Preocupările spirituale ale lui Mihai Eminescu

Pe 15 ianuarie se împlinesc 170 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu, reprezentantul prin excelență al Culturii române. De aceea s-a fixat pe 15 ianuarie Ziua Culturii Naționale.

Mihai Eminescu a avut preocupări spirituale deosebite. În zadar propaganda comunistă de dinainte de 1989, folosindu-se de poezia „Împărat și Proletar”, dorea să-l facă necredincios. Voi aduce câteva exemple din care reiese că a fost un om cu preocupări de natură spirituală.

Întâi de toate voi spune că Mihai Eminescu era preocupat de rugăciune. Rugăciunea adresată Maicii Domnului este de o gingășie aparte: „Crăiasă alegându-te/ Îngenunchem rugându-te,/ Înalță-ne, ne mântuie/ Din valul ce ne bântuie;/ Fii scut de întărire/ Și zid de mântuire/ Privirea-ți adorată/ Asupră-ne coboară,/ O, maică preacurată/ și pururea fecioară, Marie!” .

Apoi trebuie știut faptul că trei dintre mătușile poetului, surorile Ralucăi Iurașcu, au fost călugărite la Mănăstirea Agafton: Fevronia, Sofia și Olimpiada. Eminescu le cerceta și este consemnat faptul că „aceste trei călugărițe au dat o educație deosebită nepotului lor, Mihai, care poposea adesea la chiliile lor și se îndeletnicea cu scrisul și cititul” .

Gheorghe Vlăduțescu, referitor la credința lui Eminescu, scria: „Cu faptul de a se fi aplecat reflexiv, ca dinspre teologie, asupra credinței, presupoziția pare încă mai posibilă ca adevăr prin aceea că, mistuit pe dinlăuntrul de durerea și iubirea de Absolut, mistic, pentru că poetul, în genere, este al Ascunsului, Eminescu, pe cât era în stare de poeticitate pură, era și în aceea de credință pură. Credea total, fiind poet total” .

Atașamentul lui Mihai Eminescu față de Biserica Ortodoxă era unul deosebit, numind-o „Maica spirituală a neamului românesc”. În ziarul „Timpul” făcea această afirmație: „Biserica lui Matei Basarab și a lui Vaarlam, Maica spirituală a neamului românesc , care a născut unitatea limbei și unitatea etnică a poporului, ea, care domnește puternică dincolo de granițele noastre, e azilul de mântuire națională în țări unde românul nu are stat…” .

Noi, românii, cu spiritualitatea noastră ortodoxă, suntem puntea de legătură dintre Apus și Răsărit. Afirmația capătă vigoare acum, când facem parte din Uniunea Europeană. Iată ce zice Eminescu: „Noi, popor latin de confesiune ortodoxă suntem în realitate elementul menit a încheia lanțul dintre Apus și Răsărit; aceasta o simțim noi înșine, se simte în mare parte de opinia publică europeană, aceasta o voim și, dacă dinastia va împărtăși direcția de mișcare a poporului românesc, o vom și face. Oricât de adânci ar fi dezbinările ce s-au produs în timpul din urmă în țara noastă, când e vorba de legea părinților noștri, care ne leagă de Orient, și de aspirațiile noastre, care ne leagă de Occident… vrăjmașii, oricare ar fi ei, ne vor găsi uniți și tot atât de tari în hotărârile noastre ca și în trecut” .

Academicianul Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Maica Benedicta de mai târziu, spune că Eminescu i-a dat limbii române accente de limbă sacră. Într-o prefață la un volum de poezii scria: „Ieșit din consonanța unor condiții de destin istoric național și de determinări individuale, artistul acesta a dat lumii o operă de sinteză uimitoare, în care se interferează, filtrate prin sita geniului său național și topite în limba română căreia i-a dat accente de limbă sacră, răsăritul și apusul, nordul și sudul”. Zoe Dumitrescu-Bușulenga avea un adevărat cult pentru Eminescu, rețin asta din întâlnirile noastre, după cum și Ioan Alexandru îl prețuia în mod deosebit. La sfârșitul prefeței sale, Maica Benedicta va încheia așa: „Ceea ce a încercat într-un fel unic artistul a fost să exprime totul prin geniul său, geniul poporului român, printr-o lucrare neprecupețită, de proporții uriașe, care trebuie, în gândul său, să-l facă o modestă verigă între înaintași și prezent” .

Aceste preocupări spirituale ale lui Eminescu ar fi de dorit să ne influențeze și pe noi care trăim într-o lume secularizată.

 †ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului
și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului