Prejudecăţile rasiale în societatea americană. Un Trump în cădere liberă

Au trecut două săptămâni de la uciderea lui George Perry Floyd, bărbat de culoare, 46 de ani, Minneapolis, Minnesota, Statele Unite. Omor care se adaugă altora, tot mai multe în ultimul deceniu şi mă refer la Eric Garner (2014; sufocat prin mişcare cunoscută sub numele “chokehold”; există apropieri cu moartea lui Floyd), Michael Brown, Akai Gurley, Dontre Hamilton, Rumain Brisbon…, crime urmate de proteste violente în mai toate oraşele Statelor Unite. Şi au fost nu numai proteste, ci şi distrugeri, magazine jefuite sau/şi incendiate, confruntări violente între forţele de ordine şi protestatari, soldate cu morţi şi răniţi. Dar nu s-au întins în timp, încetând după patru, cinci zile.
Alte sunt datele problemei de data aceasta. Protestele violente s-au transformat în proteste anti Trump, cu urmări mult mai grave. Pentru că uciderea lui George Floyd readuce în discuţie o temă deloc comodă, cea a luptei pentru drepturile civile în Statele Unite, luptă departe de a se fi terminat.
Prejudecăţile rasiale rămân adânc înrădăcinate în societatea americană şi acest lucru îngrijorează nu numai comunitatea americană, ci şi cea internaţională. Cel mai mult îl îngrijorează pe preşedintele în exerciţiu, Trump. Un Trump în cădere liberă în sondajele de opinie, un Trump la numai câteva luni de alegerile prezidenţiale, prevăzute pentru finalul anului în curs. În care are deja un advesar redutabil în fostul vicepreşedinte Joe Biden, ajuns la un procent de 52% în preferinţele alegătorilor, în timp ce actualul Trump a scăzut la 41%, cădere datorată mai multor cauze. În primul dar nu în ultimul rând, nu trebuie uitat că Trump s-a văzut confruntat cu multe, prea multe controverse legate de ideile sale despre rasă şi imigraţie. Au urmat ridicarea zidului dintre Statele Unite şi Mexic, stricarea relaţiilor cu China, Rusia, cu multe dintre ţările Europei, conflictul public cu reţeaua socială Twitter, numirea protestatarilor “huligani”, dispreţul lui Trump faţă de vechi şi tradiţionali parteneri mai mult sau mai puţin de afaceri, tentativa de blocare a OMS-ului, acuzaţiile de corupţie/luare de mită, tentativa de a găsi informaţii compromiţătoare despre contracandidatul Joe Biden, agresivităţile faţă de lumea arabă, faţă de jurnalişti, acuzaţiile că vrea să divizeze America, şomajul ajuns la cote alarmante-20% (peste 40 de milioane de şomeri în momentul de faţă). De parcă nu sunt de ajuns cele mai sus amintite, Trump şi-a ridicat în cap şi aliaţii din NATO, retragerea celor 11.000 de soldaţi americani din Germania fiind cireaşa de pe tort a conflictului cu europenii. Chiar dacă Polonia şi-a manifestat deschis dorinţa de a-i găzdui pe americani… În fine, să mai amintesc şi conflictul cu Turcia. Turcia este ţară membră NATO. Dar care a decis să achiziţioneze rachetele ruseşti S 400, contract în valoare de cca 2,5 miliarde de dolari, fapt ce a tensionat relaţiile cu Statele Unite. Putin îşi poate freca liniştit mâinile, practic are absolut toate motivele de a fi fericit şi mulţumit. Să nu uităm că Putin are relaţii bune cu Ungaria, cu Bulgaria, Turcia. Alianţele create de Putin încurcă la propriu… România. Să nu uităm că visul lui Putin este de a reface graniţele vechiului imperiu a lui Petru cel Mare, ajungerea la Mediterană prin… Europa! Este clar că în această ecuaţie România nu joacă niciun rol. Deocamdată suntem doar o platformă de staţionare a trupelor americane şi nimic mai mult. Concluzia se desprinde singură. Dacă Statele Unite părăsesc NATO, Europa îşi poate lua adio de la starea de linişte şi confort. Putin are mână liberă pentru interesele lui în Europa. Şi nu sunt puţine.
Revin la Trump, cel care le-a promis americanilor că va “face America măreaţă din nou”. Au rămas vorbe fără acoperire în fapte. Situaţia explozivă prin care trec Statele Unite în aceste zile este dovada cea mai grăitoare a lipsei de măreţie. Ce-şi doreşte Trump? A spus-o în numeroase discursuri. Îşi doreşte o Americă condusă de albi, de elita albă. La care se adaugă o declaraţie din perioada de început a mandatului său la Casa Albă: “Dacă eu împuşc un om pe stradă, electoratul meu mă va ierta”, declaraţie din 2016. Cetăţenii americani plătesc din greu cei patru ani ai lui Trump la Casa Albă. Tot ei sunt cei care le pot pune capăt în finalul lui 2020. Cât priveşte prejudecăţile rasiale, greu de spus. KKK veghează şi acţionează şi în zilele noastre. Prin declaraţii şi atitudini controversate, Trump dovedeşte că este un susţinător al lor. Pe mine unul nu m-ar mira să fie aşa… Cert este că 6 din 10 americani sunt solidari cu protestele şi dezaprobă total reacţiile şi comportamentul ocupantului de fotoliu de la Casa Albă.

Demostene ȘOFRON