Pelerinajul la Nicula în timpul Episcopului Iuliu Hossu

În anul Centenarului Unirii, An omagial dedicat Cardinalului Iuliu Hossu – Păstor al Eparhiei de Gherla și apoi de Cluj-Gherla (1917-1970) – care a îndrăgit nespus de mult Sanctuarul marian de la Nicula -, cu ocazia Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului 2018, Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu, Episcopul actual de Cluj-Gherla, a invitat credincioșii la Pelerinajul tradițional la Nicula, unde Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, de dincolo de timp, își revarsă razele ocrotitoare.

Pelerinajul actual, greco-catolic, la Nicula, este limitat ca amploare și ca loc de închinare, printr-un punct de cotitură al istoriei din octombrie 1948, când regimul comunist a dispus arestarea Ierarhilor, a multor preoți și credincioși, și confiscarea întregului patrimoniu al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică (BRU).

Episcopul Dr. Iuliu Hossu, cel care la 1918 a vestit mulțimilor de la Alba Iulia Rezoluțiunea Unirii, a fost și el arestat pentru „vina” de a fi greco-catolic și apoi a urcat o Golgotă a suferinței și privațiunilor până la moarte, în 1970.

Și Mănăstirea de la Nicula a fost smulsă Eparhiei de Cluj-Gherla și monahilor Bazilieni (OSBM), călugării Niculii fiind prigoniți și arestați, Pr. Protoegumen al Mănăstirii, pr. Leon Manu OSBM, murind la scurt timp, în închisoarea de la Gherla.

Cu încredere în mijlocirea Maicii Sfinte, greco-catolicii au păstrat, după Revoluția din 1989, neîntrerupt firul pelerinajelor aici, atât cât li s-a îngăduit, fără să mai poată celebra vreo Sfântă Liturghie la Mănăstirea ridicată de Episcopii români uniți care poartă amintirea atâtor pogorâri de lumină din istoria BRU. Dar acest Sanctuar marian al milostivirii a devenit ceea ce este în prezent și prin lucrarea omenească colaboratoare harului mijlocit de Maica Sfântă. Astfel, an de an, Episcopul Iuliu Hossu transmitea preoților circulare în care îndemna: „Aducem la cunoștința clerului și poporului credincios, că la Sărbătoarea Adormirei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (s. Măria Mare), Hramul s. Mănăstiri dela Nicula, vom servi la aceea Mănăstire sfânta Liturghie arhierească și vom cuvânta poporului credincios. Onorat Frățiile Voastre, vestind aceasta credincioșilor, să-i îndemnați ca să alerge cât mai numeroși în pelerinaj la s. Măria Mare la Mănăstirea Niculei, pentru a se putea împărtăși de harurile Atotputernicului în acest sfânt loc de închinare, pentru rugăciunile Preacuratei Vergure Maria. Gherla, la 31 iulie 1923. (Curierul Creștin, 15 august 1923, anul V, nr. 16).

Este anunțul care revenea, pentru ca, mai târziu, Ierahul să-și exprime bucuria: „Mângâiat în adâncul sufletului văd crescând an de an zecile de mii de credincioși care se perindă evlavioși la izvoarele de primenire sufletească, la sfintele noastre mănăstiri: Nicula, Bixad și Moiseiu. Praznicile lor azi sunt praznicile Eparhiei întregi. Miile de Împărtășanii sunt viață nouă, de care însuflețiți, ca și apostoli se reîntorc bunii credincioși la vetrele lor. Plin de sfântă mângâiere în fața înălțătoarei manifestații a sentimentului adânc creștinesc, de la Bixad și Nicula, cu drag voi alerga și în anul acesta…” – scria Arhiereul în Curierul Creștin (nr. 17, Anul IX, Gherla, 1 septembrie 1927, p 1).

Și, mergând mai departe în timp, regăsim cuvintele tot mai înflăcărate ale Păstorului, al cărui glas era auzit și ascultat de turma cuvântătoare: „Chiem la sufletească îmbrățișare pe bunii credincioși la sfânta Mănăstire a Niculei. Îndemnați-i, iubiți frați, să alerge cât mai mulți!” (Curierul Creștin, nr. 14/07.1931). „Spre acest praznic luminat trece gândul meu și se îndreaptă chemarea mea. Cel ce poate să vină și să-și îndrepte pașii frumoși spre Nicula pentru a lua har și pentru a lua binecuvântarea Domnului.Pentru a cerși belșugul cereștilor haruri și pentru împărtășirea binecuvântării, voi urca și în anul acesta dealul Sfintei Mănăstiri a Niculii. Acolo vă aștept la sfântă rugăciune pentru pacea a toată lumea, pentru așezarea Împărăției lui Dumnezeu în suflete și în lume, întemeiată pe sufletul Mântuitorului Isus, pe dragostea Lui, cu ocrotirea Maicii Preacurate, Împărăteasă și Doamnă!” (Curierul Creștin, nr. 14-15/07-08.1942).

Și pelerinajele au continuat, mulțimile veneau tot mai mari, până în vara anului 1948, când, glasul Episcopului Iuliu Hossu s-a înălțat într-o ultimă cuvântare…

Peste mulți ani, în detenție forțată fiind la Mănăstirea Căldărușani, lângă București, Păstorul blând, Episcopul Iuliu Hossu, nota: „Adună-ne, Maică Preacurată, iarăși pe toți la picioarele tale la Nicula, să-ți privim cu mângâiere ochii milostivi care au mângâiat mulțimile fără număr care s-au perindat de-a lungul șirului anilor, alergând la  tine, scumpă Mamă, cu trupuri trudite de greutățile drumului, dar cu sufletele neînfrânte, puternice în tăria credinței, primind totdeauna toate piedicile puse la cale, pe calea cea frumoasă care ducea la tine, Maică Sfântă de la Nicula. Eu merg mereu acolo, mă arunc cu gândul de atâtea ori, de nenumărate ori în brațele bunilor credincioși, care pe vremuri îmi smulgeau brațele în dreapta și stânga, cerând binecuvântarea de la mine, nevrednicul rob al Domnului. Tot așa o fac și azi, de aici, când scriu în grabă aceste șire, încredințând slabelor cuvinte comoara scumpă și sfântă a binecuvântării Domnului și a Maicii Preacurate să rămână prin a Domnului putere, binecuvântare vie, și atunci când mâna care o scrie nu va mai trăi în această viață, dar din mila Domnului și cu a Sa Dumnezeiască Atotputernicie va rodi în sufletele voastre, care veți mai trăi în această viață atunci, dar va rodi în sufletele copiilor și a copiilor copiilor voștrii; plinește Doamne, îndurate Doamne, binecuvântă pe poporul Tău cu pace. Maică Preacurată, ocrotește și păzește-i în dragostea ta de Mamă”. (Memoriile Cardinalului Iuliu Hossu, Cluj-Napoca, 2003).

Viorica Sabo

Articole din aceeasi categorie