Revelion eco–tradiţional la Şutu

Privit de pe autostrada Transilvania, Şutu pare un cătun mic, ascuns sub coronamentul copacilor, care în aceste zile albe chiar este acoperit de o…linişte odihnitoare, ca să nu spun anonimat. Intrînd, însă, pe porţile localităţii, ce mai sînt încă marcate de culorile secerii şi ciocanului de odinioară, găseşti parfumul şi bucuria sufletească generate de sărbătorile creştineşti care fac tezaurul averii spirituale a locuitorilor de aici. Un sat mic, aşezat deasupra marilor lacuri piscicole ale Ciurilei, dar care va fi introdus pe harta turistică a Clujului nu numai prin… poveştile undiţarilor, ci şi prin noua şi moderna pensiune construită de ing. Liviu Copil, chiar în ,,pîntecele’’ localităţii, ca loc de refugiu şi acumulări dătătoare de energie pentru clujeni, turdeni şi alţi iubitori de ţinuturi perfect ecologice.

Chiar dacă nu s-a tăiat panglica, inaugurarea spaţiilor de alimentaţie publică şi cazare s-a făcut de revelion, într-un decor de rară frumuseţe şi o ţinută de excepţie, asezonate cu un meniu tradiţional pregătit din produse ecologice provenite din propria fermă a fiului administratorului, Victor Copil. Şunca, caltaboşul, jumările, cîrnaţul, chiftelele, caşcavalul, telemeaua, fripturile, zarzavaturile, ciorba şi fructele indigene provin de pe pămînturile Şutului; adică iarba, fînul şi lucerna cu care sînt hrănite cele 60 de bovine, cei 30 de porci, dintre care 10 mistreţi, dar şi curcani, găini şi alte zburătoare ce asigură necesarul de consum zilnic pentru blocul alimentar al noii pensiuni. De fapt, pentru a proba capacitatea de coacere a cuptorului pe lemne din exteriorul pensiunii, un rîtan metis, cu colţişori de… argint, a fost sacrificat, pîrlit şi împănat cu cele necesare, obligîndu-i pe bucătari şi constructori să-şi dea mîna şi să se felicite pentru reţetele folosite.

Interesantă a fost coincidenţa numărului celor prezenţi la acest prim revelion, care a fost egală cu a locuitorilor satului, iar la capitolul surprize adăugăm portul popular îmbrăcat de gazde, sorcovitul şi buhaiul venit tocmai de la poalele Ceahlăului. Echipată în frumoase costume moldoveneşti, familia profesorilor Dumitru, Elena şi fiica Anda Avaricei, dotaţi cu recuzita necesară, au adaptat versurile tradiţionalelor urări la locul întîlnirii cu 2015, din care am reţinut un scurt fragment: ‘’Noi sîntem de prin Durău/ De pe muntele Ceahlău/ Unde brazii ne amintesc/ Obiceiul strămoşesc…/ Gazda noastră, domn Copil/ A turnat în pahar vin/ Să ne facă cheful fain/ Acum la sfîrşit de an,/ Masa plină de bucate/ Un ocean de sănătate/ Multă pace sufletească/ Spor la pensiunea ardelenească. Cei ce au rămas în această minivacanţă la Pensiunea ,,Victoria’’ au putut practica sporturi albe, dat fiind faptul că terenurile din zonă sînt pretabile pentru schi, săniuş şi pescuitul la copcă.
Dumitru VATAU