin numeroasele vindecări ce s-au petrecut la racla sa. Luînd în seamă aceste daruri ale Sfîntului Dimitrie, Biserica Ortodoxă îl socoteşte „doctor iscusit al bolnavilor, izbăvitor al celor chinuiţi de duhuri necurate, întăritor al bătrînilor, învăţător al celor tineri, mîngîietor al celor întristaţi, grabnic ascultător al celor ce se roagă, izbăvitor al celor ce sînt în primejdii, sprijinitorul întregii creştinătăţi”, precum şi ocrotitorul ţării noastre.

Articole din aceeasi categorie