“Carmina Burana”, adevărată şarjă de cavalerie!
S-a deschis şi stagiunea 2019/2020 a Filarmonicii de Stat Transilvania, s-a deschis cu un op extrem, extrem de ofertant, dovadă şi interesul mare suscitat, o sală plină, un public cunoscător, invitaţi de notorietate.
Carmina Burana, scriam şi în avancronică, face săli pline pretutindeni în lume. Iar dacă este şi interpretată la nivelul cerut, succesul este garantat.
Cum a fost Carmina Burana de vineri, 27 septembrie? A fost să fie cu totul şi cu totul altceva decât ascultasem în alte ocazii. Să mă explic. La pupitrul dirjoral a revenit Erina Yashima (cunoscută publicului clujean din Concertul de Anul Nou, decembrie 2018), nume care putea fi garanţia unei versiuni cu priză la public. Pornesc de la cunoscutul fapt că fiecare artist are o viziune proprie asupra unei lucrări. Nimic de amendat în acest caz. Numai că… Ceea ce a oferit Erina Yashima a fost o veritabilă şarjă de cavalerie, o versiune nu numai dinamică, ci şi rapidă, treceri de la un poem la altul prin accelerări de ritm şi tempi greu de urmărit la nivel ideatic, o rapiditate greu de explicat, cu toate bunele intenţii ale baghetei. Plusul a venit şi din gestica puţin spus mobilizatoare, rezultând o Carmina Burana care a plăcut şi nu. Am văzut spectatori la final de concert exprimându-şi părerile şi nu toate favorabile. Unica noutate adusă de Erina Yashima a fost să fie, repet, rapiditatea execuţiei. Dacă la nivel dirijor-orchestră-cor şi cor de copii lucrurile au stat mulţumitor spre binişor, relaţia dirijor-orchestră-solişti nu a fost chiar cea dorită, ritmul alert impus fiind, în câteva situaţii, peste respiraţia soliştilor. Solişti – Oana Trîmbiţaş, Ştefan von Korch, Geani Brad – care au depus eforturi pentru a nu pierde ritmul cu orchestra (experienţa lor scenică a decis multe momente), motiv pentru care au tot respectul nostru. Cum îl au şi cele două coruri, al Filarmonicii (dirijor Maestrul Cornel Groza), respectiv al corului de copii Junior VIP/Colegiul de Muzică “Sigismund Toduţă”, dirijor Anca-Mona Mariaş.
Finalul a fost cel previzibil, aplauze. Nu ţin să spun că a fost super, extra, excelent, minunat…, cum nu ţin nici să afirm că a fost rău, eventual modest, departe de mine gândul acesta. Orchestra a răspuns pozitiv provocărilor ritmice, corul Filarmonicii a tras şi a reuşit să fie la înălţime, cel de copii la fel, relaţia cu soliştii putea fi cu totul alta.
Urmează o pauză până în 11 octombrie, când va avea loc concertul de deschidere al festivalului Toamna Muzicală Clujeană, cu un program Mozart-Mahler.
Foto Cristina RĂDULESCU
Demostene ŞOFRON
Dacă ar fi să caracterizăm, cât de cât, orientările politice din România post-decembristă, poate că o oarecare grupare a partidelor politice ar putea fi făcută botezându-le membrii ”conservatori” (fără nici o legătură cu partidele care au purtat acest nume, la noi sau aiurea) și ”progresiști”. Conservatorii ar fi, cei care, ani de-a rândul, au făcut […]…
Alte enormitati debitate de acest condei de amator, iarasi ,,dictate” de altcineva, întrucât personajul nu are în vocabularul uzual acei termeni de specialitate. Iar atunci când își intercalează părerile personale, se simte imediat, e un alt limbaj, redus și încărcat de clișee, precum termenul ,,ofertant”, care apare în toate, dar absolut toate textele!