Postul Sfintei Fecioare Maria, drum de biruință prin credință

Biserica de rit bizantin intră luni, 3 august, în Postul Sfintei Fecioare Maria, ce se va încheia vineri, 14 august, în ajunul marii Sărbători a Adormirii Maicii Domnului.

Postul presupune jertfă, renunțare la bucurii imediate și mărunte. Prin post, creștinul este chemat să descopere bucuria nemărginită a prezenței lui Dumnezeu, să redescopere în adâncul ființei foamea pentru ceea ce hrănește și tămăduiește sufletul, și anume pentru izvorul iubirii divine. „Rețete” de post sunt numeroase și se află la îndemâna oricui prin norme recomandate de Biserică.

În Biserica Catolică de rit latin și bizantin postul alimentar este abținerea de la consumul cărnii, fiind permise alte alimente. În plus, fiecare credincios își poate alege modul de a posti consultându-se şi cu preotul îndrumător spiritual, astfel încât să nu-i dăuneze sănătății sau capacității de a-şi îndeplini obligațiile zilnice.

Pe durata și a acestui post, PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul de Cluj-Gherla îndeamnă preoții și credincioșii să se roage deseori, chiar zilnic, Paraclisul Maicii Domnului, o frumoasă rugăciune ce provine din sec. al IX-lea, cunoscută și cu numele „Canonul de mângâiere către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care se cântă la toată amărăciunea și asupreala sufletului”. Alte devoțiuni recomandate sunt: Rozariul Sfintei Fecioare Maria, Rânduiala Acatistului, Litania Sfintei Fecioare.

În acest timp în care omenirea se confruntă cu o nouă boală, cu teama de necunoscut și de moarte, iubirea Maicii lui Dumnezeu rămâne adăpost sigur și la îndemâna tuturor. Calea pentru a regăsi această iubire o descria și Fericitul Arhiereu Iuliu Hossu în vara anului 1947, când omenirea se afla în vremuri de încercare, fiind încă la umbra marelui Război. Episcopul de atunci al Eparhiei de Cluj-Gherla adresa preoților și credincioșilor o Pastorală pentru Postul Sfintei Marii. Epistola, păstrată până azi în arhiva episcopiei clujene, începe printr-o adevărată re-deșteptare la credință: „Sufletul neamului nostru, pe întreagă cărarea vieții sale din cursul veacurilor, a îmbrățișat cu credință tare și dragoste fierbinte pe Fiul lui Dumnezeu făcut om și pe Maica Preacurată, aleasă, dintru început, să fie împreună-răscumpărătoarea lumii. Ca pe Împăratul cerurilor care pe pământ s-a arătat L-au primit pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii și s-au închinat Lui cu credință tare. Ca pe Împărăteasa și Doamna I-au cinstit Maica Preasfântă pe care au îmbrățișat-o în dragostea sufletului lor, moșii și strămoșii noștri. Aceasta a fost credința lor; aceasta nădejdea celor fără nădejde, aceasta bucuria celor fără bucurie; aceasta puterea celor neputincioși; aceasta biruința celor slabi. Au străbătut, cu biruință, din veac în veac. Au înaintat pe calea veacurilor cântând mărire lui Dumnezeu și fericind pe Maica Preacurată a Fiului lui Dumnezeu… Domnul, la rândul Său, i-a preamărit și Maica Domnului i-a fericit. Așa ne-am trezit în istorie și așa am trăit în istorie: Fiul dumnezeesc și Maica Lui Preacurată, viața noastră. Crucea Lui, îmbrățișată de Maica Lui și a noastră, ne-a fost învierea”.

Arhiereul a continuat: „Calea viitorului, aceeași viață de credință și iubire. Aceeași biruință…. «Fericiți făcătorii de pace, că aceștia fiii lui Dumnezeu se vor chema». În lumina acestei fericiri suntem chemați, cei însemnați cu pecetea dragostei lui Dumnezeu, să lucrăm cu suflet de iubire cele ce sunt ale păcii. Să depunem armele întunericului: ura, pizma, răutatea și să îmbrăcăm armele luminii: iubirea, bunătatea, milostenia, iertarea.

Cuprinși încă de atâta durere și îngrijorare, cu aceste gânduri să intrăm în postul Sfintei Marii. Să ne reculegem sufletește. Să așezăm înainte de toate sufletele noastre în pace. În pace cu Dumnezeu, în pace cu oamenii. Să depunem toată răutatea și să ne îmbrăcăm în toată bunătatea. Așa să ne pregătim pentru praznicul luminat al Sfintei Marii. Să ne întărim în credință și în nădejdea biruinței binelui în lume!”, îndemna Fericitul Arhiereu, chemând totodată poporul la Sanctuarul de la Nicula, să se adune iar, de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la picioarele Maicii Sfinte și la umbra icoanei făcătoare de minuni.

Pe drumul presărat cu astfel de îndemnuri ale sfinților și fericiților ce sunt acum în cer și ale Bisericii luptătoare pe pământ, cu credință puternică în suflete, și „fiii lacrimilor Maicii Sfinte” – generațiile de azi se pot apropia de Preasfânta Fecioară Maria, pentru că „nu este cu adevărat alt ajutor şi acoperământ oamenilor afară de tine, o, Doamnă prea-îndurată! Şi nimenea care a nădăjduit întru tine nu a fost ruşinat, şi prin tine îmblânzind pe Dumnezeu, nimenea nu este părăsit”, e scris în Rânduiala Paraclisului.

În acest fel crezând și rugându-se, cei ce se roagă și cei pentru care aceștia se roagă, prin mijlocirea puternică a Preasfintei Fecioare Maria, pe calea presărată cu lacrimile sale sunt conduși la Isus, la înviere și viață fericită în veci.

V.S.