România, la coada clasamentelor europene şi mondiale la capitolul cercetare-inovare

Subfinanţarea cronică, lipsa de viziune, managementul defectuos, instabilitatea legislativă şi deficitul de resurse umane sînt principalele probleme cu care se confruntă sectorul de cercetare-dezvoltare din România, se arată într-un raport dat recent publicităţii de Curtea de Conturi. Datele făcute publice în acest document sînt de-a dreptul alarmante: dacă în 1989 în România lucrau în cercetare 150.000 de oameni, care derulau proiecte semnificative în domeniul fizicii, agriculturii, chimiei, în prezent, potrivit clasamentelor europene şi mondiale, sistemul de cercetare din ţara noastră ocupă ultimele locuri.

În Cluj-Napoca funcţionează cinci unităţi de cercetare coordonate de Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi care sînt organizate ca institute naţionale de cercetare-dezvoltare sau ca instituţii publice de cercetare. Majoritatea sînt constituite ca filiale ale unor institute naţionale cu sediul în capitală, însă există şi o astfel de entitate care îşi are sediul central la Cluj-Napoca. Spre deosebire de alte instituţii subordonate MEC care au finanţare asigurată de la bugetul de stat, ca de exemplu universităţile, aceste institute funcţionează cu fonduri atrase în urma competiţiilor de proiecte organizate la nivel naţional. Ele nu au un flux de finanţare constant şi depind de performanţele pe care le înregistrează. Institutele de cercetare din Cluj încearcă să facă performanţă cu resurse limitate şi în vremuri deloc prietenoase acestui domeniu. Multe se zbat să plătească salariile şi să supravieţuiască. Deşi ar putea avea o contribuţie considerabilă la dezvoltarea economică, aceste institute sînt lăsate de guvernanţi să funcţioneze aproape pe cont propriu.

Una dintre unităţile de cercetare clujene supuse evaluării de Curtea de Conturi a fost Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Tehnologii Izotopice şi Moleculare, care de altfel este singura entitate naţională de cercetare-dezvoltare cu sediul central la Cluj-Napoca. Activitatea INCDTIM e axată pe separări de izotopi şi compuşi marcaţi cu izotopi activi, spectrometrie de masă organică, cromatografie şi fizica ionilor, spectrografie de masă cu ionizare termică şi de raport izotopic, sisteme fizice aplicate pentru elaborarea de aparatură analitică miniaturizată, optică ionică şi proiectare-realizare de echipamente ştiinţifice şi materiale multifuncţionale nanostructurate.  Totodată, INCDTIM Cluj elaborează tehnologii pentru producerea şi stocarea hidrogenului şi metode de investigare şi caracterizare a mediilor moleculare şi a biosistemelor. Faţă de alte unităţi de cercetare din ţară,  INCDTIM Cluj este un exemplu de succes, cu rată de promovare a proiectelor depuse în competiţiile naţionale şi internaţionale de 29,6%, în condiţiile în care rata maximă de succes raportată în sistemul naţional de cercetare din România este între 13% şi 25%. ‘’Din totalul de 57 proiecte cîştigate din 2011 pînă în prezent 11 proiecte (19.6%) sînt în domeniul cercetării ştiinţifice fundamentale, 43 proiecte(76.8%) în domeniul cercetării ştiinţifice aplicative, 2 proiecte (3.6%) în domeniul dezvoltării experimentale şi 0 proiecte în domeniul inovării. Din totalul veniturilor INCDTIM Cluj-Napoca, 97% reprezintă veniturile obţinute ca urmare a contractelor finanţate din fonduri publice, iar 3% provin din activităţi economice. Infrastructura INCDTIM Cluj-Napoca a fost modernizată în principal prin intermediul proiectelor finanţate prin programele Capacităţi şi Fonduri structurale. Dotarea corespunzătoare conduce la cercetări mai performante, care la rîndul lor conduc la necesitatea altor aparate, mai complexe, mai performante, cu utilităţi suplimentare. Prin urmare, activitatea de înnoire a echipamentelor este o activitate continuă şi necesară. Există echipamentele de cercetare care nu mai pot fi utilizate la capacitatea maximă, datorită diminuării colaborărilor cu colective din universităţi şi institute de cercetare, dar şi a subfinanţării cercetării şi a lipsei unor parteneri solizi din mediul economic’’, se arată în raportul Curţii de Conturi. În ceea ce priveşte evoluţia numerică şi calitativă a resurselor umane ale INCDTIM Cluj-Napoca, experţii Curţii de Conturi arată că aici s-a înregistrat o tendinţă ascendentă, atît la nivelul întregului personal de cercetare- dezvoltare, cît şi a personalului cu studii superioare şi a numărului de doctori. Există însă şi anumite obiecţii în privinţa resurselor umane de la INCDTIM. ‘’Există echipe de cercetare în care media de vîrstă a personalului este relativ ridicată şi nu sînt suficienţi cercetători tineri. Unele dintre echipele de cercetare au un număr redus de cercetători cu expertiză înaltă, ceea ce conduce la o capacitate redusă de transformare a rezultatelor cercetării în dezvoltări aplicative’’, se consemnează în document. Institutul, cu o activitate de peste 60 de ani în cercetare, are aproximativ 200 de angajati, din care 140 sînt cercetători.

Dacă la  INCDTIM Cluj raportul Curţii de Conturi arată că direcţia este una bună, nu acelaşi lucru se poate spune despre INCD pentru Maşini şi Instalaţii destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare-INMA Bucureşti-Sucursala INMA Cluj-Napoca. Această unitate de cercetare îşi desfăşoară activitatea într-o clădire aparţinînd domeniului public, dar situată pe un teren proprietate privată. În documentul amintit se avertizează că proprietarul doreşte să valorifice terenul, acesta prezentînd deja o ofertă de a pune la dispoziţia INMA o clădire şi terenul aferent cu titlu gratuit în schimbul clădirii care are durata de viaţă expirată. Pentru asta este însă necesară iniţierea unui proiect de HG pentru schimbul de imobile, dar care întîrzie să fie realizat.

INMA are cea mai veche şi prestigioasă activitate de cercetare în domeniul maşinismului agricol şi a tehnologiilor de mecanizare din România, fiind continuatorul primului Centru de cercetare pentru maşini agricole din cadrul Institutului de Cercetări Agronomice al României – ICAR, înfiinţat în anul 1927. Cu un palmares impresionant în domeniul cercetării tehnologiei agricole, institutul clujean încearcă să facă faţă provocărilor şi să reziste pentru a asigura continuitatea cercetării clujene în acest domeniu. Unitatea clujeană are şapte cercetători ce gîndesc soluţii de inovare a proceselor tehnologice şi a echipamentelor tehnice de mecanizare şi automatizare a lucrărilor din agricultură şi industria alimentară. Una dintre mizele cercetătorilor de la INMA Cluj este să găsească soluţii pentru a înlocui toate produsele din folie şi plastic, folosite în agricultură, cu materiale biodegradabile.

O altă entitate naţională de cercetare cu filială la Cluj-Napoca este Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Ştiinţe Biologice (INCDSB). Pînă în 1996 la Cluj-Napoca a funcţionat ca institut de sine stătător în domeniul cercetării biologice, iar apoi a fuzionat cu mai multe institute similare din ţară, astfel formîndu-se INCDSB, sub coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică.

Tot la Cluj-Napoca are filială Institutul de Cercetări pentru Instrumentaţie Analitică. Cercetătorii de aici au o activitate extrem de intensă în domeniul analiticii şi instrumentaţiei, bioenergiei şi biomasei, a mediului şi sănătăţii.

Institutul dispune de o dotare deosebită, aici, funcţionînd laboratoare de cercetare de chimie, chimie analitică, spectroscopie precum şi ateliere de proiectare şi execuţie mecanică şi electronică.

Auditul efectuat de Curtea de Conturi la nivelul mai multor unităţi de cercetare arată că situaţia în această zonă este de-a dreptul critică. ‘’Potrivit clasamentelor europene şi mondiale, sistemul de cercetare din România ocupă ultimele locuri, mult sub potenţialul real. Cu toate că statul trebuia să asigure stimularea CDI Naţionale, aceasta fiind considerată prioritate naţională şi principala activitate creatoare şi generatoare de progres economic şi social, sectorul de cercetare românesc a fost puternic afectat după anul 1989 urmare subfinanţării sistemului, managementului defectuos, dar şi incoerenţei cadrului legal referitor la activitatea de cercetare-dezvoltare, datorată în principal lipsei unei viziuni naţionale pe termen lung. După anul 1990, peste 130 de unităţi de cercetare au fost reorganizate în societăţi comerciale sau regii autonome, în vederea unor viitoare privatizări, avînd ca miză activele deţinute, sau oportunitatea de moment a producerii şi comercializării unor produse sau servicii. Dar, neglijarea activităţii de cercetare în favoarea oportunităţii de moment a desfăşurării unor activităţi comerciale generatoare de profit a condus la încetarea activităţii unor renumite centre româneşti de cercetare’’, sînt cîteva din concluziile desprinse în urma auditului Curţii de Conturi. În document se mai semnalează că activitatea de cercetare din România a mai fost afectată de desele reorganizări şi distribuiri de fonduri şi de fluctuaţiile financiare. ‘’Sectorul de cercetare-dezvoltare din România este subdimensionat şi datorită finanţării reduse; în cifre absolute, în România se cheltuieşte pentru cercetare şi dezvoltare, pe cap de locuitor, de aproape 20 de ori mai puţin decît media europeană’’, se mai consemnează în document.

Cosmin PURIŞ