Programul Limes România se loveşte de eterna problemă a fondului funciar

Cel mai ambițios proiect pe care-l are România în privința prezervării patrimoniului se derulează greoi din cauza unor probleme specific românești. Programul Limes, ce vizează includerea pe lista UNESCO a frontierelor Imperiului Roman ce se află pe teritoriul României se confruntă cu situații juridice neclare privind terenurilor pe care se află edificiile romane de frontieră și cu hățișul legilor de fond funciar. România și-a asumat să depună până în 2021 dosarul pentru includerea în Patrimoniul Mondial a Limesului Dacic și a Limesului Dunărean însă dacă autorităţile locale și județene în a căror arie de responsabiliatate se află elemente din fosta frontieră romană nu se vor implica în rezolvarea problemelor ce țin de regimul proprietății a obiectivelor vizate proiectul riscă să fie compromis.

După mai bine de un deceniu de la includerea pe lista UNESCO a ultimului monument românesc, Sucevița (august 2010), țara noastră are șansa să contribuie cu încă o serie de obiective importante în galeria Patrimoniului Mondial. Este vorba de cel mai mare monument unitar de patrimoniu din țară: Limesul Dacic (granița Imperiului Roman din Dacia) și cel de pe linia Dunării (Limesul Dunărean).

Programul de înscriere în lista UNESCO a siturilor de pe teritoriul României ce au format graniţa Imperiului Roman este în plină derulare. Realizarea acestui obiectiv ar da României o mare vizibilitate în privința patrimoniului deoarece țara noastră va contribui cu cel mai lung sector, de peste 1000 de km, la monumentul unic UNESCO „Frontiers of the Roman Empire” (FRE).

Până acum au fost identificate peste 350 de astfel de monumente dispuse pe traseul graniţei Dacia din perioada ocupaţiei romane. Este vorba de castre, mici fortificații, turnuri, și structuri care făceau parte din sistemul de frontieră, dintre cele mai importante fiind barajele artificiale, în general formate din valuri de pământ, dar și cu zid de piatră.

Procedura este extrem de complexă, aceasta presupunând localizarea precisă a monumentelor, stabilirea limitelor siturilor şi zona lor de protecţie. Arheologul Felix Marcu, președintele Comisiei Limes România, care de altfel este și directorul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, spune că la nivel național s-a reușit întocmirea documentaţiei stiințifice la aproape toate siturile. „Și asta nu a fost puțin lucru pentru că niciodată nu au fost cartate topografic corect. Pentru acest studiu tematic am cartat toate siturile din Romania”, afirmă arheologul clujean. Felix Marcu susţine că etapa cea mai delicată în cadrul acestui proiect o constituie stabilirea regimului de proprietate a terenurilor pe care se află monumentele ce au format granița Imperiului Roman. „Urmează să stabilim regimul proprietăţilor. Mai exact, se trece la clarificarea situației cadastrale și juridice. De asta depinde includerea sau neicluderea unor situri. Pot să nu fie incluse pe lista UNESCO situri importante dacă este un proprietar care nu este de acord cu acest lucru. Pentru asta avem nevoie de un acord de principiu. În 2020 trebuie terminată documentaţia iar în paralel cu clarificarea situaţiei juridice a terenurilor scriem dosarul de nominalizare’’, a precizat şeful Comisiei Limes România, menţionând că în acest proiect e implicat şi Institutul Naţional al Patrimoniului.

Felix Marcu a arătat că cea mai mare parte a terenurilor pe care se află elementele de graniţă romană nu sunt întăbulate. Mai mult, spune arheologul, cea mai mare parte a graniţei de nord, est si vest se află în zonă forestieră sau în proprietăţi deţinute de composesorate, lucru care va îngreuna procesul de clarificare a situaţiei juridice a acestor obiective. În ciuda acestor obstacole, Felix Marcu se arată optimist în privinţa pregătirii la timp a dosarului privind înscrierea în UNESCO a părţii de Limes Roman ce se află pe teritoriul României. ‚’Se lucrează deja la scrierea dosarului de nominalizare. În acest an am decis să separăm cele două porţiuni de graniţă romană din România, adică Limesul Dacic şi Limesul Dunărean. Instituţiile responsabile în gestionarea acestui proiect sunt Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (pentru partea de nord-vest a Limesului) Muzeul Naţional de Istorie a României şi Muzeul Carpaţilor Răsăriteni (pentru partea estică şi nord-estică a Limesului)’’, spune arhelogul clujean.

Felix Marcu a explicat că Limesul Dunărean este inclus într-un dosar transanţional în care alături de România mai sunt implicate Croaţia, Serbia şi Bulgaria, ţări pe a căror teritorii se află fortificaţii similare cu cele din Dobrogea.

Înscrierea în patrimoniul UNESCO a frontierei romane din diferitele țări pe care le străbate a demarat în 2005, fiind creat un monument trans-național al Frontiers of the Roman Empire (FRE).

Până acum, din frontiera romană a fost înscris pe lista UNESCO Limesul Raetic în 2005,  Hadrian’s Wall-2007 şi valul lui Antoninus Pius în 2008. De atunci, UNESCO a recomandat însă grupului de la Bratislava, din care face parte şi România, că nu mai acceptă să includă pe lista Patrimoniului Mondial unităţi individuale sau naţionale de limes şi să se justifice de ce ar trebui nominalizate separat astfel de porţiuni. Anul acesta a depus documentaţie pentru includerea de porţiuni de limes pentru UNESCO Germania, Austria, Slovacia şi Ungaria, urmând ca în 2019 să depună dosarul Olanda şi Germania, pentru o parte de pe Rin. În 2021 va trebui să depună documentaţia pentru Limesul Dunărean grupul de ţări din care fac parte România, Croaţia, Bulgaria şi Serbia. Tot atunci este fixat termenul pentru Limesul Dacic, de care este responsabilă România.

Cele mai imortante situri ce îndeplinesc toate criteriile de selecție și clasare pentru UNESCO de pe sectorul vestic al României şi care se află în responsabilitatea Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei sunt: situl Arcidava de la Vărădia (judeţul Mehediunţi); castrul/cetatea de la Jupa, aflat în rezervația arheologică Tibicum (județul Caransebeș); castrul Germisara (Cetatea Urieșilor) din Cigmău (județul Hunedoara); castrul și vicusul militar de la Vețel/Grădiște, cercetările din secolul XX conducând inclusiv la restaurarea amfiteatrului și a thermelor( judeţul Hunedoara); castrul legionar auxiliar din Turnu-Severin, localizat și valorificat în curtea muzeului local (județul Mehedinţi); castrul legionar de la Hinova unde a fost descoperit un tezaur de 4500 podoabe/bijuterii din aur, în greutate de aproximativ 5 kg(Mehedinţi); multiplele turnuri și/sau burgus-uri de fortificație, de forme, materiale, dimensiuni diferite, aflate în diverse stadii de conservare și cercetare, localizate în Căpâlna, Rogna, Cormeniș, Preluci, Var, Brebi, Oretelec(Sălaj); castrele romane aflate în rezervații arheologice, pe raza localităților Moigrad (Porolissum) și Românași.

C. PURIŞ

Articole din aceeasi categorie