Optimism de ianuarie la Serviciul de Ambulanță al Județului Cluj

La sfârșitul anului 2016, dintre cele 70 de  mașini ale Serviciului de Ambulanță al Județului (SAJ) Cluj, 60% erau cu norma de utilizare depășită. La început de ianuarie 2018, managerul SAJ Cluj, dr. Horia SIMU, declara, într-un interviu acordat ziarului Făclia, că și în 2017 s-a circulat cu aceleași mașini, în acel an nefăcându-se nici o achiziție. „Avem mașini și cu 600.000 de kilometri la bord. O mașină care are peste 350.000 – 400.000 de kilometri începe să aibă tot felul de probleme. Am avut cinci motoare care au trebuit schimbate. Le-am schimbat. Se repară, se întrețin, sunt în stare de funcționare…” – declara atunci dr. Horia Simu, nemulțumit și de lipsa de personal.

Ce s-a schimbat în 2018, care au fost provocările acestui an pentru SAJ Cluj și care sunt proiectele și așteptările pentru 2019 ne spune acum tot dr. Simu. De data asta, un pic mai optimist ca anul trecut.

– Pentru ISU și pentru UPU-SMURD Cluj anul 2018 a fost „un an greu, cu multe provocări”. La Serviciul de Ambulanță al Județului Cluj a fost, oare, altfel?

– Peste tot cred că 2018 a fost un an dificil, comparativ cu 2017. În 2017 ziceam că depășim suta de mii de solicitări. Acum, în noiembrie 2018, deja, depășisem suta de mii de solicitări pe 112, până la sfârșitul anului sunt în jur de 110.000. Media ar fi undeva la 7.000 – 8.000 de solicitări pe lună. Cam o solicitare la 5-6 minute.

– De unde au venit cele mai multe solicitări?

– În jur de trei sferturi, de pe raza municipiului Cluj-Napoca și zonele din jurul municipiului, pentru că, de pildă, stația centrală trimite mașini până la Bonțida, trimite mașini până la jumătatea distanței înspre Huedin, în Gilău și după Gilău. Deci sunt aceste areale de acțiune a stației centrale. Dacă mă uit pe statistici, văd că 70% dintre solicitări le are Clujul, restul sunt substațiile – Turda, Câmpia Turzii, Gherla, Dej, Huedin.

– Care sunt cele mai frecvente motive pentru care este solicitat Serviciul de Ambulanță?

– Omul sună la 112 când îl doare ceva. „Mă doare!”. Ce? De obicei spune: „Am o durere”. Undeva. Este durerea abdominală, durerea cardiacă. Sunt primele. Pe urmă, sunt urgențele pe care alții le văd. Ca medic, zici: semn, simptom. Semn e ce văd cu ochii mei, văd că ți-a picat mâna într-o parte, văd că nu mai vorbești bine. N-am cum să văd, însă, că te doare capul, n-am cum să văd care-i durerea, decât dacă te întreb. Așadar, sună aparținătorii pentru că apar tot felul de semne, cum am spus. Sună pentru accidentul vascular cerebral, sună pentru accidentul de circulație, și aici, colegii de la UPU și de la ISU cred că v-au spus că a crescut mult numărul accidentelor de circulație. În rest, sunt pacienții cronici cu diabet zaharat, cu hipertensiune arterială cronică, cu astm bronșic… Apoi, sunt perioadele de boli infecțioase, cum este și acum, de viroze. Sunt copiii, care reprezintă un segment separat, cu patologia lor, patologie respiratorie 90%.  Mușcături de animale – mai puține în 2018, arsuri. Evantaiul este mare.

– Transporturile interclinice au rămas la fel de multe ca anii trecuți, bănuiesc…

– Au rămas la fel de multe, din păcate, în lipsa acelui spital unic de urgență. Visul meu, și nu numai al meu, este să-l vedem odată început!

– Câți kilometri au parcurs în total ambulanțele SAJ Cluj, în 2018?

– Cam 2.400.000 de kilometri. Sigur, aceștia se împart la cele 70 de mașini. Dar mașinile acestea au mers! Sigur, cu serviciul tehnic, cu piese de schimb care ne doream să vină cât mai repede, cu… un arc care se rupe exact când nu te aștepți. Au mers și nu și-au oprit activitatea. Au fost însă zile când nu mai exista ambulanță de rezervă. De obicei una, două, trei sunt de rezervă. Dacă, Doamne ferește, se întâmplă ceva, este cod roșu, chemi oamenii de acasă. Dacă n-ai, însă, mașină de rezervă, pe ce-i pui? Au fost situații când n-am avut nici o ambulanță de rezervă. Bine că nu s-a întâmplat nimic!

Clujul a primit acum, și o să intre în circulație din prima jumătate a lunii ianuarie, 13 ambulanțe, mai multe decât toată zona de Nord-Vest. Bihorul a primit 9, restul – Satu Mare, Maramureșul, Bistrița, Sălajul, cam câte 5.

– Ați fost favorizați, așadar… Oare, de ce?

– Primul răspuns este: lipsa spitalului regional de urgență, ceea ce înseamnă pentru noi o activitate suplimentară, pe care alții nu o fac. Apoi, este numărul mare de transferuri – transferuri la și de la București, la și de la Timișoara, cu care Clujul comunică. Preiei pacienții de acolo, duci pacienții acolo.

– Cu ambulanța!

– Cu ambulanța, da. De pildă, când a ars, la Iași, secția de Chirurgie cardio-vasculară – a fost un incendiu, acolo -, pacienții au fost redirecționați la noi, la București și la Timișoara. De foarte multe ori se ducea pacientul de la Iași, de la Suceava, cu ambulanța la întâlnire, se întâlneau ambulanțele la Vatra Dornei. Ambulanța noastră prelua pacientul și îl aducea la Cluj. Dar, la un moment dat, acest pacient trebuia dus și înapoi, la externarea din spital!

Clujul e un județ mare, un județ greu, cu o populație numeroasă, un județ în care a început rețeaua de autostrăzi și se dezvoltă, iar asta înseamnă riscuri suplimentare. Orice platformă, orice… bloc care se construiește înseamnă riscuri în plus, de potențiale urgențe medicale sau non-medicale. De traficul de mașini nici nu mai vorbesc! Apoi, este aeroportul, care a înregistrat un trafic de peste 3 milioane și jumătate de pasageri. Toate astea înseamnă riscuri suplimentare.

– Așadar, așa se explică de ce ați primit 13 ambulanțe.

– Da. Noi avem 35 de ambulanțe pe compartimentul de Urgență și 35 pe compartimentul Transport. Sperăm ca anul acesta toate cele 35 de pe Urgență să fie înlocuite cu altele, noi. Oricum, acum e perioada în care ambulanțele primite trebuie înmatriculate, trebuie asigurări CASCO. În 9 ianuarie vor avea numere. Ambulanțele acestea, oricum, un an, cel puțin, vor merge prin fiecare substație, pentru că sunt substații care au nevoie stringentă de ambulanțe.

Ambulanțele vechi, sigur, vor putea fi folosite în continuare. Este o idee a d-lui secretar de stat Raed Arafat, de înființare a unui parc de ambulanțe, care să fie folosite în caz de dezastre. Să fie de rezervă, pentru astfel de situații.

Am primit mașini, mașini vor mai veni, dar trebuie și suplimentări de personal. Parcul auto se va reînnoi; dar aș vrea cumva, nu să se reînnoiască resursa umană, ci să se completeze. Din păcate, cu limitările acestea legislative, angajările se fac doar dacă pleacă cineva, dacă-și dă demisia, dacă se pensionează cineva. Avem o derogare, atât UPU, cât și noi, de unu la unu, adică unul plecat, unul angajat, fiindcă, în rest, trebuie să plece doi ca să fie angajat unu.

Pe „matematica” asta, vorbind, n-o să crească numărul de personal. Sunt promisiuni că se va da, țintit, suplimentare pe serviciile de urgență, dar asta înseamnă… alt an. Vom vedea.

– Care au fost cele mai mari probleme ale SAJ Cluj în 2018?

– O dată, au fost problemele tehnice ale mașinilor. Nu știai când se defectează încă o mașină, dacă ai piesa care trebuie înlocuită, dacă poți s-o schimbi cât mai repede, dacă poți să pui din nou mașina în circulație.

Pe partea cealaltă, numărul foarte mare de cazuri rămâne o problemă, chiar dacă unele dintre aceste cazuri nu sunt neapărat urgențe sau sunt cazuri care ar fi putut fi tratate de către medicul de familie. Drogurile! În 2018 a fost o creștere a numărului de solicitări de ambulanță pentru consum de droguri, în principal pentru tineri. Au fost mult mai mulți ca anii trecuți.

– Dr. Cristian Ursu, de la UPU-SMURD, spunea că au fost multe astfel de cazuri în timpul celor două mari festivaluri, Untold și Electric Castle. Din punctul dvs de vedere, cum a decurs, în 2018, festivalul Untold?

– Pentru noi, punctul forte a fost, la Untold, la fel ca în 2017, acel spital mobil, de campanie, amplasat în perimetrul festivalului. Aici, e adevărat, a fost mult de lucru, dar acel spital mobil a fost un filtru, primul filtru ca să ajungi sau să nu ajungi la UPU adulți sau la UPU copii, să nu supraaglomerezi aceste unități în perioada festivalului, pentru că, din păcate, acolo urgențele rămân aceleași, tot timpul anului.

– Care sunt, în prezent, zonele cele mai grele din județ pentru Serviciul de Ambulanță Cluj?

– Nu pot să zic că sunt grele, dar sunt zone îndepărtate, în care se ajunge mult mai greu. Sunt zonele montane din jurul Vlădesei, zona Mărișelului… Depinde foarte mult și de anotimp.

– Se simte lipsa unor puncte de lucru mai apropiate de aceste zone? Cândva se vorbea de înființarea unei subunități de pompieri și SMURD la Beliș… Cândva…

– Sunt acum discuții pentru înființarea unor puncte de lucru, dar, cum am spus, punctul de lucru înseamnă mașina și omul. Belișul ar fi fost mai mult decât potrivit, mai ales că e sat de munte, aproape de Poiana Horii și de aici, de Horea, județul Alba. Oricum, ambulanțele noastre intervin și în zonele limitrofe, în Sălaj, în Bistrița…

– Ce vă doriți și ce proiecte aveți pentru SAJ Cluj, în 2019?

– Ce-mi doresc? Îmi doresc să văd odată început acel spital regional de urgență! Sigur că se va face, dar, cum spuneam și anul trecut, vreau să văd, odată și odată, excavatorul acela care „mușcă” o bucată de pământ și se pune piatra de temelie.

Legat de proiecte: ne-am propus să intensificăm foarte mult activitatea de pregătire a personalului, să organizăm cât mai multe traininguri cu personalul care lucrează pe prespital. De ce? Pentru că, dacă prin 2015, 2016, mai „aruncai” omul în mașină sau făceai o manoperă mai „în grabă”, că nu te vedea nimeni, anul 2018 a devenit deja anul transmisiei live. Orice faci, se transmite live. Orice greșești, este vizibil public. Deci, trebuie să știi să faci și să faci așa cum trebuie.

– Ce înseamnă că este „anul transmisiei live”?

– Locul public e monitorizat acum prin definiție. Din zece persoane care se adună la un accident, să zicem, cel puțin două vor scoate telefoanele să filmeze, iar una va și transmite live. E simplu! Și atunci, tu trebuie să știi ce să faci. Medicina de urgență e foarte bine procedurată, dar să știi să urmezi aceste proceduri!

Vom continua, anul acesta, și programul de voluntariat. Avem iarăși 60 de voluntari noi, care sunt în acest program de training. Ultimele angajări au fost din rândurile lor. Sunt oameni care deja au o experiență pe ambulanță de doi, trei ani, oameni care au lucrat ca voluntari ziua, noaptea, pe ploaie, pe căldură, pe zăpadă și ger. În tot acest timp poți să-ți dai seama dacă un om este bun sau nu pentru sistemul de urgență. Și poate el însuși, în primul rând, să-și dea seama dacă este potrivit pentru sistemul de urgență, pentru că aici, pe lângă partea profesională, pe lângă pregătirea profesională, îți trebuie și un anumit psihic, fiindcă vezi, mai ales la accidentele de circulație, poate mult mai mult decât văd alții.

Așadar, pentru noi, acești voluntari sunt o bază de recrutare.

M. TRIPON