România. Sfântul Scaun. 100 de ani de relații diplomatice

• Interviu cu ambasadorul României la Vatican, ES Liviu Zăpârțan •
La 1 iunie s-au aniversat 100 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi Sfântul Scaun şi împlinirea unui an de la vizita istorică a Sanctităţii Sale Papa Francisc în ţara noastră.
În acest context, ziarul Făclia a realizat un interviu cu ambasadorul României la Vatican, ES Liviu Zăpârțan pentru a vedea principalele evoluţii din istoria relaţiilor diplomatice dintre România şi Sfântul Scaun și care au fost momentele importante în relațiile dintre cele două state. De asemenea, diplomatul vorbește despre importanța pe care cele două călătorii papale în România le-au avut în relațiile dintre cele două state.
Rep: Excelența Voastră, cum ați caracteriza evoluția relațiilor diplomatice dintre România și St. Scaun ?
ES Liviu Zăpârțan: Relațiile dintre România și Sf. Scaun au fost și sunt marcate de ipostazele identitare ale celor două subiecte ale relațiilor internaționale și de evoluția lor specifică. Pe de o parte Sf. Scaun este un stat, o monarhie absolută de drept divin și în același timp este centrul Bisericii Catolice, al cărei conducător este Papa de la Roma, care are adepți peste tot în lume, inclusiv în România.
Pe de altă parte România a avut o dezvoltare istorică în care evoluția i-a fost marcată de unele rupturi, de momente care au favorizat relațiile cu Sf. Scaun și de altele în care s-au manifestat perturbări. Dacă în planul relațiilor umane, spirituale aceste relații nu au încetat niciodată, din primii ani de creștinism, în cel al relațiilor diplomatice, interstatale lucrurile au avut o evoluție sinuoasă. Imaginea de astăzi oferită de aceste relații ne dă satisfacție pentru că sunt foarte bune.
Rep: Care au fost momentele cheie în relațiile dintre cele două state?
ES Liviu Zăpârțan: Relațiile diplomatice dintre România și Vatican s-au stabilit la 1 iunie 1920 prin numirea primului reprezentant diplomatic al țării noastre de către regele Ferdinand. A avut loc, în 1927, semnarea Concordatului, care a reglementat raporturile bilaterale, precizând statutul Bisericii catolice în România. A urmat, în 1937, înființarea Colegiului Pio Romeno sălaș al românilor veniți la Roma pentru a studia în universitățile vaticane. În toți acești ani la Vatican au venit în vizită numeroase personalități ale vieții politice și culturale, dând consistență raporturilor diplomatice.
Rep: În 1950, relațiile bilaterale oficiale au fost întrerupte unilateral de către regimul comunist. Ce implicații a avut acest fapt?
ES Liviu Zăpârțan: Ruperea relațiilor diplomatice a avut consecințe grave pentru ambele părți. În România s-a redus puternic activitatea bisericii romano-catolice iar biserica greco-catolică a fost desființată și interzisă. S-a batjocorit o Biserică ale cărei contribuții la construirea conștiinței noastre naționale, la fondarea studiului limbii noastre esențialmente neo-latină, a istoriei, care proba originea daco-romană, a luptei pentru modernizarea statului și societății românești prin învățământ și cultură, a contribuției la făurirea statului național unitar român la 1918 au fost șterse cu buretele unei dictaturi asiatice.
Au fost omorâți cu primitivism reprezentanții acestei biserici, personalități de uriașă forță morală și intelectuală. Vaticanul a fost diabolizat și astfel românii nu au mai avut acces la un reper spiritual fundamental pentru lumea întreagă.
Rep: Cum au evoluat legăturile dintre Vatican și România după 1990 ?
ES Liviu Zăpârțan: Reluarea relațiilor noastre diplomatice cu Sf. Scaun s-a produs în contextul revenirii țării noastre în structurile europene, mai întâi în planul valorilor democrației și libertăților și apoi în cel al structurilor instituționale. S-au dezvoltat relațiile ecleziastice prin reașezarea, în bună măsură a bisericii greco-catolice în drepturile sale, prin revitalizarea bisericii romano-catolice, a românilor și maghiarilor, prin intensificarea raporturilor culturale și mai ales prin acordarea dreptului unor tineri din țară de a face studii în prestigioasele universități și instituții de învățământ vaticane.
Rep: Ce au însemnat cele două călătorii papale în România în relațiile dintre cele două state ?
ES Liviu Zăpârțan: Vizitele în România ale Papei Ioan Paul al II-lea și ale Papei Francisc au avut ample și profunde semnificații istorice. Cea dintâi a fost prima vizită a unui Pontif roman într-o țară cu populație majoritar ortodoxă, după marea schismă din 1054. Era proba capacității celor două biserici creștine de a dialoga. Pentru România era și o recunoaștere și o încurajare a revenirii într-o lume europeană fără rupturi politico-ideologice, un îndemn la restructurare morală și o participare fără inhibiții la viața lumii de astăzi.
După 20 de ani vizita Papei Francisc înseamnă o consacrare a raporturilor foarte bune dintre România și Vatican exprimată de deviza „Să mergem împreună”, într-o relație aprofundată. Papa Francisc a vizitat cele trei mari provincii istorice românești, în grădina Maicii Domnului a celebrat cultul marian, atât de înrădăcinat în spiritualitatea tuturor românilor, a cinstit familia și valorile ei de care este deosebit de atașat, a susținut dialogul dintre români și naționalități, dintre Biserica Ortodoxă și cea Catolică și a prezidat (cum rar o face) slujba de la Blaj de ridicare la cinstea altarelor a celor șapte martiri ai bisericii greco-catolice, victime ale comunismului.
Au fost vizite de suflet care au fost trăite în toată bogăția lor spirituală de către poporul român. Pentru noi este o bucurie să evocăm în aceste zile împlinirea unui an de la călătoria istorică a Papei Francisc pe meleagurile noastre, care va rămâne un reper pentru relațiile bilaterale pentru anii ce vor veni.
Rep: Ce reprezintă, acum la 100 de ani, relația dintre România și Sfântul Scaun și ce perspective există ?
ES Liviu Zăpârțan: Este în general recunoscut rolul moral-spiritual al Vaticanului în lumea contemporană și faptul că Papa Francisc este cea mai importantă personalitate a zilelor noastre. Este o voce ascultată și respectată, care se pronunță în toate marile evenimente ale acestor vremuri, de la drepturile omului la protecția mediului, de la contradicțiile politico-militare la cele dintre bogați și săraci, de la problemele educației și tineretului la cele ale viitorului lumii și mai ales al Europei.
Dialogul cu Vaticanul este o sursă de îmbogățire a reflexiilor pentru toată lumea iar pentru noi o încredințare că opțiunile pe care le avem sunt cele bune.
Rep: Arhiva Vaticanului deține o importantă colecție de documente legate de români și istoria poporului nostru, multe dintre acestea necunoscute marelui public și chiar istoricilor de profesie. Există proiecte de cercetare și valorificare din punct de vedre științific a acestor documente?
ES Liviu Zăpârțan: Arhivele Vaticanului și Biblioteca sunt mai întâi păstrătoarele unei memorii a umanității dată fiind prezența a 1 miliard și 300 de milioane de catolici pe toate continentele a căror viață își are aici o bogăție de mărturii. Depozitele lor păstrează cu siguranță, prețioase informații și despre viața românilor de-a lungul secolelor.
Din păcate nu știu dacă există un program de cercetare a izvoarelor din Vatican, cu o coordonare instituțională. Cunosc doar inițiative particulare. Cu prilejul deschiderii arhivelor Sf. Scaun legate de pontificatul lui Pius al XII lea (1939-1958), la 2 martie (închise la câteva zile din cauza pandemiei), am aflat că printre cele mai bine păstrate și mai bogate sunt arhivele nunțiaturii apostolice de la București (1939-1950).
Există în acest moment, pentru noi un mare avantaj legat de faptul că numeroase documente sunt digitalizate încât cei ce doresc să le consulte pot să o facă, prezența fizică în arhive fiind determinată doar de nevoile aprofundării.
Rep: Ce alte proiecte culturale are Ambasada României pe lângă Sf. Scaun ?
ES Liviu Zăpârțan: Am avut proiecte ambițioase de a sărbători centenarul relațiilor diplomatice cu instituțiile Sf. Scaun. Pandemia ne-a obligat să marcăm evenimentul în plan virtual. Dar sperăm ca în toamnă, dacă va fi posibil, să organizăm o sesiune științifică împreună cu Academia Română și Vatican, prilej cu care să putem prezenta o serie de documente din arhivele Vaticanului într-o expoziție, să prezentăm în cinemateca din Vatican filmul „Cardinalul” al regizorului Nicolae Mărgineanu, o expoziție de icoane pe sticlă în Palatul Primoli (unde s-a aflat sediul legației României la Vatican în perioada interbelică). Vor urma apoi și alte evenimente care să întărească relația frumoasă dintre România și Vatican.
Interviu realizat de Cosmin PURIȘ