Răbdare, răbdare, dar pînă cînd?

Poate că unii cititori ar aştepta, după titlu, un articol politic, însă am să-i dezamăgesc fiindcă rîndurile de faţă acoperă un material mai degrabă administrativ şi civic.

În aceste zile am avut parte din plin de ploaie. Deşi îmi place să cred că ploaia are farmecul ei, dacă ai starea de spirit adecvată, după cum nimeni nu contestă că ploaia este benefică pentru noi, am ajuns să urăsc din toată fiinţa mea ploaia. Aceasta, deoarece obişnuiesc să merg mult pe jos, iar în aceste zile ploioase sînt de cîteva ori pe zi udat/stropit…din picioare pînă spre cap. De maşinile care trec pe carosabil şi tot la zece metri trec printr-o groapă plină de apă, care apoi se revarsă pe pantalonii şi hainele trecătorilor.

Clujul are în toate cartierele denivelări de teren şi diferenţe de nivel, vizibile cu ochiul liber, bunăoară şi între Piaţa Păcii şi Piaţa Unirii. De aceea, ploaia ar trebui să se scurgă firesc la vale, dacă ar fi amenajate corespunzător rigolele, poziţia canalului de colectare a apei, dacă… la recepţia lucrării ar fi de faţă un profesionist sau cineva care merge de regulă pe jos şi ar fi deranjat să fie împroşcat de apă la trecerea maşinilor pe lîngă el (nu mai vorbesc de gropile din trotuar – le puteţi găsi fără probleme pe străzile Napoca, Eroilor, Piaţa Unirii şi evident şi în alte părţi).

Apoi, o altă problemă care m-a deranjat cumplit recent este şi praful de pe străzi (de pe carosabil, trotuar şi clădiri!), care, odată cu venirea primăverii şi pînă la explozia de vegetaţie care-l mai atenuează, ne-a agresat ochii şi nările. Deşi Consiliul local a emis de ceva vreme o hotărîre prin care se pot aplica amenzi constructorilor care ies de pe şantierele în lucru cu noroi pe cauciucurile camioanelor, nu am auzit de vreo amendă aplicată cuiva. Este uşor să vezi asemenea lucruri mergînd cel puţin la şantierul stadionului (Cluj Arena) aflat în construcţie (mă îndoiesc însă că primarul îl va amenda pe preşedintele Consiliului Judeţean!). Voi ajunge oare să trăiesc într-un Cluj unde să nu mi se prăfuiască pantofii la numai cîteva minute după ce ies din apartament (locuiesc în zona parcului, într-o zonă oarecum „curată”), într-un Cluj unde să nu fiu stropit din două în două minute pe trotuar de maşinile care gonesc pe lîngă mine, unde să nu calc eu într-o groapă plină cu apă pe trotuar?

Şi pentru că răbdarea mea are o limită, adresez un ULTIMATUM autorităţilor administraţiei locale. Dacă pînă în 2020 nu se vor remedia aceste lucruri, îi voi acţiona în judecată pe primarul şi pe directorul tehnic al primăriei din Cluj-Napoca, responsabil cu recepţia lucrărilor de asfaltare şi nu numai (foarte probabil că actualiul edil precum şi directorul tehnic nu vor mai fi în funcţie atunci, dar eu am să-i dau în judecată pe toţi cei care au ocupat funcţiile respective între 2011-2020). Adun pînă atunci toate chitanţele de la curăţătorie, toate chitanţele de la medicamenele de alergie la praf etc. Evident, voi cere şi despăgubiri pentru disconfortul psihic şi fizic create de praful şi ploaia adunată în gropile oraşului. De ce am răbdare pînă în 2020? Foarte probabil că atunci Clujul va fi capitală culturală europeană. Nu vreau să mai trăiesc deziluzia din 2007, cînd Sibiul a fost capitală culturală europeană şi, cînd am ajuns cu trenul în oraşul de pe malul Cibinului, am „aterizat” într-o gară care arăta ca după bombardament. În timp ce oraşul arăta rezonabil, una din porţile de intrare în oraş pentru turiştii veniţi din toată lumea era un dezastru… Nu vreau ca istoria să se repete şi cu oraşul nostru, respectiv să vină străinii să ne viziteze şi să-i murdărim din cap pînă-n picioare.

Ioan BOLOVAN