Ordinul Surorilor Baziliene: istorie și actualitate

Surorile Baziliene sunt fiicele spirituale ale Sf. Vasile cel Mare (329-379) și ale surorii sale, Sf. Macrina (328-380). Se conduc după regulile Sf. Vasile cel Mare, de unde și numele de surori baziliene. Este un Ordin internațional prezent în locuri și culturi diferite, slujind poporul lui Dumnezeu, în special Bisericile Greco-Catolice din diferite țări, precum România, Slovacia, Ungaria, Croația, Ucraina, Polonia, Italia, Statele Unite ale Americii, Argentina, Australia și Brazilia.

Surorile Baziliene din România, de la fondare până în 1989

Dorința de fondare a unei comunități de Surori Baziliene în România aparține călugărilor Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM), deziderat care se va concretiza în anul 1946. Sora Ana Fekete, din Congregația Surorilor Vincentine din Satu Mare, care preluase conducerea Azilului de bătrâni din Gherla, și părintele bazilian Leon Man, egumenul Mănăstirii Nicula, s-au dus împreună la Episcopul Iuliu Hossu pentru a-i cere aprobare pentru fondarea unei comunități de surori baziliene, la Gherla. Ierarhul a fost de acord, apoi a cerut aprobare și din partea Romei, prin Nunțiatura Apostolică. În jurul Sorei Ana s-au adunat mai multe tinere, dornice să se consacre Domnului. Comunitatea Surorilor Baziliene a primit aprobarea din partea Romei în primăvara anului 1948, în timp ce regimul comunist pregătea desființarea Bisericii Greco-Catolice.

În toamna anului 1949, Securitatea a cerut Maicii Ana și candidatelor să părăsească Azilul și orașul. După câteva săptămâni Maica Ana s-a întors la Gherla, unde a cumpărat o casă mică, cu bani primiți de la familie, și cu încredere în ajutorul Domnului, a chemat pe cele patru candidate la Gherla pentru a continua activitatea începută. Preoții iezuiți s-au ocupat apoi de îndrumarea spirituală a Comunității. În perioada martie 1952 – august 1953 au fost primite în noviciat zece candidate. Ceremoniile s-au celebrat în mare secret, în chiliile iezuiților. Este foarte important faptul că în timp ce unii se chinuiau să distrugă Biserica Greco-Catolică, chiar atunci, prin voia Domnului se naște o nouă comunitate călugărească.

În mai 1959, la miezul nopții, Maica Ana a fost arestată și condamnată la cinci ani de închisoare. După eliberare nu a fost lăsată să locuiască cu surorile, ci cu alte deținute politic. Era mulțumită că Dumnezeu a învrednicit-o să-L mărturisească în fața ateilor. Surorile din Gherla o vizitau pe ascuns și Maica Ana le îndemna să fie statornice și curajoase, să țină legătura cu comunitatea, chiar dacă nu sunt permanent împreună. La sfârșitul anului 1964 boala primită în închisoare s-a agravat și într-o zi a spus surorilor: „Acum mă duc în Cer și de acolo am să mă rog pentru mica comunitate”. La cererea surorii ei, Securitatea a lăsat-o să plece în familie, iar în 4 ianuarie 1970, sufletul ei a trecut la Domnul.

În anul 1970, părintele Sabin Dăncuș, călugăr bazilian, cunoscând mai multe tinere dornice a se consacra lui Dumnezeu, cu aprobarea Ordinariului eparhial de atunci, pr. Augustin Prunduș OSBM, fondează o Comunitate de surori baziliene la Cluj. Primele surori au intrat în noviciat în anul 1972, în mare secret. În anul următor, Pr. Sabin a aflat despre grupul surorilor de la Gherla și a luat legătura cu cele patru surori rămase: Bazilia, Benedicta, Mihaela și Macrina și astfel s-a constituit o unică comunitate. În toată perioada de clandestinitate a Bisericii, și în mod special după anul 1978, odată cu alegerea primei superioare provinciale, Maica Ioana Bota, în ascuns, dar cu multă credință în Dumnezeu, surorile au primit o bună formare spirituală și călugărească. Pentru aceasta, începând cu anul 1980, surorile se întâlneau o dată pe lună în patru mari comunități: Cluj, Gherla, Năsăud și Sălăjeni, împreună cu Maica Ioana și Pr. Sabin, spiritualul surorilor.

Perioada 1980-1989 se poate numi „perioada de înflorire a comunității”, pentru că au fost înveșmântate foarte multe tinere. La sfârșitul anului 1989, când Biserica a fost repusă în libertate, comunitatea număra cincizeci de surori. Surorile au fost încorporate în Ordin cu statut de Provincie în 19 iulie 1989, sub patronajul Inimii Neprihănite a Sfintei Fecioare Maria.

Activitatea Surorilor Baziliene după 1989

Visul surorilor de a îmbrăca haina călugărească și de a-și trăi consacrarea într-o mănăstire, încet, a devenit realitate. La invitația Episcopului de Lugoj, PS Ioan Ploscaru, un grup de trei surori și-au început apostolatul în luna august 1990, la Lugoj. La Cluj s-a format o altă comunitate și în același timp, în decembrie 1990, au început lucrările de construcție la prima mănăstire a surorilor baziliene, Mănăstirea „Sf. Macrina” (din cart. Gheorgheni), care s-au încheiat în 1993.

În România există patru comunități, în orașele Cluj, Gherla, Baia Mare și Lugoj. Apostolatul surorilor este variat, încercând să răspundă nevoilor Bisericii și ale societății. La Cluj surorile se ocupă de educația copiilor la Grădinița „Sf. Ana”. Un alt apostolat este Fundația Umanitară Providence, unde se fac consultații medicale, școala mamei și exerciții de recuperare neuro-motorie pentru copiii cu handicap. De asemenea, pentru a veni în ajutorul femeilor cu cancer, în ultimul an se face și masaj de drenaj limfatic și gimnastică medicală. Alte surori își desfășoară apostolatul la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din cadrul UBB, la Policlinica fără plată „Familia Sfântă”, la Librăria „Viața Creștină”, în Catedrala „Schimbarea la Față”, la Liceul „Inochentie Micu” și în alte școli. O atenție particulară o acordă persoanelor singure, în vârstă și bolnave, prin vizitarea acestora la spital și la domiciliu. O altă activitate de caritate o au față de cei săraci, care sună zilnic la poarta mănăstirilor lor pentru a primi de mâncare. În special cu ocazia sărbătorilor de Paști și Crăciun, uneori și cu alte ocazii, surorile încearcă să ducă o rază de bucurie și mângâiere, dar și ajutor material persoanelor nevoiașe din sate de munte, la care nu ajung ajutoare.

La Baia Mare există un Centru de Spiritualitate, oază de liniște în care multe grupuri de persoane participă la exerciții spirituale, zile de reculegere, diferite întâlniri, campus pentru copii și tineri, sau pentru a se odihni. Surori din toate comunitățile fac cateheză cu copii și tineri în parohiile pe raza cărora se află și, de asemenea, merg în diferite parohii unde sunt invitate de către preoți. Mănăstirile surorilor sunt deschise pentru toți cei care doresc să se roage împreună cu ele, să participe la Sfintele Liturghii și la alte celebrări.

Surorile Baziliene sunt „adunate împreună în numele Domnului și consacrate Lui, trimise să vestească împărăția lui Dumnezeu și să mărturisească bucuria și pacea noii vieți pe care au primit-o. Astfel prin trăirea Evangheliei, proclamă prezența lui Cristos în lume”. (cf. Constituții nr. 190).

Sora Laurenția Bolfă, OSBM