O reușită Șezătoare tradițională la Școala Populară de Arte „Tudor Jarda”

Când spui Fabrica de Cultură Cluj, implici întregul univers cultural – artistic desfășurat, zi de zi, la Școala Populară de Arte, Tudor Jarda”, pentru păstrarea și punerea în valoare a tradițiilor nemuritoare ale românilor și României.

Sediul acestui lăcaș de pe strada Fabricii de Zahăr, nr. 51, prin reabilitările valorice făcute în ultimii 10 ani, a devenit un adevărat sanctuar al diverselor genuri creative în care se produc valori materiale și imateriale ce trebuie văzute și auzite.

Prin lungile coridoare, săli și saloane, ateliere de creație, poți admira talentul și priceperea dascălilor, meșterilor populari și a cursanților împătimiți în a da forme și valori artistice lemnului, lutului, sticlei, a picta, a broda și coase ia și catrința, dar și a pune în scenă piese de teatru, sau a prelua cu sfințenie și duce mai departe obiceiurile vremurilor și nestematele din tezaurul folclorului, dansului și instrumentelor muzicale românești.

Joi, seara, în sala Șantier a instituției, s – a desfășurat a Vlll – a Șezătoare tradițională, dar prima în Cluj – Napoca, la care au participat circa 150 de cursanți și iubitori de arte tradiționale, eveniment care a debutat, așa cum a precizat managerul Școlii, dl. Vasile Corpodean, cu examenul practic al claselor de cusături-țesături, coordonate de cunoscuta creatoare a costumelor tradiționale, doamna Elvira Gavriș.

Am fost părtași la un adevărat spectacol unic al ultimilor ani, creat de aproximativ 100 de doamne și domnișoare, care înțepau cu micuțul ac pânza imaculată, pe care se înfiripau modele preluate din moștenirea lăzilor de zestre, sau pur și simplu sunt creații noi de sorginte populară.

Spectacolul a fost potențat și de amprenta costumelor tradiționale îmbrăcate de aceste cursante, unele având vechimea centenarului sărbătorit în anul trecut.

Șezătoarea tradițională a fost adusă în sala Șantier de Grupurile din Rugășești, Răscruci, Răchițele, Bedeciu și Cluj – Napoca, iar prezentarea vechiului obicei de iarnă din satul transilvan și l-a asumat dna Elvira Gavriș, care a explicat cu lux de amănunte toate rosturile șezătorilor și clăcilor, care pe lângă îndemnul la tors, cusut, țesut și alte îndeletniciri, înglobau atât componenta de socializare – informare, ba chiar bârfă și ciufală. Pentru tinere era și un prilej de întâlnire cu feciorii, aici se înfiripau prieteniile ce duceau unirea cuplurilor.

La șezătorile unde nu veneau feciorii, s-a făcut o demonstrație cum erau chemați cu… ciurul.

Tot în această șezătoare au venit femeile cu furcile și caierele de cânepă, motiv pentru care, dna Gavriș a prezentat întregul proces tehnologic parcurs de cânepă de la… murat și până la transformarea ei în fire și țesături pentru îmbrăcăminte și alte nevoi gospodărești.

În același cadru, doamna prof. Mariana Boc, coordonatoarea Grupului din Răchițele, a adăugat evenimentului cultural șezătoarea, Clăcii de gheme” care se baza pe voluntariat și se termina cu servirea bucatelor tradiționale, muzică și joc.

Comunitatea de atunci, ne lipsește azi, a concluzionat dna Mariana Boc, dar trebuie să transmitem generațiilor viitoare aceste valori de preț, în așa fel, ca prin ele satul românesc să fie mereu viu.

Ineditul acestor șezători înseamnă muzică și joc care nu a lipsit nici la această ediție, iar protagoniști au fost instrumentiștii tarafului ,, Vatră de Dor’’, ansamblul de dansuri și soliștii de muzică popularăRaluca Codore, Simona Bădulescu și Sebastian Roman.

Și cum șezătorile se terminau prin a pune pe masă țuica, vinul, pacovele, plăcintele și trebuiau coborâte afumăturile din pod, și aici au fost aduse produse tradiționale din belșug, nelipsind cârnațul, slănina, șnițelele de porc și pasăre, cași și telemea, jumere și murături, prăjituri, gogoși, cozonaci și chiar băuturi din fructe de pădure.

M-am retras memorând din catalogul activităților prezentate de managerul Vasile Corpodean, un bun administrator format în serviciile Consiliului Județean, care a nominalizat din artele vizuale pictura, grafica, dizain vestimental, decorațiuni interioare, ceramică, foto, apoi cusături- țesături, și nu în cele din urmă: muzică ușoară, clasică, și jazz, instrumente muzicale, muzică populară, dansuri populare, dansuri moderne și contemporane, teatru și retorică.

De remarcat este și faptul că toți pereții și vitrinele școlii sunt înnobilate cu sute de obiecte de artizanat realizate de cei ce-și perfecționează harurile native aici.

Dumitru VATAU

Foto: Licinius Medan