O nouă campanie de cercetări IICCMER la Periprava

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în colaborare cu Parchetul Militar, organizează, începând din 8 iulie, a VI-a campanie de cercetări arheologice în localitatea Periprava, acțiunea având ca obiectiv căutarea, descoperirea și recuperarea rămășițelor pământești ale deținuților politici decedați în fosta colonie penitenciară.

Cercetările vor fi efectuate de un colectiv de arheologi de la IICCMER și instituțiile muzeale colaboratoare (Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Muzeul de Istorie și Științele Naturii Aiud, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei și Muzeul de Istorie Turda), alcătuit din Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu, Horațiu Groza, Marius Oprea și Gheorghe Petrov.

Celelalte cinci campanii de până acum s-au desfășurat în cursul anilor 2013 și 2015-2018, în perimetrul actualului cimitir lipovenesc din Periprava. În acest loc, în perioada anilor 1959-1964, au fost înhumați un mare număr de deținuți politici decedați în colonia de muncă ce a funcționat în apropierea localității. Zona din cadrul cimitirului unde se află mormintele deținuților a fost stabilită pe baza informațiilor obținute de cercetătorii IICCMER de la localnicii mai în vârstă și de la câțiva foști angajați ai coloniei penitenciare. În prezent, la suprafața solului nu există nici un fel de semne care să indice prezența mormintelor.

„La începutul anilor ’50 Periprava a funcționat ca secție a Formațiunii Chilia, devenind, de la 1 iulie 1957, o unitate penitenciară de sine stătătoare (Formațiunea 0830). Scopul oficial al înființării coloniei a fost construirea unui dig între localitățile Sfiștofca și Periprava, ca măsură de protecție împotriva inundării terenurile ce urmau să fie defrișate de stuf și apoi desțelenite în vederea utilizării lor ca suprafețe agricole. De asemenea, se avea în vedere și înălțarea șoselei din comuna Periprava pe o distanță de mai mulți kilometri. Astfel, începând din 1959, în zonă au fost aduși mii de deținuții politici care au devenit majoritari în colonie până în 1964, când au fost aplicate grațierile colective. Scopul nedeclarat și subînțeles al transferurilor de deținuți a fost exploatarea brutală a muncii acestora și supunerea lor la un regim cu valențe de exterminare. Condițiile nefavorabile din perioada în care unitatea a funcționat ca formațiune independentă au dus la decesul a cel puțin 124 de deținuți, identificați nominal, în majoritate politici, dar și de drept comun” – informează IICCMER.

Potrivit sursei citate, decesele au fost cauzate de înfometare, de frigul din sezonul rece, de lipsa apei potabile și a asistenței medicale, de accidente survenite în condiții de muncă istovitoare și de regimul de detenție pe care mulți l-au îndurat în lagărele și închisorile unde au fost încarcerați anterior. Unii dintre deținuți au fost împușcați în diferite împrejurări, mai ales în cursul unor tentative de evadare.

În campaniile arheologice desfășurate în anii anteriori au fost descoperite și cercetate 41 de morminte de deținuți, fiind extrase și recuperate osemintele a 40 de persoane. Toate osemintele descoperite au fost transportate după fiecare campanie pentru investigații medicale la Serviciul de Medicină Legală din Tulcea, ulterior fiind transferate pentru analize specializate la Institutul Național de Medicină Legală din București, unde se realizează și testele ADN în vederea stabilirii identității persoanelor decedate.

IICCMER lansează un nou apel către rudele și urmașii victimelor care au decedat în lagărul de muncă de la Periprava să contacteze pe orice cale institutul sau direct pe responsabilul cercetărilor arheologice, în vederea îndrumării către autoritățile care au în sarcină identificarea osemintelor recuperate.

M. TRIPON

Articole din aceeasi categorie