Praznicul Tăierii Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Cinstea de care se bucură astăzi Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului se datorează faptului că dintre toți sfinții doar el, alături de Fecioara Maria, este omagiat și în momentul nașterii sale.

Tradiția creștină răsăriteană îl prăznuiește de șase ori în decursul anului bisericesc: la 23 septembrie zămislirea sa, la 24 iunie nașterea sa, la 7 ianuarie soborul, la 24 februarie prima aflare a sa, la 25 mai cea de a doua și cea de-a treia aflare a sa, iar la 29 august tăierea capului său.

Tot ceea ce știm despre viața, propovăduirea și moartea sa prin decapitare aflăm din Sfânta Scriptură (Marcu 6,17, 29 și Matei 14, 3, 12). Sfântul Ioan era fiul preotului Zaharia și al Elisabetei, verișoara Sfintei Fecioare. Încă de la naștere se precizează despre vestirea profetică a venirii sale, precum și de numele său, de către un înger al Domnului. Misiunea sa, ca de altfel și propovăduirea pe care a făcut-o, s-a desfășurat în apropiere de râul Iordan, el fiind cel ce l-a botezat pe Mântuitor. Profeția sa a fost de a pregăti venirea lui Iisus și împărăția cerurilor. Două evenimente majore i-au influențat viața: botezul deja amintit și întemnițarea în cetatea Machaerus.

Sfântul Ioan a fost un aprig apărător al dreptății divine, de aceea a fost necruțător cu contemporanii săi, rămânând până azi un model de sfințenie și moralitate. Predicile sale au fost îndreptate și spre viața plină de desfrâu pe care o ducea regele Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare, cel care a ucis pruncii din Bethleem. Regele era într-o relație împotriva legii cu văduva fratelui său Filip, Irodiada, fapt ce i-a atras replicile dure și necruțatoare ale Înaintemergătorului. Ioan îl mustra zicându-i: Nu ți se cade ție să ai de soție pe femeia lui Filip, fratele tău. Din această pricină Irod căuta să-l îndepărteze, fiind de asemenea, îndemnat și de Irodiada, cea plină de ură și de invidie împotriva Proorocului.

În cele din urmă, regele știind că Ioan este un bărbat drept și sfânt, dar și pentru că se temea de popor să-l ucidă, poruncește ca Proorocul Ioan să fie prins și închis. La serbarea pricinuită de ziua de naștere a lui Irod a fost dat un banchet și alături de invitați a dansat și Salomeea, ce a atras de partea ei încântarea și desfătarea invitaților. Însuși Irod, impresionat, i-a promis multe daruri, chiar și o parte din împărăția sa. Salomeea, sfătuită de mama sa, cere capul Profetului Ioan. Întristat, regele, pentru a-și păstra cuvântul dat, ordonă decapitarea Botezătorului. Capul Sfântului este dat pe tipsie Salomeei, care la rândul ei îl dă mamei sale. Corpul este luat de ucenici, care îl vor îngropa, anunțându-l pe Mesia de acest trist eveniment.

După tradiție, capul a fost îngropat în curtea Irodiadei, iar mai târziu a fost luat de o femeie pioasă cu numele Ioana, femeia dregătorului, care l-a dus la Ierusalim. Evenimentele legate de capul lui Ioan se succed. În timpul împăraților Constantin și Elena, doi monahi l-au dus la Enesa, în Siria, iar în anul 453, episcopul Uranie l-a așezat în biserica din cetatea sa. În timpul luptelor cu iconoclaștii, capul a fost îngropat în Comane, de unde mai apoi a fost adus în Constantinopol, de Sfântul Ignatie.

Se amintește că în anul 1204, cruciații latini au luat relicva sfântă și au dus-o în Franța, la catedrala Amiens, unde se află până în zilele noastre. O parte din mâna sa dreaptă se găsește la mănăstirea Cetinje, din Muntenegru și o alta la cea cu numele Sfântului de la schitul românesc din Muntele Athos, în vreme ce mâna stângă se crede că este adăpostită în biserica apostolică armeană „Sfântul Ioan” de la Chinsurah.

Cultul închinat lui este destul de vechi, considerându-se încă din veacul al IV-lea, atât în Răsărit, cât și în Apus. Iconografia îl consemnă ca fiind un bărbat înveșmântat în haine de piele de cămilă, cu cingătoare. Viața sa austeră și-a trăit-o în penitență, rugăciune și post, se  știe că hrana sa cotidiană conținea lăcuste și miere de albine.

Icona praznicului ne prezintă, conform Erminiei lui Dionisie, banchetului lui Irod înconjurat de oaspeți și de Irodiada, dansul Salomeei, precum și momentul în care călăul ridică sabia deasupra Sfântului, iar alături, lângă trupul său îngenunchiat, vedem capul său. Scena se desfășoară în fața unei clădiri ce reprezintă temnița.

În icoanele portabile, în planul secund se observă Salomeea ce ține pe o tipsie capul Proorocului. Palat și Irod șezând la masă împreună cu boieri și înalți dregători; și doi servitori iau bucatele din mâinile unui alt servitor, care se vede printr-o fereastră până la brâu; și înaintea mesei joacă o fată împodobită. Și spre o latură a mesei, o cameră, și într-însa șezând Irodiada cu haine împărătești, și înaintea ei fata, ținând într-o tipsie capul lui Ioan Botezătorul. Și puțintel mai departe de palat, temnița, cu o fereastră care are [zăbrele de] fier; și dinafară de ea, Ioan Botezătorul zăcând pe pământ cu capul tăiat; și călăul, ținându-i capul în mâini, îl pune pe tipsie pe care o ține fata înaintea lui. Și puțintel mai încolo, apostolii Andrei și Ioan, punând trupul Botezătorului în mormânt.

În acatistul închinat lui, condacul al 6-lea reia evenimentul tragic al morții sale mucenicești considerându-i-se capul său dumnezeiesc, cel pe care l-a primit Irodiada și de care s-a mminunat, iar după trecerea sa în eternitate este asemeni unui înger ce petrece și cu oamenii vorbește. Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Prof. univ. dr. Marcel MUNTEAN

Articole din aceeasi categorie