Pr. Olivo BOSA: Vizita Papei Francisc în România – un dar pentru Biserică și pentru poporul român

Directorul Centrului Spiritual Manresa din Cluj-Napoca, părintele iezuit Olivo BOSA, vede, în vizita pe care Papa Francisc o va efectua în luna mai a.c., în România, „un dar pentru Biserică și pentru poporul român”.

În opinia sa, Papa Francisc a ales să viziteze Blajul, și nu Clujul, deoarece Blajul „este locul nașterii Bisericii Greco-Catolice”. De asemeni, spune pr. Bosa, în interviul acordat în exclusivitate ziarului Făclia, „vizita papei la Blaj poate fi un act de recunoștință și de mulțumire pentru mărturia de credință, până la martiriu, a mai multor credincioși, din perioada  comunistă”.

Pr. Olivo BOSA a venit în România, ca misionar, trimis de conducerea Ordinului Iezuit, în anul 1990, la scurt timp după căderea comunismului. Timp de 13 ani, din 1995, până în 2008, a îndeplinit funcția de Superior provincial al Ordinului Societatea lui Iisus, din România. În 2013 a fost numit director al Centrului Spiritual Manresa al Ordinului Iezuit, funcție pe care o îndeplinește și astăzi.

– Cu șase ani în urmă, într-un interviu pe care mi l-a acordat pentru ziarul Făclia, părintele Marius Taloș, pe atunci Superior regional al regiunii române a Ordinului Iezuiţilor spunea, întrebat fiind cum au primit iezuiţii din Cluj vestea alegerii noului papă – cardinalul Jorge Mario Bergoglio, din Ordinul Societatea lui Iisus: „Pot asemăna reacția noastră cu reacția mironosițelor în fața Mormântului gol. A fost o surpriză imensă, poate însoțită şi de spaimă, pentru că niciodată nu am avut un astfel de precedent în istoria noastră”. Vă întreb pe dvs acum: Care a fost reacția iezuiților din Cluj la aflarea veștii, oficiale, că Suveranul Pontif va vizita România anul acesta? Este, la fel, o „surpriză” această veste, sau era de așteptat ca vizita să aibă loc?

– Nu a fost o surpriză, pentru că de mult timp se vorbea despre ea, sau se exprima dorința unei vizite a Sfântului Părinte. Totuși, când s-a știut cu certitudine despre venirea lui, această veste a fost pentru noi toți motiv de mare bucurie.

– Credeți că există un motiv special pentru care Papa Francisc a ales să facă această vizită în România anul acesta, în luna mai, la 20 de ani de la vizita primului Suveran Pontif, Sfântul Ioan Paul al II-lea, în această țară?

– Nu știu dacă a existat un motiv special sau mai multe. Desigur, a fost invitat de mai multe ori din partea Conferinței Episcopale, dar cred că Sf. Părinte în hotărârile sale se lasă condus de ceea ce simte în inima lui, de relația lui personală cu Dumnezeu. Provocat de diferite cereri și situații, le trece printr-un „filtru” făcut la lumina Spiritului Sfânt, pentru a se îndrepta spre acea situație care are mai mare nevoie de lumină și de speranță și care va aduce preamărire lui Dumnezeu.

În ce ne privește pe noi, iezuiții din Cluj, lucrând și în strânsă relație cu Biserica Greco-Catolică, suntem  influențați de sentimentele și așteptările ei. Citind venirea Sf. Părinte din această optică, îl așteptăm ca o pe oportunitate de a favoriza o relație mai bună și mai senină între Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă, pentru a scoate în evidență valoarea și spiritul de sacrificiu al Biserici Greco-Catolice, dar și pentru aportul ei la nașterea Națiunii Române Unite, precum și pentru mărturia de credință și de fidelitate față de Sf. Scaun, dată sub regimul comunist.  Dorința cea mai arzătoare, însă, este ca în timpul vizitei Papei să fie recunoscut martiriul și să fie beatificați cei șapte episcopi morți în închisoare din cauza credinței lor.

– Potrivit anunțului Sfântului Scaun, Papa Francisc va vizita Bucureștiul, Iașiul, Blajul și sanctuarul marian de la Șumuleu-Ciuc. După părerea dvs, de ce au fost alese aceste patru destinații?

– Probabil pentru că sunt locuri cu o lungă tradiție creștină, locuri simbolice, reprezentative pentru catolicii de diferite expresii lingvistice, naționale și rituri; dar Papa va avea, desigur, o atenție deosebită și un gând și pentru celelalte confesiuni religioase,  în special pentru ortodocși.

A ales București nu numai pentru că este capitala României și va trebui să facă o vizită de curtoazie președintelui țării, cu scopul de a strânge ulterior relațiile și colaborarea între Vatican și România, dar și pentru a întări relația de prietenie și de frățietate cu Biserica Ortodoxă, întâlnindu-se cu Patriarhul Daniel.

Va vizita Șumuleu-Ciuc pentru că este un loc marian, aspect mereu prezent în călătoriile Sf. Părinte, dar și pentru că Sanctuarul de la Șumuleu-Ciuc este, pentru catolicii maghiari, locul în care ei își exprimă cel mai bine și spontan viața de credință, de comuniune și de identitate etnică. Este destul să ne gândim la pelerinajul cu ocazia sărbătorii Coborârii Spiritului Sfânt, care adună acolo, anual, sute de mii de pelerini.  Ar putea fi tocmai acesta locul în care Sf. Părinte ne va încredința pe toți Sfintei Fecioare Maria, cerând mijlocire și pentru unitatea creștinilor.

Blaj este locul nașterii Bisericii Greco-Catolice, o Biserică preocupată de întărirea vieții de credință a credincioșilor săi, nu numai prin viața liturgică și sacramentală, ci și prin dezvoltarea vieții culturale. Tocmai datorită acestei preocupări culturale, Biserica și-a adus o mare contribuție la cultivarea sentimentului național și la nașterea Țării Române Unite. De asemenea, vizita la Blaj poate fi un act de recunoștință și de mulțumire pentru mărturia de credință, până la martiriu, a mai multor credincioși, din perioada comunistă, și în special față de cei șapte episcopi ai Bisericii Greco-Catolice, despre care avem speranța că vor fi recunoscuți, cu această ocazie, martiri ai credinței și vor fi beatificați.

Iași este  prima Dieceză latină a Țării, împreună cu București, vatra catolicismului român, locul în care parohiile și familiile creștine au fost, sute de ani, fermentul vieții religioase, sociale și politice a Țării. Din păcate, aceste valori și această bogăție și rezervă de viața sănătoasă și exemplară sunt, astăzi, în criză, datorită emigrației masive și necontrolate, care lasă în spatele ei multe inimi profund rănite și un gol de neumplut. Acesta ar putea fi locul pentru un discurs al Sf. Părinte despre valoarea familiei creștine și importanța comuniunii și întregirii ei, dincolo de orice siguranță economică.

– Ce interpretare dați motto-ului „Să mergem împreună”, sub care se va desfășura vizita Suveranului Pontif?

– De obicei  Sf. Părinte, când face vizită într-o țară, o face sub un „motto” prin care încearcă să focalizeze scopul principal al vizitei, dar și pentru a-i mobiliza pe cei care îl vor primi, să facă împreună cu el drumul în aceeași direcție și cu aceeași convingere. Motto-ul „Să mergem împreună” probabil este adresat diferitelor Biserici, în special Bisericilor Catolice, dar și poporului român, să tindă împreună spre Cristos, prin solidaritate, slujire reciprocă, căutarea binelui comun, depășind interesele personale, tensiunile naționaliste, etnice, lingvistice și religioase, cauze ale multor probleme, suferințe și nedreptăți.

– Conferința Episcopilor Catolici din România a anunțat că această vizită va avea în primul rând un caracter pastoral, dar va însuma și importante valențe ecumenice. Ce trebuie să înțelegem prin „valențe ecumenice”?

– Sf. Părinte, prin natura sa, este un Păstor, un Tată care ne poartă în inimă și care vrea binele copiilor săi. Desigur, va veni cu o inimă deschisă, iubitoare față de noi toți, dincolo de deosebirile religioase sau etnice; cu dorința de a ne cunoaște mai bine, de a-și arăta apropierea și dragostea pentru fiecare dintre noi, în parte, și cu o atenție deosebită pentru cei nevoiași. Este și un Tată plin de grijă, care vrea să ne însoțească pe drumul  nostru, cerând împreună cu noi lumina Spiritului Sfânt, ca să înaintăm pe drumul cel bun, care duce la Cristos, la mântuire, la plinătatea vieții, dar și lumina pentru a evita scurtăturile sau drumurile largi și comode pe care avem adesea tendința de a păși, dar care sunt înșelătoare și duc la pierzare.

– Cum apreciați că au evoluat, în cei șase ani de când cardinalul Jorge Mario Bergoglio a fost ales papă, relațiile dintre Biserica Ortodoxă și Bisericile Catolice din România? Care au fost evenimentele și schimbările majore, la nivel mondial, în privința relațiilor dintre Bisericile creștine?

– Nu mi se pare ca lucrurile să fi evoluat în ce privește relațiile ecumenice, în special cu Biserica Ortodoxă; din contră, pare să fi scăzut și interesul față de „săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor”. Dar, am impresia că a început să se schimbe modul în care problema este văzută și înfruntată.

Sfântul Părinte este un Păstor, o persoană care pune accent mai mult pe practică, experiență, împărtășirea vieții, însoțită de lumina rugăciunii, decât pe problemele teologice; ele vor veni pe urmă. El știe foarte bine că o bună experiență făcută împreună, în numele lui Cristos, încălzește inimile, creează comuniune și încredere reciprocă; este vorba de o experiență de iubire, care permite o înțelegere mai bună a problemei, lăsând la o parte toate fricile sau preconcepțiile.

Aceasta a fost și experiența făcută de martirii noștri în închisorile comuniste împreună cu creștinii din alte rituri sau ai diferitelor credințe politice. Din aceeași cruce purtată împreună în numele lui Cristos, care a încălzit și luminat celulele reci și întunecate, s-a născut o adevărată comuniune, înțelegere și solidaritate, dincolo de orice diferență confesională, politică sau națională.

În timpul vizitei „ad limina” a Conferinței Episcopale Române la Sf. Părinte, Cardinalul Koch spusese, cu privire la ecumenism: „Ecumenismul cere pasiune în lupta pentru unitate, dar și răbdare; pasiune în a nu lăsa la o parte idealul unității, dar și răbdare cu celălalt, cu limitele celuilalt, cu ritmul de înțelegere a celuilalt; a rămâne deschiși la un dialog multilateral, liber, bazat pe adevăr”. A mai invitat să nu se renunțe la rugăciune pentru unitate, după cum ne cere Isus însuși: ”Rugați-vă «ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine»” (Io 17,21).

Noi suntem încrezători că Sf. Părinte, la venirea sa, ne va transmite un mesaj cu privire la unitate, care ne va provoca și încuraja să continuăm pe acest drum, răspunzând în mod mai concret rugăciunii făcute de Isus Tatălui Său: „ca toți să fie una”.

Altă problemă, poate mai gravă, prezentă și în România, este migrarea mai multor credincioși, atât din Biserica Catolică, cât și din Biserica Ortodoxă, spre noile Biserici, care de multe ori fac un sincretism religios între diferite credințe și diferite confesiuni creștine. Pentru a evita această tendință, spunea tot Cardinalul Koch, este necesar să fim mult mai atenți la modul în care ne trăim credința.

– Ați avut ocazia să îl cunoașteți pe Papa Francisc, să dialogați cu Sanctitatea Sa? Cum l-ați descrie dvs, ca preot și ca iezuit, pe actualul papă?

– N-am avut ocazia să mă întâlnesc personal cu Sf. Părinte, dar din ceea ce am văzut, auzit și citit despre el, recunosc că poartă în sine adevăratul spirit ignațian. Este un om îndrăgostit de Cristos, cu dorința sinceră de a purta crucea Lui, de a-I face cunoscut chipul, până la a ajunge să considere Biserica un „spital de campanie”, unde toată lumea, bolnavi, marginalizați, refugiați – fără deosebire de cultură, religie, rasă -, poate să intre pentru a fi vindecată și mântuită. Această Biserică este aceea care manifestă chipul adevărat al Tatălui ceresc, care se apleacă, cu iubire și milă, asupra chipului lui Cristos prezent în aceste persoane.

Papa Francisc este un om care trăiește prezentul încredințându-l cu totul lui Dumnezeu și care știe să valorifice întâmplările și gesturile cele mai mici, trăindu-le în Cristos, ca să dobândească adevărata lor valoare și să aibă o mai mare rezonanță și efect. Acest lucru este evident din relațiile pe care le creează cu anumite persoane, de obicei persoane aflate în nevoie sau în situații critice, asupra cărora vrea să ne atragă și nouă atenția și să ne facă mai sensibili. Cred că aceasta se întâmplă și în ce privește alegerea locurilor sale de pelerinaj.

Cred că în alegerea pelerinajelor de făcut se folosește de modelul lui Ignațiu, pentru a alege nu numai locul, ci și timpul și mijloacele și modalitatea cea mai potrivită pentru ca pelerinajul respectiv să însemne cea mai mare slavă adusă lui Dumnezeu. Adesea alege locuri care n-au o mare importanță politică sau strategică din punct de vedere religios, ci locuri unde sunt prezente niște răni, locuri problematice sau conflictuale, locuri unde se cere o încurajare sau o decizie importantă de luat, sau locuri ori situații asupra cărora trebuie atrasă atenția și sensibilizată și responsabilizată lumea întreagă, chiar dacă acolo nu sunt foarte mulți creștini. Din acest punct de vedere, putem recunoaște în el un Tată care are grijă de lumea întreagă, căreia îi vrea binele și se luptă pentru aceasta și pentru demnitatea tuturor oamenilor, după modelul și îndemnul lui Cristos, Mântuitorul lumii.

Același principiu este prezent și în alegerea noilor cardinali. Se percepe, în Sf. Părinte, dorința de a  depăși constrângerile impuse de tradiție: faptul că anumite sedii istorice trebuie să aibă neapărat un cardinal. Cei mai mulți dintre cardinalii aleși de el au fost puși nu în sediile așa-numite tradiționale, ci acolo unde se vede sau se intuiește o dezvoltare mai mare a creștinismului, unde prezența lor poate să aibă un impact mai puternic sau unde sunt prezente anumite probleme care, odată înfruntate, pot să devină o lumină pentru Biserica universală; deci acolo unde se percepe în mod mai viu acțiunea lui Cristos și unde se cere un aport mai deosebit din partea Bisericii.

– În 1999, la vizita Papei Ioan Paul al II-lea, toți cei prezenți au scandat: „Unitate!”. Considerați că această unitate are șanse să treacă vreodată de stadiul de dorință a credincioșilor și să devină realitate?

– Îmi amintesc foarte bine acele momente, eu însumi am fost prezent și am strigat cu inima plină de bucurie și încredere, împreună cu frații mei preoți: „Unitate! Unitate!” Aveam sentimentul că trăim deja unitatea în inimile noastre și am intuit că această realizare va fi motiv de mare bucurie pentru noi toți. A fost o mică pregustare care ar trebui să ne îndemne să continuăm pe acest drum. Sunt convins că într-o zi se va face,  pentru că este dorința cea mai profundă a inimii omului și corespunde cu voința lui Dumnezeu. Comuniunea, împăcarea cu El și între noi este motivul pentru care Isus și-a jertfit viața, ne-a invitat să ne rugăm Tatălui și să ne trăim viața în strânsă legătură cu credința pe care o mărturisim.

– Ce „așteptări” au iezuiții din Cluj și din țară, legat de vizita Papei Francisc în România? Se vor implica cei din Ordinul Societatea lui Iisus în organizarea acestei vizite?

– Nu avem nici o așteptare deosebită pentru noi, ca ordin iezuit, dar suntem foarte bucuroși de venirea lui, care va fi, cu siguranță, un dar pentru întreaga Biserică și pentru poporul român. În ce privește colaborarea noastră la organizarea vizitei papale, în măsura în care vom fi solicitați și după puținele forțe de care dispunem, vom încerca să ne punem la dispoziție pentru acest scop.

M. TRIPON