O nouă campanie IICCMER de căutare a mormintelor deținuților politici morți în Penitenciarul din Târgu Ocna

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) desfășoară, începând de luni, 16 septembrie, cea de-a patra campanie de investigații arheologice în orașul Târgu Ocna, cu scopul de a descoperi, recupera și identifica rămășițele pământești ale deținuților politici morți în penitenciarul din localitate.

Cercetările vor fi efectuate de un colectiv de arheologi de la IICCMER și instituțiile muzeale colaboratoare în acest proiect (Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Muzeul de Istorie și Științele Naturii Aiud, Muzeul de Istorie Turda, Muzeul de Istorie Târgu Ocna), alcătuit din Gheorghe Petrov, Marius Oprea, Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu, Horațiu Groza și Alin Radu. Investigațiile se vor desfășura în conlucrare cu Parchetul Militar și cu alte instituții ale statului.

„După instaurarea regimului comunist, prin fraudă electorală și amenințare cu forța, conducerea politică a țării a inițiat un vast program de anihilare a oricărei forme de opoziție, iar metodele utilizate pentru îndepărtarea tuturor celor care se împotriveau noului regim au fost condamnarea pentru infracțiuni politice la pedepsa cu moartea sau încarcerarea în penitenciare, lagăre și colonii de muncă, internările administrative, fără proces, ori executarea sumară a oponenților, fără existența unor sentințe judecătorești. Conform unei evidențe actualizate bazate pe surse documentare, în perioada 1950-1964, la penitenciarul din Târgu Ocna au fost încarcerate, pe diferite termene de timp, 843 de persoane condamnate pentru delicte politice, dintre care 73 au decedat în timpul detenției. Morții au fost înhumați într-un cimitir parohial situat în apropierea penitenciarului, lângă biserica ortodoxă cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena aflată în Parohia Poieni, pe str. Crizantemelor. Înmormântările au fost practicate într-o zonă distinctă a cimitirului, trupurile defuncților fiind depuse, fără sicriu, în gropi individuale sau comune, iar mormintele nu au fost marcate cu semne de identificare. Între anii 1977 și 1997, timp în care imobilul penitenciarului a adăpostit un sanatoriu pentru bolnavi psihici, unii dintre pacienții decedați aici au fost îngropați tot în această zonă a cimitirului, însă la adâncimi mai mici și numai în sicrie confecționate din placaj. În ultimele decenii, suprafața de teren unde au fost îngropați deținuții și bolnavii psihici a fost cedată treptat credincioșilor din parohie pentru locuri de veci, acest lucru provocând distrugerea parțială sau totală a mormintelor mai vechi” – informează IICCMER.

În cursul anilor 2011, 2013 și 2018 au fost efectuate cercetări arheologice pentru verificarea suprafețelor de teren rămase încă neafectate de mormintele mai noi, cercetări care au dus la identificarea a 42 de morminte, dintre care 13 aparțineau unor foști deținuți. Rămășițele pământești recuperate în cursul cercetărilor anterioare, la care se vot adăuga și cele care se vor mai descoperi în campaniile următoare, intră în circuitul legal al expertizelor medico-legale și antropologice, investigațiile urmând să conducă la stabilirea identității acestor victime.

„Din păcate, multe din mormintele deținuților politici au fost distruse în decursul timpului de înmormântările ulterioare, iar pentru recuperarea acestora nu se mai poate face nimic. Multe dintre victimele care au murit în acest penitenciar au rude și urmași care, de la căderea oficială a regimului comunist, așteaptă din partea autorităților statului adoptarea unor măsuri reale și efective care să conducă la descoperirea și recuperarea osemintelor acestor oameni, care au zăcut zeci de ani în morminte anonime. Acțiunea de la Târgu Ocna are o dimensiune recuperatorie, memoria fiind, așa cum se știe, ultima formă de justiție omenească posibilă” – precizează reprezentanții Institutului. Aceștia lansează un nou apel către rudele și urmașii victimelor care au decedat în penitenciarul de la Târgu Ocna, pentru a contacta pe orice cale institutul sau direct pe responsabilul acțiunii, în vederea îndrumării lor către autoritățile care au în sarcină identificarea osemintelor recuperate.

                                                              ***

În perioada comunistă, penitenciarul de la Târgu Ocna a servit pentru detenția persoanelor bolnave de TBC, cu grad sporit de periculozitate. Aici erau încarcerați contrarevoluționari, deținuți de drept comun, bărbați și femei, precum și deținuți minori, însă numai băieți. Potrivit IICCMER, în diferite perioade ale regimului comunist, numărul celor internați la Târgu Ocna a variat între 350 și 550 de deținuți.

„În cursul anului 1950, la Târgu Ocna au fost transferați de la închisoarea din Pitești câteva zeci de foști studenți suferinzi de TBC. În perioada 1949-1952, la Pitești, conducerea Ministerului de Interne și a Securității, în complicitate cu o echipă de torționari selectați din rândul condamnaților aflați atunci în penitenciarul de la Suceava, a inițiat și aplicat un experiment inuman, care a vizat reeducarea și demascarea prin metode de tortură a deținuților. Acest fenomen a vizat și alte penitenciare din țară, printre care și Târgu Ocna. Aici, datorită condițiilor speciale de detenție, a faptului că închisoarea se afla amplasată în oraș, dar și din cauza unor inabilități ale Securității, reeducarea s-a dovedit a fi un eșec. În cele din urmă, toată acțiunea plănuită a se desfășura după normele testate la Pitești a fost suspendată. La Târgu Ocna nu s-a putut aplica un experiment de reeducare, ci dimpotrivă, se poate spune că ceea ce s-a întâmplat aici a fost tocmai opusul Fenomenului Pitești. La acest lucru a contribuit mult și faptul că deținuții erau suferinzi cu toții de o boală contagioasă, iar personalul închisorii era rezervat în a veni în contact direct cu condamnații” – informează IICCMER.

În perioada comunistă, până în anul 1968, penitenciarul a fost condus de: Ioan Ionescu (1945), Constantin Știrbu (1945), Nicolae Costescu (1946), Ștefan Daniliuc (1946-1950), Anton Brumă (1950-1952), Petru Călin (1952-1953), Gheorghe Ciurcanu (1953-1966) și Ștefan Vasile (1966-1968).

Cazul deținuților politici morți în penitenciarul de la Târgu Ocna și a locului unde aceștia au fost îngropați face obiectul unui dosar de cercetare penală, deschis la Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a unei sesizări depuse de IICCMER.

M. TRIPON