“Origami – 1000 de cocori” la Cluj-Napoca 

    Victimele atacului nuclear asupra oraşelor japoneze Hiroshima (6 august 1945) şi Nagasaki (9 august 1945) vor fi comemorate în cadrul unui eveniment organizat în perioada 1-6 august 2018 în Parcul Caragiale din Cluj-Napoca. În acest context, cei interesaţi au posibilitatea, zilnic între orele 11-14, să intre în tainele artelor tradiţionale japoneze, putând învăţa despre origami şi kirigani.

    Potrivit reprezentanţilor Fundaţiei Niponica, organizatorul evenimentului, prin acest demers se doreşte a se aduce un tribut victimelor atacului nuclear asupra oraşelor japoneze Hiroshima (6 august 1945) şi Nagasaki (9 august 1945). ‘’Această manifestare are drept scop atragerea tinerilor în activităţi creatoare care au menirea de a apropia, cunoaşte şi înţelege mai bine pe cel de lângă noi, indiferent de naţionalitate, religie sau culoare. Evenimentul în sine este o invitaţie deschisă tuturor, realizat în ideea cultivării unităţii şi promovarea speranţei că umanitatea este adânc înrădăcinată în noi, astfel încât să ne motiveze să aşezăm poduri şi nu bariere între naţiuni’’, a declarat Tiberiu Boroş, reprezentantul Fundaţiei Niponica.

    Etimologic, cuvântul de origine japoneză “origami”, este format din verbul oru – a îndoi – şi kami – hârtie, adică “hârtie îndoită”. Până în anul 1880 această artă purta denumirea de orikita.

    Lumea artelor tradiţionale japoneze a reprezentat întotdeauna o fascinaţie. Există mai multe stiluri de origami, acestea pornind de la o formă simplă până la compoziţii complexe formate din mai multe unităţi origami, precum şi reprezentări formate din două sau mai multe coli de hârtie.

  Adusă din China, prin intermediul unui călugăr coreean, hârtia a început să fie produsă în Japonia, fiecare regiune dezvoltând propria tehnică de fabricaţie. Unul dintre tipurile de hârtie fabricate a fost numită washi, care a fost folosită în arta origami. Deoarece hârtia era considerată un produs preţios şi rar, plierea hârtiei a fost practicată, la început, doar de clasa nobiliară. În timp, odată cu dezvoltarea metodelor de fabricaţie şi creşterea comerţului, arta origami a devenit accesibilă tuturor locuitorilor din arhipelag. În perioada Heian (794-1185) au apărut forme abstracte de origami ca simbol de veneraţie în religia shinto – forme ce reprezentau un spirit sau un zeu. Un alt model de origami religios este senbazuru – o mie de cocori. Conform credinţei populare nipone, cel care reuşeşte să plieze 1.000 de cocori din hârtie va primi din partea zeilor, drept răsplată, îndeplinirea unei dorinţe.

    Sadako Sasaki

    Sadako Sasaki a devenit una dintre cele mai cunoscute Hibakusha – termen japonez care înseamnă “persoană afectată de bombe”. Ea este amintită prin povestea celor 1000 de cocori de hârtie pe care i-a pliat înainte de moarte şi a devenit un simbol al victimelor nevinovate ale războiului nuclear.

    Sadako-chan avea doar 2 ani când la mică distanţă de casa în care locuia, lângă podul Misasa, a căzut bomba atomică. La doar 1,6 kilometri de epicentru, casa a fost spulberată de suflul exploziei. Ea a fost aruncată prin geam iar mama ei a fugit să o caute crezând că e moartă. A găsit-o în viaţă şi fără vreo urmă pe micul ei trup. Încercând să se îndepărteze de acel loc au luat-o la fugă dar au fost prinse de “ploaia neagră”

    În Noiembrie 1945, lui Sadako-chan i-au apărut nişte umflături pe gât şi în spatele urechilor, iar în ianuarie 1955 s-a format purpura pe picioarele ei. A fost diagnosticată cu leucemie acută malignă a ganglionilor limfatici (numită “boala bombelor atomice”). Pe data de 20 februarie 1955 a fost internată şi părinţilor li s-a spus că mai are de trăit cel mult un an.

    În August 1955 a fost mutată într-o cameră cu o altă fată, Kiyo-chan, mai mare cu doi ani decât ea. La scurt timp, de la un club al unui liceu local, au fost aduşi în camera lor mai mulţi cocori de hârtie. Shigeo-san, tatăl lui Sadako-chan, i-a povestit legenda cocorilor de hârtie şi ea şi-a propus să facă cei 1.000 de cocori. În spital, în intervalul dintre tratamente, dispunea de mult timp liber dar nu avea suficientă hârtie pentru crearea cocorilor. A început să folosescă ambalajele de la medicamente sau să meargă prin camerele altor pacienţi pentru a solicita hârtie. A făcut acest lucru până când cel mai bun prieten al ei, Hamamoto Chizuko-san, a început să-i aducă hârtie de la şcoală.

    Se spune că a reuşit să confecţioneze doar 644 de cocori de hârtie, şi în fiecare cocor pliat îşi punea dorinţa de însănătoşire. Restul, până la 1.000 au fost făcuţi de colegii şi prietenii ei şi i-au îngropat pe toţi împreună cu ea.

    În timpul spitalizării, starea ei se înrăutăţea progresiv. Piciorul stâng i s-a umflat şi a devenit violet. Într-o zi le-a cerut părinţilor ceai de orez şi după ce l-a băut a remarcat “Este gustos!” Apoi a mulţumit familiei. Acestea au fost ultimele ei cuvinte. Cu familia şi prietenii în jurul ei, Sadako-chan a murit în dimineaţa zilei de 25 Octombrie 1955, la doar 12 ani.

    După moartea ei, prietenii şi colegii de şcoală au publicat o colecţie de scrisori pentru a strânge fonduri şi a ridica un memorial în amintirea ei şi a tuturor copiilor care au murit din cauza efectelor radiaţiilor atomice. În 1958 a fost dezvelit, în Parcul Păcii din Hiroshima, monumentul lui Sadako-chan care ţine deasupra capului un cocor de aur. La baza statuii se află o placă pe care scrie: “Acesta este strigătul nostru. Aceasta este rugăciunea noastră, pacea în lume”.