„Planeta” psiho-medicamentelor

Prea multe psiho-medicamente sînt prescrise pentru stări care ar putea fi combătute prin tratamente diferite. Acest lucru se întîmplă atît din cauza presiunilor venite din partea unor industrii farmaceutice care inventează în fiecare zi noi afecţiuni, transformînd în maladii tulburările cele mai comune, cît şi a nerăbdării celor care nu reuşesc să depăşească greutăţile vieţii şi cred că le pot suporta mai uşor înghiţind o pilulă. Astfel, se înghite pilulă după pilulă pentru anxietate, stare proastă de spirit, agitaţie sau tristeţe. Circuitul este alimentat de o cercetare psihiatrică finanţată în întregime de companii farmaceutice care, inevitabil, experimentează medicamente.

Psihiatrul britanic Peter Tyrer, o autoritate în domeniu, profesor de psihiatrie de comunitate la „Imperial College di Londra” şi director al „British Journal of Psychiatry”, este de părere că cercetarea oferă ”o viziune parţială a terapiilor disponibile pentru tulburări psihice, în timp ce este nevoie de studii independente, care să evalueze medicamentele fără prejudecăţi şi care să ia în considerare şi alte opţiuni de tratament”, arată revista italiană L’Espresso, care i-a luat un interviu.

Tyrer crede că singura posibilitate pentru a normaliza mania globală a psiho-medicamentelor stă în cercetarea independentă, un subiect pe care îl va aborda cu prilejul unei conferinţe privind informaţia independentă asupra psiho-medicamentelor. Aceasta, pentru a sfida industria farmaceutică pe două fronturi: tendinţa companiilor de a extinde piaţa transformînd în patologii trăsături de caracter precum timiditatea sau melancolia şi o evaluare fără prejudecăţi a instrumentelor celor mai eficiente de înfruntare a maladiilor grave precum depresia sau chiar schizofrenia. Care să ia în calcul însă instrumentele nefarmacologice, precum psihoterapia şi intervenţia în social.

Cauza pentru care majoritatea studiilor de astăzi privesc medicamentele este una economică. Fără sprijinul companiilor este dificil să faci studii care pot costa şi 500.000 de dolari. 95% din cercetarea farmacologică este finanţată de industrii, a precizat Tyrer. În acest fel intervin însă condiţionările, adesea invizibile. Sectorul psiho-medicamentelor este deosebit de delicat, deoarece în psihiatrie diagnosticul nu este clar ca în medicină. Există atît de multe medicamente în comerţ, încît este greu să înţelegi care funcţionează cu adevărat şi de aceea e nevoie de multă prudenţă atunci cînd apare pe piaţă un nou medicament. Interesul principal al companiilor este acela de a extinde piaţa, transformînd în patologii situaţii pentru care nu este indicat un tratament farmacologic. Eventual bazîndu-se pe un raţionament care astăzi este dominant chiar pe lîngă medici. Dacă un principiu activ, de exemplu, face persoanele mai puţin introvertite, acest lucru nu face din introvertire o maladie. În trecut, antipsihoticele erau definite tranchilizante majore şi serveau în esenţă la a calma. Astăzi se încearcă să se transforme melancolia în depresie, iar timiditatea în fobie socială. Este vorba de tulburări foarte răspîndite. Companiile farmaceutice sînt preocupate de bugetele lor şi sînt foarte mulţumite să afirme că 5% din populaţie suferă de fobie socială.

Psihiatrul britanic a dat şi exemple: senatorul republican Chuck Grassley din Iowa s-a angajat să investigheze corupţia unor case farmaceutice şi a dezvăluit numeroase înşelăciuni. Un caz recent priveşte un studiu privind tratamentul cu antidepresivul excitalopram aplicat pacienţilor cu ictus şi cu risc de depresie, publicat în revista ”Jama”. S-a descoperit că autorul a ţinut ascunse finanţările primite de la compania producătoare a medicamentului. Datele supraevaluau tratamentul farmacologic comparativ cu alte terapii.

Rareori se întîmplă să se ia măsuri împotriva acestor medici. Charles Nemeroff, care răspunde de departamentul de Psihiatrie de la Emory University, a fost constrîns să-şi dea demisia pentru că nu a declarat finanţările primite de la compania producătoare a unui aparat pentru stimularea nervului vag ca tratament împotriva depresiei şi pentru alte cercetări. Companiile se străduiesc să fructifice la maximum medicamentele înainte de scadenţa licenţei, iar miza în joc este foarte mare. Îşi pot permite să plătească despăgubiri dacă ceva nu merge bine. De exemplu, un medicament ca olanzapina, un antipsihotic de nouă generaţie, a provocat un puternic contencios şi a fost în centrul unor acţiuni în justiţie pentru folosirea lui la pacienţi în vîrstă, la care creşte riscul de accidente cerebro-vasculare sau pentru folosirea la bolnavi de demenţă. Ea reprezintă însă o puternică sursă de venituri pentru compania producătoare în aşteptarea scadenţei licenţei, în 2011.

În opinia psihiatrului britanic, companiile trebuie să fie obligate să publice datele de care dispun şi atunci cînd rezultatele sînt contrare aşteptărilor. Faptul că se fac publice doar studiile care au avut succes distorsionează evaluările asupra medicamentelor.