Prof. univ. dr. Ion Aurel MIRONIUC: Unul dintre proiectele noastre majore este dezvoltarea unui centru de explorări endoscopice, în Clinica Chirurgie Generală II

În 2014, din sponsorizări,  Secţia clinică Chirurgie Generală II a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă a fost dotată cu un turn de laparoscopie, un aparat de sigilare vasculară Ligasure şi un gastroscop Olympus. „Este o investiţie care depăşeşte 100.000 de euro şi care ne va ajuta foarte mult în activitatea noastră!” – declară şeful secţiei, prof. univ. dr. Ion Aurel Mironiuc, adăugînd că a a existat sprijin, în 2014, şi din partea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă, „în măsura posibilităţilor financiare”.

Pentru că lipsa de personal rămîne cea mai mare problemă şi la Chirurgie Generală II, ca, de altfel, în toate spitalele din ţară, prof. univ. dr. Ioan Aurel Mironiuc îşi doreşte ca în 2015, secţia să aibă personal suficient pentru a organiza ture permanente în blocul operator, adică pentru a acoperi şi orele de după-amiaza şi de noaptea.

O altă dorinţă, concretizată într-un proiect ambiţios, pentru 2015, este de a crea, în cadrul clinicii, cu colaborarea Dr-Mironiuc-2Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă şi a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, un centru de explorări endoscopice. Acest centru va presupune o colaborare multidisciplinară – exploraţionist, psiholog, psihoterapeut, bineînţeles, chirurg ş.a., pentru a putea prelua, trata şi supraveghea pacienţii.

 – Ce a însemnat anul 2014 pentru colectivul Secţiei clinice Chirurgie Generală II a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, ca număr de intervenţii chirurgicale?

– În 2014 am avut în jur de 2.500 de operaţii, dar cam aici ne situăm, cu mici oscilaţii, în fiecare an. Operaţii diverse, de la operaţii mari, la cele mai mici.

Din punct de vedere al patologiei, avem intervenţii chirurgicale începînd de la tiroidă, deci patologie tiroidiană, apoi abdominală – digestivă,  de perete abdominal – şi de membre inferioare, mai ales. Deci, diverse tipuri de operaţii: tiroidiană – facem tiroidectomia totală, în diverse boli ale tiroidei, operaţii pe stomac – operaţii clasice, deschise, şi laparoscopice, operaţii pe intestinul gros, adică toată categoria de operaţii de chirurgie generală.

– Care au fost cele mai frecvente tipuri de operaţii efectuate în 2014?

– Cele mai frecvente operaţii au fost cele abdominale, digestive – stomac, colecist, intestin, colon, rect; şi ginecologice, adică intervenţii de histerectomie totală cu anexectomie bilaterală, atît pe cale clasică, cît şi laparoscopică.

– Ce operaţi laparoscopic, îndeosebi?

– Avem operaţii laparoscopice pe stomac, în obezitatea morbidă. Este vorba de sleeve gastrectomie. Apoi, hernia hiatală, hernierea stomacului în torace se operează laparoscopic. La fel, colecistectomia se face de foarte multă vreme pe cale laparoscopică. A devenit o operaţie aproape de rutină.

– Prima intervenţie laparoscopică introdusă la noi, dacă bine ţin minte.

– Prima, şi cea mai frecventă. Apoi, avem tumori de glandă suprarenală operate laparoscopic, tumori de intestin gros, colon. Hemicolectomia dreaptă, hemicolectomia stîngă, rezecţiile segmentare, amputaţiile de rect se fac pe cale laparoscopică. Este, apoi, chirurgia asistată laparoscopic, uterină, unde cred că noi avem cea mai mare cazuistică, dintre clinicile din Cluj. Este vorba de bolile ginecologice – fibroame uterine, tumori ovariene, tumori de uter, maligne, care indică scoaterea uterului şi a anexelor, în totalitate, şi pe care o facem pe cale laparoscopică. De asemeni, la noi se practică chirurgia laparoscopică a herniei inghinale, tehnica TEP, o tehnică relativ recent introdusă în ţară şi care se face doar în cîteva centre, pentru că necesită o curbă de învăţare mai prelungită decît alte tehnici. Noi am început acum doi ani, poate doi ani şi jumătate, şi sîntem la aproape 100 de cazuri operate prin această tehnică.

Nu în ultimul rînd se face scoaterea apendicelui pe cale laparoscopică. Este o intervenţie apropiată, ca fezabilitate, de colecistectomie, deci nu ridică probleme deosebite.

Cam astea ar fi intervenţiile pe cale laparoscopică. Restul se fac pe cale clasică, deschisă.

– Sînt şi operaţii care se fac doar la Chirurgie Generală II?

– Această tehnică TEP, de care aminteam mai înainte, cred că în momentul de faţă rarisim se mai practică în alte servicii din Cluj.

– Care sînt cele două extreme ale vîrstei pacienţilor care ajung la dvs?

– Conform legislaţiei, la noi nu pot să vină decît persoane adulte. Avem intervenţii chirurgicale la persoane de la 18 ani, pînă la 80 de ani, şi peste. Sînt intervenţii chirurgicale pentru boli diverse. Bolile canceroase, neoplazice, de obicei apar la persoanele în vîrstă, sau sînt mai frecvente la persoanele în vîrstă, iar aceste persoane trebuie, şi ele, să beneficieze de intervenţie chirurgicală, cu toate că riscurile sînt mai mari.

– Aţi avut cazuri mai… deosebite, în 2014?

– Chiar recent, am avut (cazuri de) tumori de tub digestiv în stadii avansate, care au ajuns chiar să intereseze peretele abdominal şi să se deschidă, să „fistuleze” spre exterior, ceea ce înseamnă o evoluţie de lungă durată; dar, şi este foarte interesant!, fără determinări secundare la distanţă, deci în alte organe. Ca idee, la aşa o evoluţie locală te gîndeşti că deja trebuie să apară şi metastaze în diverse locuri; dar nu este o regulă.

Pe de altă parte, am avut astfel de cazuri, avansate, care-n alte servicii au fost declarate inoperabile şi s-au făcut doar intervenţii, să zic, paliative, ca să nu se producă ocluzia intestinală, în evoluţia tumorii. Tumorile au fost îndepărtate la noi, dar pînă să ajungă pacienţii la noi, s-a pierdut timp important.

– Se intîmplă ca un caz declarat într-un serviciu inoperabil să fie operat în alt serviciu. Tumora este îndepărtată cu succes, operaţia este declarată de succes, iar pacientul… moare la o zi sau două sau trei, după operaţie…

– În primul rînd trebuie să vă spun că mortalitatea NU este cea mai mare în chirurgie. Este mai mare, de exemplu, în serviciile de boli interne, şi este mai puţin spectaculoasă, şi nu prea discută nimeni de ea; dar repede sare lumea – şi nu din rea-voinţă, ci din lipsă de cunoştinţe! -, că „a murit omul după o operaţie de colecist sau de hernie”. Dar nu moare de operaţia de colecist sau de hernie, moare fie prin infarct miocardic, fie din accident vascular cerebral, din boli asociate. Cu toată pregătirea pe care o faci pacientului, intervenţia chirurgicală şi anestezică reprezintă o agresiune pentru el, iar aceste boli asociate, chiar controlate foarte bine, pot să se decompenseze acut şi pot duce la decesul pacientului. Dar asta nu înseamnă că dacă el a murit la trei zile după operaţie, a murit din cauza directă a operaţiei!

– De acord, însă atunci cînd se fac aceste intervenţii, se ia în calcul şi şansa, reală, de prelungire a vieţii pacientului, prin operaţie?

– Aţi întrebat referindu-vă la tumori, da? Ei bine, cu cancerul nu-i dai nici o şansă pacientului dacă-l ţii pe loc şi el este operabil. Înseamnă că l-ai abandonat! Deci, dacă are indicaţia de intervenţie chirurgicală şi are şi riscuri generale mari, trebuie să-l pregăteşti şi să reduci cît mai mult acele riscuri şi apoi să intervii chirurgical, ca să scoţi tumora primitivă, pentru că prezenţa ei acolo nu duce decît la o diseminare a bolii respective şi la depăşirea momentului operator.

Pe de altă parte, ca să poată beneficia pacientul de chimioterapie, trebuie să scoţi tumora primitivă, să vezi care este aspectul histologic. Radioterapia se poate face şi se face şi înainte de intervenţia chirurgicală, atunci cînd vrei să reduci dimensiunile tumorii şi ale invaziei, ca să dai o şansă în plus radicalităţii intervenţiei.

–  Revenind la clinică: din punct de vedere al dotărilor, ce a însemnat anul 2014 pentru Chirurgie Generală II?

– În acest an am avut, să zic aşa, două „categorii” de dotări: pe de o parte prin Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, şi pe de altă parte prin sponsorizări. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă încearcă, asta este realitatea, să doteze secţiile. Din partea spitalului, noi am primit, în 2014, un monitor pentru compartimentul de Terapie Intensivă, pentru monitorizarea funcţiilor de bază ale pacientului, un electrocardiograf portabil, şi instrumentar, care periodic este achiziţionat prin SCJU, inclusiv cel de laparoscopie. Sigur însă că dorinţele noastre sînt foarte mari, iar necesităţile, de asemeni. Din sponsorizări şi din relaţiile noastre cu diverse firme, în 2014 ne-am dotat cu un turn de laparoscopie, un aparat de sigilare vasculară Ligasure şi un gastroscop Olympus. Este o investiţie care depăşeşte 100.000 de euro şi care ne va ajuta foarte mult în activitatea noastră!

– Ce-i lipseşte secţiei cel mai tare, în momentul de faţă?

– Cea mai mare problemă este lipsa de personal, cu toate eforturile Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă – fiindcă există eforturi în acest sens, şi pentru celelalte secţii, nu numai pentru a noastră! – de angajare de personal nou. Numeric, personalul este mult sub nevoile secţiei, dar acest lucru este valabil peste tot, nu numai la Chirurgie II. Dacă vă veţi duce în oricare spital din România, veţi vedea că toată lumea se plînge de lipsă de personal, iar calitatea îngrijirii pacientului depinde şi de numărul de pacienţi per medic, per asistentă, per infirmieră etc.

Este o mare problemă în blocul operator, pentru că noi vrem să facem ture permanente, şi nu avem cu cine.

Noi avem linie de gardă de chirurgie. Iarăşi, este meritul Spitalului Judeţean că avem linie de gardă de ATI. Cinci ani de zile am cerut medic de gardă pe anestezie-terapie intensivă şi în octombrie 2014, în al şaselea an, în sfîrşit l-am obţinut!

Această linie de gardă era nu necesară, ci foarte necesară. Noi lucram cu trei anestezişti, care pentru orice reintervenţie, pentru că sînt situaţii cînd apar complicaţii şi trebuie să le rezolvi, veneau de la domiciliu la orice oră din zi şi din noapte.

– Voluntar?

– Da, voluntar. Dar şi acum facem voluntariat, pentru că echipa de bloc operator – asistentă instrumentară, asistentă de anestezie-terapie intensivă, brancardier, infirmieră, vin, prin solicitare, de la domiciliu, pentru orice reintervenţie, fiindcă nu avem personal suficient ca să facem ture, de după masă şi de noapte. Şi vin benevol! Nu Dr-Mironiuc-1există nici o modalitate de retribuire a lor sau de acordare de ore sau zile libere pentru orele lucrate în afara programului, iar aceşti oameni, pe care mulţi îi blamează, vin din conştiinţă, vin pentru că noi i-am chemat să vină pentru ca acest serviciu să poată merge înainte, în orice circumstanţe. Cu toate aceste eforturi de angajare care s-au făcut în ultimul timp din partea SCJU Cluj!

Linia de gardă de ATI este, însă, un pas extraordinar, înainte, pentru Chirurgia II, în 2014. Pasul următor, care sper să fie cît mai repede, în 2015, este să avem ture permanente în blocul operator, adică să avem personal suficient pentru a acoperi şi orele de după-masa şi de noaptea. Nu poţi să vii în operaţie cu aceiaşi oameni şi dimineaţa şi după-amiaza şi noaptea!

– Proiecte pentru 2015?

– Sper ca, împreună cu profesorul dr. Dan Dumitraşcu, să putem face, în această clădire în care funcţionăm, un nucleu, un centru de explorări endoscopice, deci gastroscopice, recto şi colonoscopice. Este foarte important acest lucru, pentru că avem o cazuistică de la an la an în creştere. De exemplu, anul acesta am avut aproape 40 de cazuri de obezitate operate. În 1997, în Clinica Chirurgie II s-a făcut prima operaţie pentru obezitate morbidă din ţară, iar pînă acum s-au adunat circa 1400 şi ceva de cazuri operate. Deci această clinică are o experienţă deosebită în chirurgia obezităţii.

Dorinţa noastră este ca, avînd colaborarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă şi a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, să creăm un centru de chirurgie a obezităţii în Clinica Chirurgie Generală II. Acest centru va însemna o colaborare multidisciplinară – exploraţionist, psiholog, psihoterapeut, bineînţeles, chirurg ş.a., pentru a putea prelua, trata şi supraveghea aceşti pacienţi. Toţi aceşti specialişti există în Spitalul Judeţean.

– Alte proiecte?

– Un alt proiect este să mediatizăm şi să valorificăm experienţa cîştigată, în cadrul unor manifestări ştiinţifice, prin publicarea de articole, monografii etc.

M. TRIPON

Articole din aceeasi categorie