O nouă tabără de creaţie, marca Şcoala de Arte Cluj: „Lemn á la Cluj” – sau promovarea unor obiective care au la bază lemnul!

Marţi, 7 august 2018, cursanţii secţiilor de arte vizuale ale secţiilor externe Turda şi Câmpia Turzii au pornit într-o călătorie de documentare, la mai multe obiective cultural-turistice ale judeţului, care au la bază lemnul. Astfel, după „Traseul Apei” de anul trecut, materializat printr-o expoziţie de excepţie – „Traseul lemnului”, care va avea o finalitate asemănătoare, a început la Cluj-Napoca, la Secţia în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei din parcul Hoia, o excursie documentară. Încă de la primele ore ale dimineţii, cei 26 de cursanţi ai Şcolii de Arte Cluj – îndrumaţi de dl. Vasile Corpodean, managerul instituţiei şi, din punct de vedere artistic, de d-na Felicia Răcean, coordonatoarea cursurilor de arte vizuale ale secţiilor externe Turda şi Câmpia Turzii – au vizitat bisericile din lemn aflate la liziera pădurii Hoia. Minute în şir cursanţii au făcut schiţe şi fotografii, bisericuţei de lemn din Cizer, ridicată de Horea în 1733, unul din cele mai importante monumente de arhitectură de lemn din România şi celei din Petrindu, realizată în 1612 de către Dumitru Ispas din Gilău – recent restaurate şi redate circuitului turistic. Bisericuţele – ca de altfel şi celelalte obiective ce au fost vizitate, fotografiate sau schiţate pe tot parcursul „Traseului Lemnului”– au constituit, pe data de 8 august, obiectul muncii artiştilor amatori în cadrul taberei de creaţie, instalată în atelierul d-nei Felicia Răcean. În zilele de 9 şi 10 august au fost transferate în propriile ateliere ale cursanţilor, unde aceştia s-au ocupat cu finisarea lucrărilor. Urmând ca, exact la debutul viitorului an educaţional, noua expoziţie, cu câte două lucrări ale fiecărui participant să-şi urmeze, la rândul său, traseul său de sine stătător în minţile şi sufletul publicului…
De acolo, grupul cursanţilor Şcolii de Arte Cluj s-a îndreptat spre Munţii Apuseni, „patria lemnului”, dar nu înainte de a se documenta în atelierul renumitului meşter în lemn Ştefan Bara, din Huedin, profesor la Clubul Copiilor din Huedin – autorul unor troiţe şi al altor lucrări în lemn, în Huedin şi în Filduri (judeţul Sălaj). Acolo, în atelierul său din cadrul Clubului Copiilor, acesta le-a vorbit vizitatorilor despre miracolul lemnului – cursanţii fiind axaţi pe pictură şi grafică – prezentându-le mai multe lucrări emblematice de-ale domniei sale şi ale elevilor săi, printre ele detaşându-se al doilea exemplar al unei porţi de Fildu, în miniatură, pe care oficialităţile i-au oferit-o lui Ceauşescu, în 1978, cu ocazia unei vizite făcute de către acesta în zonă. Apoi, domnia sa a fost cel care i-a însoţit pe cursanţi, în călătoria lor inţiatică prin „patria lemnului”, dându-le explicaţii -extrem de pertinente – despre fiecare obiectiv vizitat de către aceştia.
În continuare, grupul de cursanţi şi experţi ai Şcolii de Arte Cluj a vizitat Complexul Muzeal „Octavian Goga” din Ciucea, iar punctele de interes ale acestora au fost studierea părţilor din lemn ale structurilor clădirilor, mobilierului sau ramelor tablourilor, precum şi vizitarea Expoziţiei Taberei de Vară a secţiilor externe de arte vizuale Turda şi Câmpia Turzii ale Şcolii Populare de Artă “Tudor Jarda” din Cluj-Napoca. Asta, pentru că o parte a cursanţilor, deşi expozanţi, n-au ajuns pe 17 iulie 2018 la Ciucea, când a avut loc vernisajul. “Am studiat cu toţii, cu mare atenţie, scrinul lui Avram Iancu, mobilierul vechi al castelului, dantelăria de lemn a mobilierului, precum şi biserica de lemn din incintă. Am fost plăcut impresionaţi de scara interioară a clădirii principale a castelului, sculpturile de la ramele tablourilor – vechi de 100-200 şi chiar 400 de ani, cea a anonimului olandez – rama excepţională a imensului portret al Veturiei Goga, realizat de Camil Ressu, dar şi lambriurile sau uşile elegante de la glasvanduri. În Casa Albă am studiat de asemenea aceste elemente iar apoi, urcând dealul, bisericuţa de lemn ce datează din anul 1576, splendidă lucrare arhitectonică – având doar patru “surori” de acest gen pe teritoriul ţării”, ne-a mărturisit, impresionată, d-na Felicia Răcean. Pe traseu, un talentat cursant al secţiei din Câmpia Turzii, Flavius Bendreş, 17 ani, ne-a făcut o confesiune referitoare la acest traseu al lemnului: “Sunt elev la secţia informatică a liceului “Pavel Dan”, Câmpia Turzii şi am mai fost prezent într-o tabără a Şcolii de Arte din Suceava, trimis de Şcoala de Arte Cluj. Totodată am participat şi la tabăra de la Săcuieu de la începutul acestui an. După părerea mea lemnul reprezintă o sursă de inspiraţie, pentru că-mi place să pictez copaci, structurile lor şi să apară pe pânză impresia de lemn, a copacului, a trunchiului. Şi de acolo vin toate derivatele lemnului: monumente, case vechi, obiecte. De mic mi-a plăcut să pictez, dar după ce-am câştigat primul premiu, atunci mi-am zis: “Merge”! Şi am continuat!” O chestionez apoi pe d-na Cecilia Rusu, o cursantă cu totul atipică, artist deja consacrat, având zeci de expoziţii deschise în Occident, sosită în tabără cu o lună înainte de o “personală” la Cannes. Mărturiseşte aceasta, la rândul său: “Lemnul îmi trezeşte stări emoţionale intense, îmi stimulează creativitatea şi îmi produce o stare constantă de vitalitate pe care o să încerc să o surprind cât mai bine pe pânză, având ca sursă de inspiraţie obiectivele culturale vizitate”.
Un alt obiectiv vizitat de către cursanţi şi de experţi a fost vâltoarea de la Drăgan, situată în gospodăria Amaliei Popa, o ţărancă în vârstă de 73 de ani. “Vâltoarea nu are prea multă apă acum, nu funcţionează, dar când este apă din belşug lucrez împreună cu băiatul meu – născut în 1970 – şi spălăm rufele, covoarele, cergile şi obiectele de îmbrăcăminte ale tuturor locuitorilor din zonă”, explică aceasta. Purcedem apoi la următorul obiectiv, vâltoarea şi moara de apă din Bologa, situată în proximitatea Cetăţii Bologa, “Moara Jenii”, după numele vechii proprietărese. Actualmente moara e-n reparaţie, dar cursanţii au ocazia să fotografieze piesele arhaice, dezmembrate, vechi de sute de ani ale morii – şi să se răcorească în apa cristalină, care umple din belşug vâltoarea. Un alt obiectiv vizitat apoi este renumitul Muzeu particular Vincze – Kecskes din Sâncraiu, amenajat într-o proprietate mai veche construită în 1850 şi folosită de familie ca bucătărie de vară, depozit de lemne şi de cereale. Impresionaţi, îl vizităm, la concurenţă cu câteva zeci de turişti din Slovacia care au coborât dintr-un autocar şi care fac poze tuturor elementelor de artă ale porţilor sculptate. Ajungem, în fine şi-n Călăţele, ultimul nostru obiectiv – asta pentru că s-a făcut deja târziu – mai precis în cimitirul localităţii, unde avem ocazia să admirăm şi un gorun, vechi de 200 de ani, martor tăcut al vremurilor, de o mărime apreciabilă – circumferinţa sa fiind cuprinsă, cu mare dificultate, de patru persoane. Expoziţia, având lucrările realizate cu tema „Lemn á la Cluj” va fi vernisată în data de 1 octombrie, la deschiderea anului educaţional, la Şcoala de Arte Cluj, când, în curtea şcolii se va planta un ştejărel adus din raionul Hînceşti, din Republica Moldova, raion înfrăţit cu judeţul Cluj.
Pornim spre Cluj-Napoca şi Turda, conştienţi că expoziţia ce va rezulta din această rodnică ieşire pe teren va fi timp de un an admirată de public, până când, în 2019, va fi abordată o nouă temă generoasă de lucru, „Piatra á la Cluj”. Fără îndoială, un alt parcurs, la fel de impetuos, al cursanţilor Şcolii de Arte Cluj spre alte obiective cultural-turistice de interes de pe raza judeţului, spre a le face cunoscute, prin artă, ţării întregi – şi nu numai…

Sorin GRECU