‘Poveste cu năluci’, Vernisaj Ion Vlasiu

Galeria Quadro, joi 16 august, 18. 00
Activitatea creativă a lui Ion Vlasiu, sculptor, pictor şi scriitor prolific, acoperă peste şase decenii.
Expoziţia de la Galeria Quadro prezintă acele domenii ale activităţii artistice ale lui Ion Vlasiu, care nu au fost deloc sau doar parţial integrate în cadrul operei: obiecte găsite (crengi, rădăcini şi pietre), desene, fotografii şi sculpturi colorate din anii 1960-1980.
Născut în 1910, în satul Lechinţa, de pe Valea Mureşului, imaginaţia şi gândirea sa au fost puternic marcate de lumea satului şi de natură. Studiile de artă şi le-a făcut la Cluj, la Şcoala de Arte Frumoase. A debutat „furios”, organizând între 1930-1936 nu mai puţin de şase expoziţii personale. În acestea, alături de lucrările de o eleganţă spirituală înrudită cu gândirea antroposofică şi estetica art decó, se conturează acel filon care va reprezenta vocea proprie a lui Vlasiu.
Căutând înţelegerea profundă a materiei, artistul va ajunge la constatarea că: „Indiscutabil este un ritm cosmic animator care se manifestă cu o logică elocventă şi indestructibilă.” – după cum spunea într-un interviu în 1936. În acestea, alături de lucrările de o eleganţă spirituală înrudită cu gândirea antroposofică şi estetica art decó, se conturează acel filon care va reprezenta vocea proprie a lui Vlasiu.
Acest dinamism ritmic dădea viaţă în viziunea artistului atât materiei vie cât şi lemnului sau pietrei, permiţându-i să integreze în sculpturile sale formele găsite în lemn, contorsionările şi ritmările specifice acesteia.
După aceste expoziţii, bine primite de critici însă fără succes material, în 1937 pleacă pentru un an la Paris. Aici îl va vizita pe Brâncuşi în atelierul său, această întâlnire întărindu-i convingerea că esenţa sculpturii este tocmai materia. Cu toate acestea, în deceniile următoare artistul se va îndepărta, atât formal, cât şi conceptual, de propriul său stil şi se va orienta spre o sculptură figurativă mai clasică şi expresivă şi spre realizarea unor proiecte monumentale.
Abia spre 1960 artistul va reveni la „sculptura ritmului”, bazată pe construirea organică a formei. Cu ocazia acestei reveniri însă nu se va opri doar la exploatarea posibilităţilor plastice aduse la suprafaţă în anii tinereţii. Pe terenul său de la Bistra, în apropierea Mureşului, a început să adune crengi, rădăcini şi pietre: forme create de natură pe care, atunci când creşterea s-a oprit şi fibra organică a murit, tot natura le-a sculptat mai departe. Aceste „obiecte găsite” au fost aşezate ca atare în grădina sau în atelierul artistului, uneori însă a intervenit cu instrumente de cioplit sau le-a vopsit, fixând în formă „năluca” văzută de el. Despre ele, Vlasiu afirma: „toate aceste piese sunt lucrate în colaborare directă cu izvoarele Mureşului.”.Expoziţia „Poveste cu năluci” prezintă, în mod inedit, alături de obiectele găsite, sculpturi de lemn, desenele înrudite cu acestea şi fotografiile artistului. Limbajul frust al figurilor desenate ne duc spre sursele „primitive” ale artei, spre lumea desenelor de copii, formele fiind înrudite cu nălucile văzute în obiectele găsite.
În fotografiile cu sperietori artistul surprinde acele forme de creativitate populară care se intersectau adesea cu practicile artistice moderne: ready made, obiectul găsit.
Ritmurile găsite în lemn, nălucile desenate, sperietorile şi pietrele fotografiate contribuie toate la o sinteză artistică organică a lui Ion Vlasiu, trădând un orizont de gândire larg, o înţelegere a unităţii surselor vitale ale naturii şi omului.
Până la deschiderea expoziţiei, pentru familiarizarea dvs cu opera artistului vă supun atenţiei câteva lucrări.

Articole din aceeasi categorie