Originile şi întemeierea Clubului Sportiv „Universitatea” din Cluj (IV): Întemeierea şi primul an al Clubului Sportiv „Universitatea” Cluj

  După Marea Unire, la începutul anului 1919, au avut loc două evenimente importante din punctul de vedere al organizaţiilor sportive din Cluj: de la Budapesta s-a mutat la Cluj Societatea „Petru Maior”, iar de la Cluj, odată cu studenţii Universităţii „Francisc Iosif”, a plecat în Ungaria, la Seghedin, Clubul Universitar de Atletism din Cluj (K.E.A.C.).
Vestea că la Cluj se va deschide o universitate românească a îndemnat mulţi tineri români dornici de învăţătură să vină în oraş. Mulţi dintre ei deja familiarizaţi cu sportul practicat în cadru instituţionalizat, întrucât orele de educaţie fizică de câteva decenii au fost incluse în programele şcolare, s-au orientat spre organizaţiile sportive româneşti deja existente, adică spre secţia sportivă a Societăţii „Petru Maior” şi spre Clubul Sportiv Ardelean. Dar aceasta nu a fost de ajuns: încă din primăvara anului 1919 au avut loc încercări de întemeiere ale unor noi organizaţii sportive, dar până la urmă acestea nu s-au înfăptuit, deoarece în vara anului 1919, în timpul instalării stării de război între România şi Ungaria, oficialităţile române au interzis toate activităţile sportive.
După terminarea ostilităţilor şi intrarea Armatei Române în capitala maghiară, s-a îngăduit reluarea demersurilor de organizare a societăţilor şi cluburilor sportive. De exemplu, Consiliul Dirigent, în 7 octombrie 1919, a dat dispoziţie comandamentului militar din Oradea să îngăduiască meciurile oficiale ale Clubului de Atletism din Oradea (Nagyváradi Atlétikai Club – N.A.C.). La finele anului 1919 găsim informaţii despre reluarea activităţii vechilor asociaţii sportive din Cluj. Pentru 25 octombrie 1919 a fost anunţat balul Clubului de Atletism din Cluj (K.A.C.), în sala mare a Redutei (azi Muzeul Etnografic), iar în 17 decembrie 1919, la îndemnul profesorilor universitari dr. Vladimir Ghidionescu şi dr. Dimitrie Negru, în sala Prefecturii din Cluj se întrunea adunarea constitutivă a Clubului Sportiv Ardelean, care alegea noul comitet de conducere [„Patria”, 12 decembrie 1919].
În toamna anului 1919 şi în cursul anului 1920, la Cluj au apărut o serie de organizaţii sportive noi, unele devenind asociaţii consacrate, altele rămânând la nivel de echipe de cartier. Dintre acestea amintim Societatea Sportivă „Dacia”, Clubul de Gimnastică al Muncitorilor „Victoria” din Cluj (echipa de fotbal a mănăşturenilor), Clubul Sportiv „Haggibbor” al evreilor clujeni, Asociaţia Sportivă a Angajaţilor Comerciali din Cluj, echipa de fotbal „HUSOS” a măcelarilor din Cluj, echipele de fotbal din cartierele „Lupşa”, „Dintre Ape”, echipa „Royal” şi altele, care în anii interbelici au participat la adevărate campionate pe plan local.
În acest context istoric a avut loc şi întemeierea Clubului Sportiv „Universitatea” Cluj. Reamintim că în data de 12 mai 1919, împuterniciţii Consiliului Dirigent au preluat Universitatea „Francisc Iosif”. Din acea zi, întregul corp profesoral maghiar a fost demis. În cadrul acestei preluări, o delegaţie formată din Virgil Salvanu, studentul la medicină Ion Teţu şi unul din fraţii Leucuţia, au preluat sala de educaţie fizică din Clădirea Centrală. Pe un perete al complexului sportiv, delegaţia a găsit portretul lui Virgil Salvanu, fotografiat în postura de campion de box al Ungariei. Au fost preluate şi bunurile Clubului Universitar de Atletism din Cluj (K.E.A.C.), depozitate la stadionul oraşului.
În 12 septembrie 1919, regele Ferdinand a promulgat decretul prin care Universitatea maghiară a fost transformată în Universitate românească, începând cu data de 1 octombrie 1919. În data de 3 noiembrie, Vasile Pârvan rostea prelegerea inaugurală a Universităţii româneşti intitulată „Datoria vieţii nostre”.
În 21 octombrie 1919, în presa clujeană a apărut îndemnul colonelului Silviu de Herbay – acelaşi care a fost mentorul studenţilor-sportivi români de la Viena şi Budapesta, sprijinitorul înflăcărat al concursului sportiv românesc de la Orăştie din mai 1914 –, în vederea organizării sportului românesc, care observa că „educaţia fizică a tinerimii noastre este foarte neglijată. Dacă până acum ne puteam scuza năzuinţele noastre spre oţelirea fizică întrucâtva cu dominaţia străină, acum acest motiv cade […] Sunt convins că tinerimea universitară română, care acum se înscrie la prima universitate din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş, e conştientă de adevărul proverbului vechilor romani «Mens sana in corpora sano» […] Apelăm deci cu căldură patriotică la fieştecare tânăr universitar român să-şi ţină de o sfântă datorinţă de a se înscrie în listele sportive care se află la Secretariatul Universităţii”. Peste câteva zile, în ziarul „Patria”, a apărut anunţul care îndemna tinerii ce au jucat fotbal sau care doresc să joace de acum înainte, să se prezinte la Prefecură, pentru a participa la înfiinţarea unei organizaţii sportive universitare.
În 1978, fotbaliştii Eugen Ioan Meţianu şi Sabin Ţârla, participanţi la şedinţele de constituire ale Clubului Sportiv „Universitatea” din Cluj, îşi aminteau că drept urmare a acestui îndemn au avut loc mai multe întâlniri ale studenţilor atât la nivel de facultăţi, cât şi pe domenii sportive. Întâlnirile ar fi au avut loc în mai multe locuri din oraş: la Prefectură, la stadionul oraşului, la căminul universităţii (azi Facultatea de Drept). Aceeaşi memorialistică a consemnat faptul că studenţii medicinişti Ion Ţeţu şi Valeriu Tempea au fost cei care s-au ocupat de organizarea asociaţiei sportive studenţeşti şi că decizia de întemeiere a unei astfel de organizaţii ar fi avut loc la o consfătuire convocată în luna noiembrie 1919, în sala imobilului situat pe Bulevardul Eroilor, nr. 16, adică la Casina Nobiliară.
În 7 martie 1920 a avut loc, în sala mare a căminului studenţesc (azi sediul Facultăţii de Drept), prima Adunare generală a Clubului Sportiv al Studenţilor Universitari din Cluj. În anunţul publicat în ziarul „Patria” din 6 martie 1920, studenţii au fost îndemnaţi să participe într-un număr cât mai mare, deoarece urma să fie finalizat statutul clubului. A doua Adunare generală a avut loc în data de 29 martie.
21. Căminul studenţesc al Universităţii din Cluj, în zilele noastre sediul Facultăţii de Drept, unde au avut loc adunările de constituire ale Clubului Sportiv „Universitatea” din Cluj. Carte poştală de epocă.
În 4 aprilie 1920, ziarul Patria” anunţa constituirea Societăţii Sportive a Studenţilor Universitari din Cluj (S.S.S.U.C.) şi alegerea primului comitet de conducere pentru un mandat de un an. Acesta a avut următoarea componenţă: preşedinte: medicul Nicolae Meţianu, profesor universitar, şeful Clinicii de O.R.L.; vicepreşedinţi: Ion Ţeţu şi Traian Mica; secretar general: I. Glăvan; casier: Octavian Mereţ; cenzori: Valeriu Tempea şi I. Leucuţia; majordom: Valeriu Miltea.
Societatea sportivă a studenţilor clujeni a fost definită de la bun început ca o organizaţie polisportivă, cu mai multe secţii. În consecinţă, au fost aleşi şi conducătorii diferitelor secţii sportive. La conducerea secţiei fotbal a fost ales Ion Popescu (Spiţ), sportiv al primei echipe de fotbal românesc din Transilvania, cea a Colegiului „Andrei Şaguna” din Braşov. Secţia de atletism a fost coordonată de Iosif Nemoianu, dr. Eugen Belu, dr. Aurel Nemeş; secţia de lupte de Teofil Moraru şi Liviu Sălăgeanu; secţia de tenis de Alma Mohora şi Vlad Haţieganu; secţia de gimnastică de Sava Golumba; secţia de box de Virgil Salvanu; secţia de scrimă de Marin Nica; secţia de dansuri şi jocuri naţionale de dr. Sotir şi Alexandru Vodă.
22. Primul meci de fotbal al Clubului „Universitatea” Cluj, disputat cu echipa Clubului „Gloria” de la Arad, în 16 mai 1920. Echipa „U” în tricouri cu dungi alb-negre. De la stânga la dreapta, în picioare: Sabin Târla (drept), Mihai Tripa – portar (Politehnica, Praga), Eugen Crâsnic (drept), Niculae Gruescu (medicină), Arcadie Crâsnic (medicină), Petrilă Petica (drept), Brutus Raţiu (drept), Ioan Nichim (drept). În rândul de jos: Eugen I. Meţianu (drept), Aurel Guga (student la Academia Comercială), Sabin Văţianu (medicină).
23. Echipa de atletism a Clubului „Universitatea” în 1921. Rândul de sus, de la stânga la dreapta: dr. Ion Ţeţu (medicină, în costum), dr. Aurel Corcan, dr. Vichentie Murărescu, dr. Liviu Selejan, Zorilă Pop, dr. Ion Corcan, un antrenor necunoscut. Rândul de jos: dr. Emil Caba, dr. Eugen Belu, dr. Aurel Nemeş. Lipsesc din fotografie dr. Teofil Moraru, campion la aruncarea greutăţii şi Újlaki Rezső, campion la aruncarea discului şi a suliţei.
24. Echipa de fotbal a Clubului „U” la începutul anilor 1920.
Ne oprim cu această succintă prezentare a originilor şi întemeierii Clubului Sportiv „Universitatea” la anul 1920. După constituirea clubului a fost vremea organizării diferitelor secţii sportive, participarea sportivilor la concursuri şi campionate locale, regionale şi naţionale. Cum se întâmplă până în zilele noastre, fotbaliştii au fost mai cunoscuţi, cu toate că practicanţii altor sporturi, în primul rând atleţii, au cucerit mai multe victorii. Istorisirea evenimentelor şi evocarea sportivilor Clubului „U” ar trebui să fie tema unor alte serii de articole.
Bibliografie selectivă:
Diferite numere ale publicaţiilor „Gazeta Transilvaniei”, „Românul”, „Unirea”, „Libertatea” „Noi”, „Ellenzék”.
Alexandru Paloşanu, „U” 75: almanah aniversar: pagini din istoria gloriosului club sportiv românesc transilvănean: [1919-1994], Cluj-Napoca: Daco-Press, 1995.
Gheorghe I. Bodea, Nuşa Demian, Demostene Şofron, Ovidiu Blag, Adina Oşan, Dan Mihălcean, Túrós László, Ovidiu Vasu, „U” 90 de ani de activitate sportivă de performanţă 1919-2009, Cluj-Napoca: Clubul Sportiv „Universitatea”, 2009.
Surse fotografii:
Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca.
Octavian Vidu, Dorin Almăşan, „Memoria ochiului fotografic”, în Palestrica Mileniului III – Civilizaţie şi Sport, vol. VIII, nr. 1, 2007, p. 66.
Alexandru Paloşanu, „U” 75: almanah aniversar: pagini din istoria gloriosului club sportiv românesc transilvănean: [1919-1994], Cluj-Napoca: Daco-Press, 1995.
https://www.fcuniversitateacluj.ro/
Dr. Lukács József, Muzeul de Istorie al Universității Babeș-Bolyai,
Direcția Patrimoniu Cultural Universitar