Portret spiritual al Episcopului Iuliu Hossu, Păstor al românilor şi Mărturisitor al credinţei

Duminică, 18 iunie 2017, la Gherla – vechiul sediu de reşedinţă al Eparhiei de Cluj-Gherla -, s-a desfăşurat Simpozionul omagial „Primul Cardinal al românilor, Iuliu Hossu, eminentă personalitate a Bisericii şi a Neamului Românesc”. Totodată, a fost lansată Expoziţia documentară „Iuliu Hossu, Păstor al românilor şi Mărturisitor al credinţei”, realizată sub coordonarea Preasfinţiei Sale Florentin, cuprinzând referinţe biografice, opinii ale unor personalităţi şi imagini reprezentative, din şi despre viaţa Cardinalului Iuliu Hossu.

În organizarea manifestării au colaborat: Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, de Cluj-Gherla, Protopopiatul Greco-Catolic Gherla, Universitatea Babeş-Bolyai şi Facultatea de Istorie şi Filozofie din Cluj-Napoca, cu sprijiul Secretariatului de Stat pentru Culte din România. Conferinţele au avut loc în Cinematograful „Pacea” din oraş şi s-au bucurat de o largă audienţă. La deschiderea programului a fost prezent, alături de oficialităţi locale şi centrale, dl Victor Opaschi, secretar de stat pentru Culte. Între conferenţiarii care au evocat personalitatea marelui Arhiereu s-au numărat prof. univ. dr. Ioan Marius Bucur, prof. dr. George Cipăianu, asist. univ. dr. Lucian Turcu, av. dr. Ionuţ Vida-Simiti, dr. Sergiu Soica şi PS Florentin.

Deşi fiecare expunere a adus o parte nouă, vorbitorii completându-se reciproc în evocarea complexei personalităţi omagiate, ne oprim în acest parcurs asupra perspectivei istorice propusă auditoriului de către prof. Cipăianu.

„Iuliu Hossu s-a născut la 30 ianuarie 1885, în com. Milaşu Mare, jud. Bistriţa Năsăud, în familia preotului greco-catolic Ioan. A fost hirotonit preot, la Roma, în 27 martie 1910. Ca tânăr preot, în decursul Primului Război Mondial, recrutat în armata austro-ungară, a fost confesorul soldaţilor români din spitale şi unităţi militare. Îi ajuta, le inspira curaj, îi impresiona cu convingerea lui că ceasul libertăţii naţionale nu era departe. A fost numit episcop, la 3 martie 1917, la Episcopia de Gherla din vremea aceea, prin decret imperial. Mai târziu, în 1930 a fost instalat la Cluj, unde a desfăşurat din plin vocaţia extraordinară preoţească şi episcopală. Avea un profund ataşament pentru preoţi, protopopi, credincioşi, pe care se simţea obligat să-i îndrume, să-i ajute, să-i ocrotească. Era complet străin de exagerările şovine. Predicile lui, aşteptate cu nerăbdare de credincioşi, în catedrală, la sfinţiri de biserici, în vizitaţii canonice sau pelerinaje, erau avântate, dar lipsite de virulenţă. Episcopul vorbea răspândind în popor cuvântul Evangheliei, bunătate, pace.

La 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, silueta sa elegantă, nu prin haine ori podoabe, ci prin ţinută şi carismă, a apărut în faţa poporului şi a citit Declaraţia de Unire a Transilvaniei cu Regatul României. Nu trebuie să ne străduim să înţelegem ce credea despre poporul său, o spune el însuşi într-un interviu care s-a păstrat: «1 Decembrie a fost ceas al împlinirii dreptăţii de veacuri, aşteptată, rostită de Dumnezeu prin poporul său fericit, că se unea pe veci cu România. Ceas de lumină revărsată din veacuri, de biruinţa adevărului, ceas al supremei bucurii a unui neam ridicat din suferinţa mileniului, cu credinţă tare în dreptatea Lui»”.

Pentru câteva momente conferinţa s-a întrerupt şi în sală s-a instalat liniştea din care a răsunat, peste decenii, înregistrarea cu vocea Cardinalului Iuliu Hossu (făcută în 1969, la Căldăruşani, unde se afla în domiciliu obligatoriu), repetând cuvintele pe care le rostise mulţimilor de la Alba Iulia: „Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuieşte România Mare, una şi nedespărţită, rostind fericiţi, toţi românii de pe aceste plaiuri: ne unim pe veci cu Ţara mamă, România!”.

După audierea înregistrării, prof. Cipăianu a evocat aspecte ale perioadei de persecuţie a Bisericii Greco-Catolice, cu accentul pe rezistenţa eroică a Episcopului Iuliu Hossu, care nu a vrut să-şi abandoneze credinţa, în timpul detenţiei sub regimul comunist – din 1948 a fost închis la Dragoslavele, la vila patriarhală şi la Căldăruşani, apoi la Sighet (1950 – 1955), apoi cu domiciliu forţat la Mănăstirea Curtea de Argeş (1955-1956) şi Căldăruşani, din 1956, până la moartea sa, la 28 mai 1970.

„Imagine luminoasă în Biserică şi în popor, suflet încărcat de bunătate, caracter desăvârşit, Episcopul Iuliu Hossu, viitor cardinal şi apoi cardinal, preot şi prelat eminent animat de dragoste profundă de oameni, a revărsat înţelegere şi compasiune asupra semenilor săi, întărit în toate de credinţa în milostivirea lui Dumnezeu, a dat exemplul unei nobleţi depline, neîntinată de ură, invidie, ranchiună. Îi datorăm şi îi oferim un pios şi modest omagiu, în această localitate, Gherla, prima reşedinţă a episcopatului său în Dieceza de Gherla, apoi Cluj-Gherla, repetând împreună, noi toţi, neuitata lui declaraţie repetată adesea celor care doreau să-l ademenească la apostazie: «Credinţa noastră este viaţa noastră»” – a încheiat prof. Cipăianu portretul spiritual al marelui Arhiereu român, mărturisitor al credinţei.

V.S.