PS Ioan Selejan: Dacă de la Dumnezeu va fi, şi nu de la oameni…

Nominalizat, în toamna anului trecut pentru scaunul de Patriarh, PS Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, a revenit din nou în atenţia opiniei publice după ce vineri, la Iaşi, a fost nominalizat drept candidat pentru postul de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Surpriza cea mare, însă, nu a fost neapărat nominalizarea sa în Sinodul mitropolitan de la Iaşi, unde a obţinut un număr egal de voturi cu celălalt candidat, PS Casian Crăciun, Episcop al Dunării de Jos, cît faptul că sîmbătă, în Adunarea Eparhială care include şi mireni, PS Ioan a primit cinci voturi în plus faţă de PS Casian, devenind, astfel, primul candidat la scaunul de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Dacă PS Ioan şi-a dorit sau îşi doreşte să fie Mitropolitul Moldovei, dacă nominalizarea sa este o „plată” pentru „voturile smulse” în toamnă unui alt candidat la scaunul de Patriarh, aşa cum a speculat presa, ce se va întîmpla cu românii din Covasna şi Harghita în cazul în care PS Ioan va pleca în Moldova – am încercat a aflăm din interviul pe care Episcopul Covasnei şi Harghitei a avut amabilitatea să ni-l acorde luni seara.

– Sînteţi, iată, favorit pentru scaunul de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Cum comentaţi faptul că aţi obţinut, în Adunarea eparhială de la Iaşi, un număr mai mare de voturi decît celălalt candidat, PS Casian al Dunării de Jos?

– Cred sau văd că informaţiile despre activitatea mea pastoral-misionară aici, într-o zonă destul de delicată a ţării, au trecut Carpaţii şi dincolo, spre Moldova cu care sîntem vecini, şi această activitate a fost, cred eu, apreciată. Eu, aici, nu m-am implicat doar în problemele strict bisericeşti. Şi, de ce să nu spun, în discuţiile purtate acum cu preşedintele ţării, unul dintre membrii delegaţiei pe care am condus-o la aceste discuţii a remarcat, la un moment dat: „Domnule preşedinte, pe noi ne-a unit acest om şi aşa, în jurul Bisericii, reuşim să rezistăm în această zonă, unde sîntem minoritari”. Cred, deci, că toate aceste activităţi ale mele şi din afara Bisericii au contat în felul în care am fost şi sînt perceput oriunde în ţară.

– Are vreo legătură vizita preşedintelui în Harghita cu nominalizarea dvs. pentru Mitropolia Moldovei?

– Comunitatea românească a simţit o oarecare frustrare anul trecut, cînd preşedintele a vizitat numai comunităţile de etnie maghiară. De data asta, însă, preşedintele Băsescu a avut o întîlnire şi cu comunitatea românească de aici şi eu, în calitate de preşedinte de onoare al Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, am condus această delegaţie de români. Am observat, din întîlnirea pe care am avut-o, că preşedintele cunoştea unele dintre problemele specifice zonei noastre, însă nu putem spune că preşedintele este chiar… specialist în Covasna şi Harghita. Dar cred că cele expuse de noi, într-un fel cît se poate de paşnic, l-au făcut să înţeleagă că din păcate nu există o strategie naţională pentru a ajuta această zonă şi pentru a nu crea şi întreţine conflicte interetnice. Am menţionat, în aceste discuţii, şi că foarte puţini dintre cei aflaţi la conducerea ţării vizitează această zonă.

Cît priveşte zvonurile sau părerile că există o anumită legătura între vizita preşedintelui şi nominalizarea mea pentru scaunul de Mitropolit al Moldovei, acestea sînt simple zvonuri, simple vorbe. În momentul în care la Iaşi se întrunea Sinodul mitropolitan şi apoi Adunarea eparhială, eu aici nu-mi vedeam capul de treburi, eram preocupat de a-i prezenta preşedintelui cît mai clar şi cît mai sintetic problemele cu care ne confruntăm în Harghita şi Covasna.

– Mulţi dintre cei care comentează evenimentele ultimelor zile vă cunosc, dar şi mai mulţi dintre cei care comentează nu vă cunosc. De aceea vă întreb: v-aţi dorit, vă doriţi să fiţi… arhiepiscop, mitropolit… patriarh? Aţi avut, aveţi asemenea ambiţii?

– Nu am. Niciodată, nici patriarhului Teoctist, care s-a stins, nici actualului patriarh nu i-am înaintat vreun referat sau vreo cerere şi nici n-am ridicat vreodată mîna că aş dori să plec undeva, că aş dori vreo funcţie. Dacă Biserica Ortodoxă, însă, are nevoie de experienţa mea, de viaţa mea în altă parte decît aici, mă voi duce, iar dacă nu, eu rămîn aici pînă la apusul vieţii mele. Nu sînt un om de fugit după scaune, de fugit după alte demnităţi, pentru că înaintea lui Dumnezeu contează, întîi de toate, smerenia şi munca. Eu sînt călugăr şi ştiu ce voturi am depus eu cînd m-am făcut călugăr. Chiar dacă sînt astăzi ierarh, încerc să mă ţin de rasa călugărească, aceea cu care cred că voi putea să trec marea acestei vieţi, dincolo, la Dumnezeu.

Sînt cît se poate de încrezător în luciditatea şi bună discernere a Sinodului.

– S-a speculat în presă că l-aţi fi „servit” pe PF Daniel, fiind unul dintre candidaţii pentru Patriarhie şi „furîndu-i” sau „smulgîndu-i” astfel din voturi Înaltpreasfinţitului Bartolomeu. Unii spun că nominalizarea dvs e o răsplată pentru asta.

– Aş vrea să lămuresc problema asta. Eu am plecat, în septembrie, la Bucureşti, cu gîndul de a ALEGE un patriarh. În nici un caz nu m-am gîndit la mine. Rînduielile Sfîntului Sinod erau de a nominaliza cel puţin trei candidaţi şi de asta am fost eu propus. Prin faptul că a fost propus un ierarh dintr-o zonă foarte sensibilă, ca aceasta, dintr-o Biserică mai săracă, dintr-o episcopie cu caracter profund misionar, s-a dat un semn şi pentru ţară că nominalizările se fac nu numai de pe… scaune mai vechi sau mai înalte şi că un ierarh care îşi face datoria, indiferent de unde ar fi el, are şansa să ajungă chiar şi patriarh.

Despre ceea ce s-a spus, că am „smuls” sau că n-am „smuls” voturi, că am „furat” sau n-am „furat” voturi de la Părintele Anania, asta numai Dumnezeu îi va putea face pe toţi să înţeleagă.

– Cred că mulţi ar vrea să ştie: în ce relaţii sînteţi cu ÎPS Bartolomeu?

– Relaţiile mele cu Mitropolitul Bartolomeu sînt speciale. Este singurul ierarh căruia eu, pe limba mea, pe graiul meu, n-am putut niciodată să-i spun „Înaltpreasfinţia Voastră”. Întotdeauna i-am spus „Părinte”. Deci relaţia este una specială, fiindcă l-am considerat întotdeauna un Părinte. Aşa mi-a rămas din perioada cînd eram la Seminar: îl ştiam de „Părintele Anania” şi aşa a rămas pentru mine, chiar şi atunci cînd a ajuns mitropolit. Şi acum, cînd mă întîlnesc cu dînsul, oriunde, îi spun „Părinte Anania”. Este, cred, cel mai frumos apelativ pentru un preot, cea mai frumoasă adresare.

– Dacă nominalizarea dvs pentru funcţia de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei este un prilej de bucurie pentru credincioşi, există totodată şi îngrijorarea pentru… ce se va întîmpla cu românii din Harghita şi Covasna dacă dvs nu veţi mai fi acolo.

– Dacă de la Dumnezeu, şi nu de la oameni, va fi să plec pentru a păstori în ţinuturile Moldovei, înseamnă că tot Dumnezeu va găsi mielul de jertfă pentru aici. Vedeţi, aici nu a fost, înainte de venirea mea, un ierarh, o episcopie şi m-a găsit Dumnezeu tocmai pe malul Iordanului! Şi de acolo m-a adus aici! Mă gîndesc că acum, cînd Sinodul nostru are aproape 50 de ierarhi, oricînd se poate găsi o persoană binecuvîntată de Dumnezeu care să fie om al Păcii, al Înţelegerii, al Echilibrului Interetnic şi interreligios în aceste ţinuturi, ale Harghitei şi Covasnei.

M. TRIPON