„Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta!”

În acest timp al Postului Mare, timp al pătimirii și morții și din pricina pandemiei cu care se confruntă omenirea, propun să ne oprim la un detaliu din Evanghelia după Luca (Lc 23,32-49) pe care, poate, de multe ori îl trecem cu vederea. Este vorba despre dialogul pe care Domnul nostru Isus Hristos, Mântuitorul răstignit și înălțat pe Cruce între doi tâlhari, îl poartă cu aceștia.

Să medităm la ceea ce s-a întâmplat la înălțimea crucilor: Crucea Mântuitorului nostru Isus Hristos și crucile celor doi tâlhari răstigniți, unul de-a dreapta și altul de-a stânga Sa. Acești doi tâlhari, în ultima clipă a vieții lor au o abordare diferită față de ceea ce trăiesc acolo, împreună cu Mântuitorul Isus Hristos.

Cel din stânga Îi spune lui Isus, oarecum necrezând în puterea Sa: „Dacă ești tu Dumnezeu, mântuiește-te pe Tine și pe noi!” (cf. Lc 23,37). Tâlharul cel din dreapta, despre care s-a păstrat în tradiție faptul că se numește Dismas (numele a fost preluat în sec. al XII-lea dintr-o scriere apocrifă), Îl recunoaște pe Hristos și spune despre El că „nu a făcut niciun rău”, și apoi, în ultima clipă a vieții sale are deschiderea inimii pentru a primi harul mântuitor. El rostește această rugăciune: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta” (Lc 23,42). Mântuitorul – pentru că vede această disponibilitate a sa de a primi, chiar și în ultima clipă a vieții, harul mântuitor – îi răspunde: „Astăzi vei fi cu Mine în rai!”.

Mai în glumă, mai în serios, se spune: „Acesta a fost cel mai mare tâlhar din istorie pentru că, în ultima clipă a vieții sale, după ce a trăit o viață dezordonată, a reușit să fure chiar și mântuirea, chiar și raiul!”. Să înțelegem mai bine această deschidere sufletească a lui Dismas. Un prim aspect este că, da, există și pentru noi, cei care credem în Hristos, posibilitatea mântuirii până la ultima clipă a vieții noastre. Până la sfârșit așteaptă Dumnezeu să ne convertim cu adevărat, dar, atenție: nu știm dacă vom mai avea clipa următoare, ziua următoare, ceasul următor… De aceea, convertirea este întotdeauna la timpul prezent!

Istoricii Bisericii relatează despre ceea ce făceau foarte mulți oameni în primele secole: cei care se converteau la creștinism tot amânau botezul, pentru că nu doreau să-și schimbe cu adevărat viața. Spuneau: „Botezul mai târziu, convertirea, mai târziu”. Dar nimeni nu ne garantează acest „mai târziu”. Și înțelegem acum, o dată în plus, în aceste timpuri de pandemie, că nimeni nu ne mai poate garanta clipa de mâine. De aceea, convertirea trebuie să o trăim astăzi, se întâmplă în momentul prezent.

Să înțelegem răspunsul Mântuitorului nostru Isus Hristos. Isus îi spune tâlharului: „Astăzi vei fi cu Mine în rai”. Am putea spune: „Ce șansă extraordinară, iată, tâlharul acesta a fost capabil să câștige raiul în ultima clipă a vieții”. Dar să fim atenți la acest cuvânt al lui Isus, pentru că El spune: „Astăzi vei fi cu Mine în rai!”. Ceea ce este important în răspunsul lui Hristos, este tocmai: a fi împreună cu El. Această prezență a lui Hristos – să fim cu Hristos -, ar trebui să o căutăm și noi. Și, reinterpretând acest cuvânt al lui Hristos, putem afirma: Acolo unde Hristos este prezent, acolo este și raiul. Să fii cu Hristos înseamnă să fii în rai. A-L avea pe Hristos în viață cu adevărat, a trăi după cuvântul lui Hristos, înseamnă a fi deja în rai, în Împărăția cerească, a fi deja în Împărăția lui Dumnezeu. Știm foarte bine că această Împărăție începe încă din această viață, începe acolo unde există prezența reală a lui Hristos.

Să-I mulțumim, așadar, lui Dumnezeu pentru darul vieții, să-I mulțumim pentru că putem păstra, chiar și în condițiile actualei stări de urgență, comuniunea de credință și de rugăciune. Să spunem și noi, așa cum spunem de fapt la fiecare Dumnezeiasca Liturghie: „Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta!”. A rămas acest cuvânt al tâlharului prezent într-o rugăciune din cadrul Dumnezeieștii Liturghii, pe care o rostim de fiecare dată înainte de Sfânta Împărtășanie.

De asemenea, în Joia cea Mare vom cânta Troparul: „Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaș primește-mă, că nu voi spune dușmanilor Tăi Taina Ta, nici sărutare Îți voi da ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisindu-mă strig: Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta!”. Să strigăm și noi din toată inima și să știm că răspunsul lui Hristos este același și pentru noi: „Astăzi vei fi cu Mine în rai!”. Câtă vreme-L avem pe Hristos în viața noastră, câtă vreme trăim după cuvântul lui Hristos, suntem în Împărăție.

Pr. Daniel AVRAM