Profesorul Florin Stamatian, coordonatorul Centrului de cercetare IMOGEN: Cercetarea medicală produce dezvoltare umană şi dezvoltarea ştiinţei româneşti

Unul dintre cele mai moderne şi performante centre de cercetare medicală din această zonă a Europei funcţionează la Cluj-Napoca. Institutul de Cercetare Medicală IMOGEN a fost dat în folosinţă în 2014, fiind realizat în cadrul unui proiect finanţat de Uniunea Europeană, valoarea investiţiei ridicându-se la 53 milioane de lei. Proiectul propune şi dezvoltă un model pentru relansarea cercetării medicale în România, respectiv un centru multifuncţional interdisciplinar, cu dotări competitive şi cu personal de specialitate adecvat pentru dezvoltarea unor domenii/sub-domenii de interes în cercetarea contemporană.
Recent, o delegaţie formată din europarlamentari din comisia REGI s-au aflat în judeţul Cluj pentru a vedea cum sunt folosite fondurile europene în această zonă, iar printre obiectivele vizitate s-a numărat şi Centrul IMOGEN.
Făclia de Cluj a stat de vorbă cu fondatorul Institutului IMOGEN, profesorul Florin Stamatian, pentru a vedea cum funcţionează acest centru după trei ani de la înfiinţare şi care sunt problemele pe care le întâmpină.

Rep: Domnule profesor, în urmă cu trei ani, la Cluj-Napoca a fost inaugurat cel mai mare centru de cercetare medicală din România, proiect realizat cu fonduri europene în cadrul programului de dezvoltare a infrastructurii de cercetare. Care este situaţia în prezent a acestui centru?
Prof dr. Florin Stamatian: Acest centru se află într-un termen de cinci ani de supraveghere în care trebuie să-şi atingă obiectivele prevăzute în program, mai exact indicatorii stipulaţi în proiectul prin care au fost aprobate şi alocate fondurile. Problema acestui centru este că, în mod normal, ar fi trebuit ca după proiectul de constituire a infrastructurii să fie un nou proiect în care să fie alocate fonduri pentru dezvoltarea cercetării. Nimic nu se naşte din nimic şi chiar dacă ai oameni care au teme de cercetare, idei de cercetare şi experienţă în acest domeniu, ai nevoie de personal auxiliar, ai nevoie de derularea cercetării. Mai întâi trebuie să avem finanţarea pentru cercetare şi apoi să aşteptăm beneficii. Nu se popate să începi cu zero şi să ai apoi beneficii. Cu toate că în proiect era prevăzut că vom avea alocări bugetare pentru a începe cercetarea, programul de la Ministerul Sănătăţii pentru cercetare s-a desfiinţat. Acum, fiind în subordinea Ministerului Sănătăţii, avem probleme legislative. Mai exact Legea Sănătăţii nu are ca structură centre de cercetare. Legea are o singură rubrică referitoare la acest lucru şi în care se precizează că „se poate face cercetare în sănătate”. Or, pentru asta ai nevoie de structuri, care, la ora actuală, nu există în organigrama şi organizarea Ministerului Sănătăţii. Avem o struţo-cămilă. Ministerul Cercetării ne-a aprobat opt posturi pe cercetare în cadrul Centrului IMOGEN, restul posturilor trebuind să le obţinem cu eforturi de la Spitalul Judeţean Cluj, dar care nu sunt finanţate din cercetare, ci prin Casa de Asigurări de Sănătate. Din păcate, nu s-a înţeles că cercetare nu înseamnă să ai doar cercetători şi că înseamnă să ai, ca exemplu, statistician medical, ceea ce nu există la Spitalul Judeţean în organigramă. Implică, de asemenea, să ai şi laborante, femei de serviciu, administratori, asistente, pentru care e nevoie de susţinere financiară.
Cu toate acestea, prin eforturi proprii şi pentru că au fost oameni care au dorit să facă ceva, am reuşit să avem trei proiecte mari finanţate din fonduri europene: unul privind fibrilaţia cardiacă, unul care se ocupă de violenţa în familie în care victime sunt femeile însărcinate şi unul pentru spriijinul activităţii medicale şi identificarea problemelor de sănătate. Am aplicat să obţinem finanţare europeană şi pentru alte proiecte, însă nu au fost discutate deoarece unităţile intermediare nu au fost acreditate. Avem proiecte câştigate şi nu le mai putem finanţa deoarece au schimbat regulile jocului în sensul că nu ne-au mai dat bani, spunându-ne să folosim credite de angajament. Deci, există foarte multe probleme administrative în acest domeniu, iar la Ministerul Sănătăţii fuge lumea de tine când aude de probleme de cercetare şi investiţii. Nu vă spun ce eforturi au fost să avem un specialist în anatomo-patologie pentru feţi pentru că la noi în ţară nu există încă această specializare. Cu toate acestea nu înseamnă că nu se lucrează la IMOGEN. Dimpotrivă, am început să ne facem o bază de date şi avem peste 10.000 de probe care sunt în conservare pentru a putea fi utilizate genetic. Vor fi şi alte teme de cercetare care se vor crea pe seama acestei baze de date. O temă împortantă la care lucrăm este legată de naşterea prematură şi condiţiile de mediu prin care dorim să vedem care e poluarea şi în ce măsură acest lucru înfluenţează fertilitatea şi naşterea prematură.
Rep: Ce alte direcţii de cercetare are acest centru?
Prof. dr. Florin Stamatian: Nu are anumite direcţii de cercetare. În general, acest centru nu are o direcţie de cercetare fixă şi stabilită. De exemplu, am avut, recent, un caz care este greu să-l încadrăm după datele din literatura de specialitate şi care provine din zona Roşia Montantă. Am încercat să vedem ce e, de fapt, în această zonă. Dacă numai cităm câte metale grele, câte metale iradiante sunt în zona Roşia Montană, imediat apare ideea cum influenţează starea de sănătate toate aceste metale. Şi de aici vine ideea că dacă există o legătură, trebuie gândită prevenţia. Asta poate însemna că ori muţi populaţia atunci când vrea să facă copii sau încerci să asanezi zona. Avem o altă situaţie în Mediaş, unde a fost o zonă puternic industrializată şi am dorit să vedem ce a rămas. Nu am găsit în sol, nici în apă, dar am găsit în pulberile din aer. Prin urmare, am luat toată populaţia din zonă să vedem dacă sunt malformaţii mai frecvente.
Rep: Câţi cercetători activează la ora actuală la IMOGEN?
Prof. dr. Florin Stamatian: În cadrul centrului avem doar şapte cercetători, dar, pe lângă aceştia, avem administratori, avem femei de serviciu, specialişti în imagistică. În total, avem cam 20 de angajaţi, însă ideal ar fi să avem undeva la 40. Aş dori să mai subliniez ceva în legătură cu personalul institutului şi anume că dacă cineva are un proiect şi un plan de cercetare, atunci noi putem derula proiectul, iar titularul devine angajat al proiectului până când acesta se finalizează.
Rep: În ce măsură centrele de cercetare medicală din România au acces la resurse finaciare din bugetul naţional?
Prof dr. Florin Stamatian: Pentru acest lucru e nevoie de o modificare legislativă. În primul rând, în Legea sanitară, pe lângă prevederea ‘’poate să facă cercetare’’ să se menţioneze şi ‘’va finanţa cercetare’’ pentru a exista un capitol bugetar. În acelaşi timp, trebuie ca legea cercetării, care se aplică în învăţământ, să se aplice şi în sănătate pentru a avea structuri specifice cercetării.
Rep: Ţinând cont că faceţi parte din forul legislativ al României, aveţi în plan să veniţi cu modificări în acest sens?
Prof. dr. Florin Stamatian: Da, constituie o prioritate acest lucru însă încă nu am stabilit exact cum să fie modificată legea pentru a putea fi ulterior aplicată eficient.
Rep: Cât de dezvoltată este cercetarea medicală din România la ora actuală?
Prof dr. Florin Stamatian: Cercetarea medicală este destul de performantă, însă izolat. De aceea, obiectivul centrului a fost să unim forţele, nu să le dispersăm. Eu am doctoranzi care fac cercetare fundamentală proteomică, iar noi asta oferim aici: şi imagistică, şi proteomică şi statistică. Toate au fost gândite pentru a le integra.
Rep: Cât pierde România din cauză că nu pune accent mai mult pe cercetare medicală?
Prof. dr. Florin Stamatian: România nu pierde financiar, pierde ca viitor, pentru că asta înseamnă două direcţii. O dată înseamnă cunoaşterea cu adevărat a fenomenelor din sănătatea românească, iar pe de altă parte înseamnă creşterea valorii actului medical prin cercetare fundamentală. România pierde şi pe partea de învăţământ, pentru că aici se pot forma oameni care mai departe vor avea interes să rămână unde viaţa le oferă progres.
Rep: O delegaţie formată din membri ai Comisei de dezvoltare din Parlamentul European, prezenţi recent la Cluj-Napoca, au ţinut să viziteze Institutul IMOGEN pentru a vedea cum s-au folosit fondurile UE în acest proiect şi dacă îşi dovedeşte utilitatea. Ce concluzii au tras europarlamentarii?
Prof. dr. Florin Stamatian: Au fost impresionaţi de felul în care a fost realizat acest centru, însă au fost dezamăgiţi de modul în care suntem susţinuţi. Am avut, însă, două mari câştiguri de pe urma vizitei europarlamentarilor. Odată, doamna europarlamentar Constanze Krehl s-a angajat să ne trimită materiale să vedem cum este organizată în Germania cercetarea, cum este integrat un centru de cercetare într-un spital. Totodată, un domn din Danemarca a promis că se va întoarce la Cluj să încerce să ne ajute. E un mare câştig. Mai vreau să arăt, în final, că un astfel de centru de cercetare medicală produce dezvoltare umană şi dezvoltarea ştiinţei româneşti.
Cosmin PURIŞ