O nouă structură de conducere şi „un suflu nou” la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei

Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei are, în sfârşit, o nouă structură de conducere şi face paşi importanţi înainte, „în concordanţă cu rigorile contemporane ale muzeologiei şi managementului cultural” – după cum se exprimă, în interviul acordat ziarului Făclia, managerul instituţiei, muzeograf dr. Felix MARCU.

Potrivit declaraţiei acestuia, muzeul a redevenit „cel mai activ actor de pe piaţa cercetărilor arheologice preventive”, iar odată cu definitivarea noii structuri de conducere, activitatea MNIT „va câştiga în coerenţă”.

– La sfârşitul lui decembrie 2016 declaraţi, într-un  interviu acordat ziarului Făclia, că „este nevoie de un suflu nou în privinţa echipei de conducere” a Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, pe care o aveţi „conturată” şi cu care aţi demarat deja discuţii preliminare. De asemeni, spuneaţi că aţi înaintat Ministerului Culturii „un proiect de modificare substanţială a ROF-ului (regulamentul de organizare şi funcţionare) şi organigramei” şi acestea sunt în curs de aprobare.

De curând aţi organizat concurs pentru ocuparea postului de director general adjunct şi de director economic, practic aţi redus un post de director adjunct. Ce alte modificări aţi adus organigramei muzeului?

– Noul ROF al muzeului a fost aprobat printr-un ordin al ministrului Culturii şi Identităţii Naţionale (nr. 2274/05.05.2017) şi este în plin proces de aplicare în instituţie.

În afară de reducerea unui post de director adjunct, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei a fost restructurat din punct de vedere funcţional, în sensul că secţiile au fost conturate mai precis în privinţa activităţilor. De exemplu, Restaurarea şi Conservarea nu mai sunt grupate în aceeaşi secţie, Secţia de Arheologie va primi şi un foarte necesar şi actual Compartiment de Teledetecţie, pentru care muzeul este pregătit din punct de vedere al dotărilor, dar nu şi din punct de vedere al personalului. Secţia de Relaţii Publice reuneşte şi sistematizează şi activităţile de educaţie muzeală şi marketing cultural, iar Serviciul Tehnic, precum şi alte departamente tehnico-juridice trec în subordinea directă a managerului.

– De ce era nevoie de aceste modificări?

– Noua structură de conducere, noua structură organizatorică, precum şi repartiţia ierarhică a structurilor propuse sunt superioare, cred, situaţiei trecute, şi în acelaşi timp necesare pentru aplicarea proiectului de management aprobat de Ministerul Culturii pentru următorii cinci ani şi dezvoltarea implicită a instituţiei.

După cum am mai spus, Muzeul trebuie să meargă înainte în concordanţă cu rigorile contemporane ale muzeologiei şi managementului cultural. Situaţia precedentă şi-a arătat limitele organizatorice, mai mult decât într-o privinţă. Lipsa de coeziune a structurii de leadership a provocat neîntrerupte rivalităţi şi chiar conflicte extinse la nivelul întregii instituţii, care au împiedicat orice proces serios de dezvoltare.

– Cine sunt cei doi care ocupă acum funcţiile de director general adjunct şi director economic şi prin ce se vor deosebi atribuţiile lor de cele ale directorilor adjuncţi de dinainte?

– Directorul general adjunct, dr. George C. Cupcea, este un cercetător tânăr, dar cu experienţă şi activitate remarcabilă la nivel internaţional, calificat în egală măsură în activităţi clasice de cercetare, dar şi în metode moderne de protecţie şi investigare a patrimoniului, cu experienţă vastă în managementul cercetării şi activităţilor culturale din spectrul menţionat. Directorul economic, Victoria Barabaş, este, în premieră pentru muzeu, un expert contabil, cu experienţă semnificativă atât în mediul privat, cât şi în cel public, cu idei noi şi utile pentru planurile pe care le avem pentru muzeu.

În privinţa atribuţiilor, directorul general adjunct reuneşte în subordinea sa toate secţiile de specialitate din cadrul muzeului, alături de departamentul anterior menţionat de relaţii publice, într-un efort de a unifica şi omogeniza actul cultural al instituţiei, fără a face neapărat separaţii de ordin cronologic între specialităţi. Muzeul de istorie modern trebuie să manifeste viziune unitară şi coeziune în actul cultural.

Directorul economic reuneşte în subordinea sa serviciul financiar-contabil şi două compartimente complementare, pentru aprovizionare, respectiv management proiecte. De asemenea, Serviciul Tehnic trece în subordinea directă a managerului.

Per total, cred că această nouă organizare este mai potrivită unei instituţii de calibrul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, cu pretenţii de vizibilitate europeană regională, faţă de structura precedentă, reglementată mai degrabă pentru o instituţie de nivel local, poate judeţean.

– Ce modificări aţi adus sau veţi aduce regulamentului de organizare şi funcţionare a MNIT şi de ce sunt necesare aceste modificări?

– Modificările nu şi-au propus schimbarea ROF-ului vechi cu unul nou, ca scop în sine, ci adaptarea funcţionării Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei la necesităţile actuale reale şi, implicit, la obiectivele stabilite de proiectul de management.

– Cum a primit personalul MNIT vestea modificărilor pe care le-aţi adus sau intenţionaţi să le aduceţi organigramei şi ROF-ului?

– Nu aş putea să spun că a existat o reacţie generală. Personalul muzeului este suficient de matur şi pregătit pentru a se adapta la schimbările normale care afectează o astfel de instituţie.

În principiu, colegii îşi desfăşoară activitatea în parametri normali.

– Peste o lună se va împlini anul de când sunteţi manager (director general) al MNIT. Ce aţi reuşit să schimbaţi în muzeu în această perioadă?

– Cred că s-a progresat mult la ritmul de lucru, la nivelul de implicare a personalului în munca în muzeu şi la stabilirea priorităţilor instituţiei.

Muzeul a redevenit cel mai activ actor de pe piaţa cercetărilor arheologice preventive, am putea spune, chiar din regiune. Am progresat mult cu procesul de consolidare a clădirii, am demarat negocieri pentru îmbunătăţirea condiţiilor din depozite, aspect esenţial pentru păstrarea în bune condiţii a bunurilor de patrimoniu pe care le deţinem, şi am reuşit să depunem o aplicaţie pentru un proiect cu finanţare europeană.

Odată cu definitivarea noii structuri de conducere, am speranţa că activitatea va câştiga în coerenţă şi eficienţă, iar rezultatele se vor vedea în cel mai scurt timp.

– Ce este cel mai dificil de schimbat în MNIT?

– Cred că personalul muzeului trebuie să se obişnuiască să lucreze pe un sistem de proiecte, procese, activităţi şi termene, dar se fac mari progrese în acest sens. Procesul este unul de durată, dar sunt optimist.

– Aţi luat vreo decizie în ce priveşte contractul MNIT cu firma Artex?

– Deocamdată este o chestiune în legătură cu care nu pot da prea multe detalii, însă se fac progrese şi aici, şi sper că vom reuşi să ajungem la o rezoluţie acceptabilă în cel mai scurt timp.

– Câte şantiere arheologice sistematice are, în prezent, MNIT şi unde? Cine sapă pe aceste şantiere?

– Arheologii de la MNIT coordonează mai multe şantiere arheologice importante, sau participă la săpături în echipe formate şi din cercetători şi arheologi de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, Muzeul Judeţean Mureş, Muzeul Unirii din Alba-Iulia sau specialişti din Austria, Danemarca, Germania, Italia şi Polonia. Amintesc aici: Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa şi Blidaru), cercetările fiind derulate împreună cu partenerii de la Universitatea Babeş-Bolyai şi Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, muzeul fiind reprezentat prin dr. Răzvan Mateescu şi dr. Gabriela Gheorghiu; Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cercetările fiind coordonate de dr. Carmen Ciongradi, dr. Emilian Bota, drd. Cristian Dima şi dr. Adriana Antal din partea MNIT, în derularea lor fiind implicaţi parteneri şi de la universităţi din Heidelberg, Viena, Exeter şi de la Cluj; „Cetatea Zânelor”, o cetatea dacică importantă din apropiere de Covasna, unde săpăturile sunt coordonate de dr. Viorica Crişan şi dr. Paul Pupeză; Peştera de la Cioclovina, şantier arheologic coordonat de dr. Mihai Rotea, cu sprijinul unor parteneri din Danemarca; Aşezarea şi cimitirul din epoca migraţiilor de epocă post-romană de la Luna – Câmpia Turzii, coordonat de dr. Paul Pupeză şi Szabolcs Nagy; Apulum – Alba Iulia, Palatul guvernatorului, cercetări coordonate de dr. Viorica Rusu-Bolindeţ; Castrul roman de la Bologa, cu un colectiv format din subsemnatul, dr. George Cupcea, Ioniţă Petiş, Matyas Bajusz şi Monica Gui, având parteneri de la Universitatea din Torun (Polonia).

Muzeul este, de asemenea, partener în cadrul altor şantiere sistematice din ţară, coordonate de alte instituţii: Histria (dr. Viorica Rusu-Bolindeţ), Potaissa – Turda (dr. Irina Nemeti), „Vama Pricske” – Gheorgheni (drd. Andrea Demjén).

Toate sunt cercetări care vor aduce contribuţii importante pentru istoria naţională, dar şi internaţională.

– Unde efectuează arheologii MNIT săpături de salvare, în prezent?

– Până de curând, pe cele două sectoare de autostradă aflate în lucru în judeţul Cluj, adică tronsonul Cheţani – Câmpia Turzii, respectiv Nădăşelu – Mihăieşti. În total avem în lucru nu mai puţin de 18 situri arheologice, dintre care unele cu descoperiri senzaţionale. De asemenea, pentru această toamnă avem programate mai multe evaluări de teren intruzive şi supravegheri arheologice ale unor lucrări de investiţii din Cluj, cele mai importante privind investiţii de infrastructură, cum sunt cele de la aeroport, şi de înlocuiri masive de reţele.

– Au existat, în acest an, rezultate deosebite pe şantierele de salvare? Unde şi ce anume s-a descoperit şi în ce constă valoarea descoperirilor?

– În primul rând, diagnosticul arheologic din faţa intrării în biserica „Sf. Mihail” din Cluj-Napoca a relevat importante descoperiri din epocile romană, a migraţiilor şi medievală. În continuare, siturile aflate în cercetare pe cele două sectoare de autostradă produc descoperiri excepţionale, cum ar fi: aşezări şi locuri sacre preistorice, aşezări rurale şi cimitire din epoca romană, morminte din epoca migraţiilor sau aşezări medievale şi premoderne de epocă medievală şi premodernă.

Majoritatea sunt descoperiri inedite, deci foarte importante, urmând în viitorul apropiat să le facem cunoscute şi publicului.

– Care sunt priorităţile dvs pentru acest an?

– Organizarea noii structuri de conducere, finalizarea contractelor de cercetare arheologică preventivă, finalizarea procesului de consolidare a clădirii muzeului, demararea unui concurs de soluţii de arhitectură pentru întreaga proprietate a Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, realizarea unui plan de investiţii care să înnoiască o parte din activele muzeului şi continuarea procesului extrem de complex de inventariere, gestionare, conservare şi restaurare a patrimoniului.

Nu în ultimul rând, înnoirea identităţii vizuale a muzeului, stabilirea unei reţele de comunicare şi imagine, care să readucă Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei în atenţia publicului larg şi a autorităţilor locale şi regionale.

– Când estimaţi că se vor deschide expoziţiile permanente ale muzeului?

– Cele mai obiective estimări indică finele anului 2018, când va fi şi cea mai potrivită ocazie. Respectarea acestor termene, având în vedere investiţiile necesare, ţine de numeroase condiţii, unele independente de noi.

Expoziţia secţiei de Istorie a Farmaciei este în continuare deschisă, cu numeroase aprecieri pe site-urile specializate. Plus, am avut şi avem mai multe expoziţii temporare la sediul central, cu expuneri ale bunurilor de patrimoniu din viitoarea expoziţie permanentă, într-un cadru interactiv, care continuă să fie în atenţia publicului.

În această toamnă vor mai fi deschise alte expoziţii în cadrul unor evenimente importante pentru Cluj, cum va fi, de exemplu, Bienala Internaţionala de Ceramică.

– Care este, în acest moment, „urgenţa majoră” a MNIT şi cum credeţi că o veţi rezolva?

– Păstrarea în bune condiţii a bunurilor de patrimoniu este cea mai importantă sarcină a noastră. Clădirea în care funcţionăm oferă un spaţiu relativ mare, de aproape 5.000 mp, utilizat ca muzeu, cu spaţii de expunere, depozitare, birouri şi bibliotecă. Depozitele se află în subsolurile clădirii, un spaţiu în continuare impropriu datorită umidităţii destul de mari. Climatul este ţinut forţat sub control. De aceea încercăm, împreună cu autorităţile centrale şi locale, să găsim soluţii pentru relocarea depozitelor undeva în apropiere de sediul central.

M. TRIPON

Articole din aceeasi categorie