Poveste despre umanitate

Povestea unui evreu din Cluj care a înfiat cinci copii, după ce i-a pierdut pe cei doi ai săi în lagărele de exterminare de la Auschwitz

Născut la 1 decembrie 1904, Arpad Salamon a reușit să evadeze în timp ce era deportat la Auschwitz. Soarta nu a fost însă la fel de îngăduitoare cu familia sa, care nu a supraviețuit, soția, mama și cei doi copii ai clujeanului fiind exterminați în lagăr.

Oribila experiență nu i-a umbrit însă sufletul și nu i-a luat mințile. Și-a adunat puterile și, din generozitate și iubire, a înfiat cinci copii români. Mariana Salamon este una dintre ei. Într-un dialog cu Ziarul Făclia de Cluj, ea a oferit o adevărată “lecţie” despre bunătate pe care o putem învăţa din uimitoarea poveste de viaţă a tatălui său.

Arestat și trimis la muncă silnică

Salamon Arpad făcea parte dintr-o familie numeroasă de evrei care locuia pe strada Oituz din Cluj-Napoca. În 1944, el și familia sa au fost deportați. A reuşit însă să evadeze, sărind din camion, dar a fost împușcat, arestat și trimis la muncă silnică în Oradea, iar ulterior la Baia Mare. „Tata a reușit să evadeze, a sărit din camion, a fost împușcat și trimis la muncă silnică la Oradea și Baia Mare. Din păcate, familia lui nu a supraviețuit, au murit soția, mama, cei doi copii ai săi: o fetiță – Antonia și un băiat – Isac.

Erau mici – trei si cinci anişori. Au supraviețuit, în schimb, trei surori ale lui şi o nepoată”, povestește Mariana Salamon.

Şi-a alinat durerea înfiind cinci copii români

După moartea tragică a familiei sale, Arpad Salamon a reușit să ia viața de la capăt. La Oradea a cunoscut-o pe Ana, viitoarea sa soție, căreia i-a spus că nu există fericire fără copii. Așa a ajuns să înfieze, pe rând, cinci copii, toți români. Mai întâi, familia Salamon s-a luptat aproape şapte ani să adopte o fetiță, pe Elisabeta, pe care însă au pierdut-o ulterior, din cauza hățișurilor legislative. „Nu a putut să o obțină pe Elisabeta și a mai înfiat un băiat, pe Mihai, fratele meu și pe mine, iar ulterior, încă o fetiță – Marilena – și un băiat, pe Cornel. Au venit apoi în Cluj, unde tata a lucrat toată viața ca mățar, având propria afacere. (…) Nu a contat pentru părinții mei naționalitatea copiilor. Toți cei înfiați au fost români. De fapt, nu a contat pentru niciun membru al familiei mele naționalitatea. Eu am o relație bună cu toți, sunt membră a comunității evreiești și țin sărbătorile lor (…). Au fost oameni buni și din bunătate ne-au înfiat și pentru ca tata să își aline durerea pierderii copiilor lui…”, mai spune Mariana Salamon.

Educație aleasă pentru copiii săi

Arpad Salamon a înfiat cinci copii și i-a crescut frumos, oferindu-le o educație aleasă: lecții de limba germană, de balet, de pian şi acordeon. Mai mult, a avut grijă ca după moartea sa, fiecare dintre copii să rămână cu ceva și să aibă unde locui: „Ne-a oferit fiecăruia o educație aleasă, s-a îngrijit ca fiecare să învețe. Am luat, de exemplu, lecții de balet, de limba germană, de muzică. Au fost oameni buni, fiecăruia ne-au lăsat ceva, s-au îngrijit ca fiecare să aibă unde locui”.

Valorile s-au transmis, chiar dacă nu s-au moștenit

Reperele valorice insuflate și educația primite de la mama și tatăl său au ghidat-o pe Mariana Salamon în viață. Clujeanca a ales să fie asistent medical, pentru că în cazul familiei sale, frumusețea sufletească și grija pentru semeni s-au transmis, chiar dacă nu s-au moştenit. Muzica și mai ales pianul au devenit pasiunile ei. Cântă la instrumentul cu 88 de clape albe (52) și negre (36) la Școala Populară de Artă, la clasa doamnei profesor Olga Bordaş, iar în urmă cu câțiva ani a participat la celebrul concurs de romanțe ”Crizantema de Aur”. „Pianul este pasiunea mea, pasiunea vieții mele și împreună cu meseria pe care o fac zi de zi, cea de asistent medical, îmi bucură viața”, mai spune Mariana Salamon.

Peste 150.000 de evrei deportaţi de horthyști

Conform datelor statistice consemnate în recensământul din Ungaria, de la 31 ianuarie 1941, pe teritoriul românesc ocupat de Ungaria, la 30 august 1940, au fost înregistraţi 151.125 de locuitori evrei de religie mozaică. În recensământ, autorităţile maghiare au înregistrat şi 3432 evrei de religie creştină (având membri de familie aparţinând religiei mozaice). Totalul evreilor preluaţi din Nordul Transilvaniei la 30 august 1940 a fost de 154.557 . Populaţia evreiască din teritoriile anexate de Ungaria a mai sporit prin excedent natural cu circa 1728 de persoane, între 30 august 1940 şi 3 mai 1944, dată la care a început internarea evreilor în ghetouri şi lagăre. Însumând numărul de evrei proveniţi din teritoriul românesc ocupat de Ungaria în anul 1940 cu sporul natural de aproximativ 1728 de persoane, rezultă că totalul populaţiei evreieşti deportate la după 3 mai 1944 din Nordul Transilvaniei anexate a fost de circa 156.285 de persoane.

Lagărul din Cluj-Napoca

Lagărul din Cluj-Napoca a fost deschis în nordul oraşului, la fabrica de cărămidă ”Iris”. În el au fost concentraţi 18.000 de evrei din Cluj-Napoca, din districtele Borşa, Cluj, Hida, Huedin, Nădăştia, precum şi deţinuţii transferaţi din lagărul din Gherla. A fost al treilea ca mărime din Transilvania de Nord, după ghetourile din Oradea (35.000 de persoane) şi din Satu Mare (18.800 de persoane).

Strângerea şi mutarea evreilor în lagăr a început la 3 mai 1944. Populaţia lagărului din Cluj-Napoca a crescut de la 12.000 de persoane (10 mai), la 14.300 (16 mai), ajungând la aproximativ 18.000 după transferarea evreilor din lagărul din Gherla. Dintre cei concentraţi, cam 5.000 erau copii.

Comandantul lagărului din Cluj-Napoca a fost Urbán László, şeful poliţiei oraşului. Condiţiile de trai erau foarte precare în lagăr, mulţi dintre deţinuţi rămânând sub cerul liber, fără adăpost, fiindcă şoproanele fabricii erau insuficiente. Mâncarea era pregătită în vane de baie, aduse din casele evreilor. Pentru nevoile fiziologice au fost săpate gropi, dar abia la o săptămână după aducerea în lagăr.

În lagăr a fost înfiinţată o echipă de anchetă şi tortură, condusă de colonelul de jandarmi Paksy-Kiss Tibor, comandant al circumscripţiei IX de jandarmi cu reşedinţa la Cluj-Napoca şi comandant al tuturor efectivelor de jandarmerie din Transilvania de Nord (exceptând judeţul Maramureş, care intra în circumscripţia VIII de jandarmi).

Deportarea evreilor din lagărul din Cluj-Napoca la Auschwitz a avut loc între 25 mai şi 9 iunie 1944, în 6 transporturi. Datele deportării din Cluj-Napoca au fost: 25 mai 1944 (3.130 persoane), 29 mai 1944 (3.417 persoane), 31 mai 1944 (3.270 persoane), 2 iunie 1944 (3.100 persoane), 8 iunie 1944 (1.784 persoane), 9 iunie 1944 (1.447 persoane). Conform depoziţiilor unor martori, datele de plecare ale trenurilor cu deportaţi au fost : 25 mai, 27 mai, 29 mai, 31 mai, 5 iunie, 7 iunie 1944. Totalul celor deportaţi a fost de 16.148 persoane.

Anca M. Colibăşanu