Nicolae Mărgineanu: Un martir al neamului nu mai e ortodox sau greco-catolic; e al nostru, al românilor

Iuliu Hossu e un martir al neamului și când e martir al neamului, nu mai e ortodox sau greco-catolic; e al nostru, al românilor, și e datoria noastră să facem film despre el – a declarat sâmbătă, la Cluj, regizorul Nicolae Mărgineanu.

Înaintea proiecției filmului „Cardinalul”, de la Cinema „Victoria”, Nicolae Mărgineanu a susținut o conferință de presă la sediul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, în care a vorbit despre Iuliu Hossu, despre martiri, despre etapele parcurse în realizarea filmului, despre personaje și despre actori.

Actorul Radu Botar – „norocul” filmului „Cardinalul”

„Am avut un foarte mare noroc cu Radu Botar. Încercasem mai mulți actori înainte și nu eram mulțumit. Chiar dacă sunt actori buni sau foarte buni! Dacă se vede pe figura lui, la un actor de 50 de ani, bunăstarea zilelor noastre, nu mai crede nimeni în el. Or Radu Botar atunci avusese, din păcate, o suferință, înainte, și venise marcat de acea suferință. Era palid, tras la față, spiritualizat și cu licări de tenacitate în ochi. Mi-a plăcut de la bun început și mi-am zis că el e „posibilul”. L-am încercat apoi prin probă și mi-am dat seama că e un actor foarte bun. Am avut o temere: de obicei, actorii de teatru care sunt prima dată în film într-un rol principal se obișnuiesc puțin mai greu cu rostirea vorbelor. Poate că a avut și Radu Botar așa, foarte puține ezitări, la început, dar treptat au dispărut. Practic, el nu a jucat un personaj, ci s-a identificat cu acel personaj, a trăit acel personaj. Chiar și la cei mai buni actori – cum e cel cu rolul poetului, foarte bun -, simți la un moment dat că încearcă performanța, când e o scenă care permite, încearcă să-și facă demonstrația de actorie. Or la Radu Botar nu s-a simțit nici o clipă că vrea să demonstreze cum știe să joace. S-a simțit doar faptul că el se identifică cu personajul. A avut un comportament exemplar. A fost, cred, un noroc extraordinar pentru mine” – a declarat Nicolae Mărgineanu.

Regizorul a vorbit și despre rolul scenaristului Bogdan Adrian Toma în reușita filmului „Cardinalul”, despre Iuliu Hossu – erou și martir, despre suferințele îndurate de acesta și de alți mărturisitori ai credinței, în închisorile comuniste și despre tăria lor de caracter.

„Ca ardelean știam, desigur, de episcopul Iuliu Hossu, apoi am aflat de la foștii deținuți politici că preoții greco-catolici s-au comportat exemplar în închisoare. Erau foarte lăudați, pentru că acceptau să facă orice muncă în închisoare, făceau cu seriozitate, cu smerenie, dar în același timp încercând să ajute pe cei nefericiți, care erau atunci după gratii, cu o știre de la unul la altul, cu o vorbă bună, uneori cu o spovedanie, chiar. Prima încercare de a face un scenariu a fost acum vreo 10-11 ani, după ce citisem cartea de memorii a episcopului Iuliu Hossu, care m-a impresionat profund. Am rămas profund impresionat de vizita trimisului Papei, Giuseppe Cheli, foarte frumos redată, și m-am simțit bine ca român să văd un astfel de exemplu din partea unui prelat. Foarte puțini, în situația lui, ar fi procedat la fel. Așa cred. Foarte frumos, cu multă simplitate, dar cu multă fermitate a spus că el rămâne aici, printre credincioșii lui, așa cum a fost păstorul turmei întreaga lui viață” – a spus Nicolae Mărgineanu. (În martie 1969, Giuseppe Cheli, trimisul special al Papei Paul VI, i-a adus episcopului Iuliu Hossu vestea că a fost promovat cardinal in pectore al Bisericii Catolice. Invitat să plece la Roma, a refuzat, socotind că autoritățile române nu-i vor mai permite reîntoarcerea – n.n.).

Rugăciunea și poezia, ca „arme” ale rezistenței, în închisoare

Regizorul a mai mărturisit că a încercat el însuși prima formă de scenariu, dar aceasta era „destul de monotonă, cu un ton omagial și semăna mai degrabă cu un fel de documentar jucat de actori”.

„Acum un an și jumătate s-a anunțat, la Centrul Național al Cinematografiei, că este o secție specială, la care se aprobă mai ușor filmele dedicate Unirii de la 1918. Și atunci, rapid am luat legătura cu Bogdan Adrian Toma, cu care mai lucrasem -scenarist român din Hunedoara, a terminat filosofia la Cluj, a prins Loteria Vizelor și a plecat în America acum vreo 10 ani, dar sufletul îi e tot aici. Scrie foarte bine, are școala americană de scenarist de film și a știut să inventeze niște situații plauzibile, care puteau exista; situații care n-au existat, sunt inventate, dar ar fi putut să existe. De exemplu, personajul poetului Enache Viziran este inventat, dar este inspirat de foarte mulți poeți care s-au născut sau au evoluat în temnițele comuniste. Se pare că suntem printre puținele țări în care poezia a avut, după rugăciune, cea mai mare valoare, sau rol, pentru a rezista în închisoare. Apoi, sora directorului închisorii e un personaj inventat, care aduce un impact emoțional destul de puternic, la fel inspirat din mărturiile foștilor deținuți politici. (Sunt dese mărturiile în care vreun gardian, sau poate chiar un ofițer, dacă avea pe cineva bolnav în familie cerea unui prelat în care avea încredere să se roage pentru el. Sau, deseori le asigurau pâine, ca să poată să facă Sfânta Liturghie. Au fost cazuri în care chirurgi renumiți, care erau în închisoare, au fost eliberați ca să facă o operație unui membru de partid sau unei rude a acestuia și apoi duși la loc, probabil cu regim diferit și probabil scoși și mai repede din închisoare). Și-n felul acesta scenariul a devenit mai spectaculos. Am reușit să iau o finanțare de la Centrul Național al Cinematografiei, am sperat să mai vină și alte finanțări, dar din păcate n-au venit. Am mai restrâns scenariul, am renunțat la două-trei secvențe, dar mai mult legate de Unire. De una din ele chiar îmi pare foarte rău. Era o secvență de început, în care părintele episcop Iuliu Hossu, pe front, undeva în Galiția, vizitează un cort militar cu răniți, unde îl întâlnește, rănit, pe Samoil Mârza și au o discuție despre ardelenii care sunt băgați în prima linie în acest război, care nu-i al lor. Era foarte frumoasă scena și-n felul ăsta relația lui Iuliu Hossu cu Mârza era mai puternică. Se revedeau la Unire…, era cu totul alt impact la Unire, când te vezi cu un camarad cu care ai fost pe front… Așa, ei amintesc prin vorbă, dar nu are aceeași valoare” – a spus regizorul.

Doar 20 de zile de filmare

Acesta a relatat că, pentru filmările de la Sighet, au avut permisiunea Anei Blandiana de a murdări, mai bine zis de a mânji pereții celulei în care a fost închis Gheorghe Brătianu, „pentru că așa a fost mărturia: dânsul, săracul, fiind bolnav de dizenterie, de-abia se târa până la tinetă. Am ținut să arătăm, totuși, condiția asta îngrozitoare a unui om bolnav ajuns acolo”.

Deoarece în curtea interioară de la Sighet nu s-a putut filma, întrucât  e amenajată ca muzeu, alte scene s-au filmat într-una din curțile de la Doftana, după ce li s-a permis să taie copacii de acolo, iar restul, la Jilava.

„Scena Unirii am făcut-o undeva lângă București. La Alba Iulia nu se mai putea, pentru că nu mai e același loc care apare în fotografiile lui Mârza. Am filmat o dată chiar iarna, în decembrie, când era zăpadă. Atunci am filmat mai mult tribuna, însă-i pierise glasul, din cauza frigului, lui Radu Botar. Am încercat pe urmă să refacem glasul într-o sală de postsincron, dar nu am reușit. Trebuia să urli, să ai un glas foarte puternic. Am pus în film glasul din sala de postsincron, dar în mulțimea aceea de oameni părea, evident, un glas de interior. Și atunci, am profitat de faptul că prezentăm filmul în avanpremieră la închisoarea Sighet și l-am rugat pe Radu Botar să revină și să refacem sunetul. Eu sperasem să mergem într-o pădure, undeva unde nu e zgomot, dar Radu Botar era grăbit și am refăcut sunetul chiar în curtea Sighetului. Acum a țipat puternic, a putut să țipe, așa că vocea pusă în film este vocea făcută atunci” – a povestit Nicolae Mărgineanu.

Regizorul a amintit că în total au fost 20 de zile de filmare, „tot din cauza bugetului, pentru că actorii, echipa, sunt angajați pe zi”. „Dacă depășești o zi, depășești destul de tare devizul și nu ne puteam permite. Dar ne-a ajutat bunul Dumnezeu să terminăm rapid, să facem filmările în 20 de zile” – a mai spus regizorul

Între altele, Nicolae Mărgineanu a mărturisit că, la proiecțiile de până acum ale filmului „Cardinalul” au fost prezenți foarte mulți tineri, fapt îmbucurător și, totodată,  confirmare a nevoii acestora de a-și cunoaște trecutul și strămoșii. De asemeni, a amintit și că au existat voci care au lăudat scenariul, dar în același timp i-au spus că „nu a făcut bine” că a făcut filmul.

„Iuliu Hossu e un martir al neamului și când e martir al neamului, nu mai e ortodox sau greco-catolic; e al nostru, al românilor” – a spus, răspicat, Nicolae Mărgineanu, în conferința de presă la care a fost prezent și episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu.

Filmul „Cardinalul”, în regia lui Nicolae Mărgineanu, după un scenariu de Bogdan Adrian Toma (produs de Ager Film cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei), a fost prezentat la Cluj-Napoca sâmbătă seara, de la ora 20:00, la Cinematograful „Victoria”.

M. TRIPON