Muzeul Documentar şi Muzeul Virtual al Holocaustului din Nordul Transilvaniei, inaugurate la Cluj-Napoca

La Institutul de Iudaistică şi Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” din cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” au fost inaugurate, luni, Muzeul Documentar şi Muzeul Virtual al Holocaustului din Nordul Transilvaniei, primul de acest gen din lume.

Evenimentul a coincis cu comemorarea Zilei Holocaustului în România – 9 octombrie – şi s-a desfăşuat în prezenţa rectorului UBB, acad. prof.univ. dr. Ioan Aurel Pop, preşedintelui Senatului UBB, părintele profesor Ioan Chirilă, decanului Facultăţii de Istorie şi Filosofie a UBB, prof. univ dr. Ovidiu Ghitta, prorectorilor UBB prof. univ. dr. Ioan Bolovan şi prof. univ. dr. Rudol Gräf, directorului Institutului de Iudaistică şi Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly”, lector univ. dr. Augusta Costiuc Radosav, precum şi a unui numeros public.

Cele două muzee au fost realizate cu fonduri alocate de UBB, iar din echipa coordonată de lector dr. Augusta Costiuc Radosav, ce a concretizat ambele proiecte, au făcut parte doctoranzi, masteranzi şi studenţi care au urmat programele de licenţă şi de masterat în Studii Iudaice de la UBB: Petru Cifu, bibliotecar la Biblioteca de Studii Iudaice, Greta Cristina, doctorandă, Józsa K Lídia, masterandă, Flavia Craioveanu-Haţieganu, studentă.

În discursul rostit la ceremonia inaugurală, rectorul Ioan Aurel Pop a arătat că „a fost un lucru extraordinar ca fostul rabin şef al Clujului să vină, după căderea regimului totalitar, să organizeze un institut, unde cercetările de istorie şi de civilizaţie ebraică şi evreiască sunt la ele acasă. L-am vizitat, apoi, la New York, pe profesorul Carmilly şi am avut şansa să schimb gânduri interesante, de la om dornic de cunoaştere la un martor al evenimentelor. Acest institut are în centrul lui o istorie tragică, pe care nu avem voie să o uităm şi pe care trebuie să o cunoaştem’’.

Rectorul UBB, acad. Ioan Aurel Pop, le-a spus jurnaliştilor care i-au solicitat punctul de vedere referitor la Holocaustul din Transilvania că Ardealul nu era parte a României – fusese anexat Ungariei horthyste prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940 – în perioada în care s-a consumat drama evreilor din această zonă a ţării.

„A fost o catastrofă care s-a petrecut şi în Transilvania, şi în alte părţi ale Europei. Hitler a fost artizanul celui de-al Doilea Război Mondial şi al masacrării evreilor. Pentru a acuza atrocităţile naziste din acei ani negri ai Europei este nevoie de mărturii, iar cele două muzee inaugurate azi le aduc într-un prim plan revelator. Muzeul Virtual al Holocaustului este un muzeu al Memoriei, cu obiecte regionale. Mărturii sunt incă multe în arhive. Pot ieşi la iveală alte şi alte detalii surprinzătoare”, a subliniat rectorul UBB.

Academicianul clujean a subliniat că a fost inadmisibil ca o populaţie paşnică din Transilvania să fie condamnată inuman numai din raţiuni de apartenenţă etnică.

La rândul său, lector dr. Augusta Costiuc Radosav a arătat că Muzeele inaugurate la Cluj-Napoca deţin „documente originale ale supravieţuitorilor, donate de către urmaşii lor, scrisori din lagăre, jurnale ale supravieţuitorilor, certificate emise de autorităţi, ce atestă suferinţa prin care au trecut evreii, corespondenţă, ziare, obiecte şi fotografii în care se văd urme ale torturilor suferite în lagăre. Exponatele din Muzeul Documentar sunt digitizate şi expuse pe internet”.

Printre persoanele care au donat documente de valoare, din arhiva personală, pentru constituirea fondului Muzeului Documentar, se numără prof. univ.dr. Vasile Bogdan, doctor Paul Farkas din Haifa, arhitect Avraham Ohlbaum (supravieţuitor), Shoshana Roşcovici (supravieţuitoare), familiile studenţilor Dragoş Bucur, Dana Popescu Fuchs şi Flavia Haţiegan.

Site-ul Muzeului Virtual al Holocaustului din Nordul Transilvaniei este structurat în cinci secţiuni: Istoria evreilor din Transilvania, Legislaţia antisemită, Ghetto-uri şi lagăre — Sighetu Marmaţiei, Vişeu de Sus, Satu Mare, Baia Mare, Oradea, Şimleu Silvaniei, Cluj-Napoca, Dej, Gherla, Bistriţa, Târgu Mureş, Reghin, Sfântu Gheorghe -, Mărturii, Post Holocaust, şi prezintă publicului documente, fotografii impresionante, tabele, grafice, înregistrări audio şi video şi hărţi. Totodată, site-ul evidenţiază faptul că este primul Muzeu Virtual despre Holocaust din lume.

Muzeul Virtual aduce în prim-plan partea referitoare la deportarea şi exterminarea evreilor transilvăneni în perioada celui de-al Doilea Război Mondial şi propune o naraţiune structurată tematic şi cronologic, care acoperă întreaga perioadă a Holocaustului din Nordul Transilvaniei. O contribuţie substanţială la conţinutul muzeului a constituit-o arhiva audio pusă la dispoziţie de Institutul de Istorie Orală din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”, care conţine interviuri cu supravieţuitorii deportărilor din Nordul Transilvaniei şi, de asemenea, cele două volume rezultate în urma acestor cercetări de istorie orală. O importantă parte a materialului documentar inclus în muzeu provine din colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca.

Conform datelor statistice consemnate în recensământul din Ungaria, de la 31 ianuarie 1941, pe teritoriul românesc ocupat de Ungaria, la 30 august 1940, au fost înregistraţi 151.125 de locuitori evrei de religie mozaică. În recensământ, autorităţile maghiare au înregistrat şi 3432 evrei de religie creştină (având membri de familie aparţinând religiei mozaice). Totalul evreilor preluaţi din Nordul Transilvaniei la 30 august 1940 a fost de 154.557 . Populaţia evreiască din teritoriile anexate de Ungaria a mai sporit prin excedent natural cu circa 1728 de persoane, între 30 august 1940 şi 3 mai 1944, dată la care a început internarea evreilor în ghetouri şi lagăre. Însumând numărul de evrei proveniţi din teritoriul românesc ocupat de Ungaria în anul 1940 cu sporul natural de aproximativ 1728 de persoane, rezultă că totalul populaţiei evreieşti deportate la 3 mai 1944 din Nordul Transilvaniei anexate a fost de circa 156.285 de persoane.

Lagărul din Cluj-Napoca

Lagărul din Cluj-Napoca a fost deschis în nordul oraşului, la fabrica de cărămidă ”Iris”. În el au fost concentraţi 18.000 de evrei din Cluj-Napoca, din districtele Borşa, Cluj, Hida, Huedin, Nădăştia, precum şi deţinuţii transferaţi din lagărul din Gherla. A fost al treilea ca mărime din Transilvania de Nord, după ghetourile din Oradea (35.000 de persoane) şi din Satu Mare (18.800 de persoane).

Strângerea şi mutarea evreilor în lagăr a început la 3 mai 1944. Populaţia lagărului din Cluj-Napoca a crescut de la 12.000 de persoane (10 mai), la 14.300 (16 mai), ajungând la aproximativ 18.000 după transferarea evreilor din lagărul din Gherla. Dintre cei concentraţi, cam 5.000 erau copii.

Comandantul lagărului din Cluj-Napoca a fost Urbán László, şeful poliţiei oraşului. Condiţiile de trai erau foarte precare în lagăr, mulţi dintre deţinuţi rămânând sub cerul liber fără adăpost, fiindcă şoproanele fabricii erau insuficiente. Mâncarea era pregătită în vane de baie, aduse din casele evreilor. Pentru nevoile fiziologice au fost săpate gropi, dar abia la o săptămână după aducerea în lagăr.

În lagăr a fost înfiinţată o echipă de anchetă şi tortură, condusă de colonelul de jandarmi Paksy-Kiss Tibor, comandant al circumscripţiei IX de jandarmi cu reşedinţa la Cluj-Napoca şi comandant al tuturor efectivelor de jandarmerie din Transilvania de Nord (exceptând judeţul Maramureş, care intra în circumscripţia VIII de jandarmi).

Situaţia gravă a evreilor concentraţi la fabrica de cărămidă ”Iris” a trezit compasiunea conducătorilor bisericilor creştine din Transilvania, care au avut luări de poziţie publice, prin care au condamnat ghetoizarea. Dr. Iuliu Hossu, episcop al Bisericii Greco-Catolice, acad. dr. Nicolae Colan, episcop al Bisericii Ortodoxe, dr. Márton Áron, episcop al Bisericii Romano-Catolice, Józan Miklós, episcop al Bisericii Unitariene, dr. Vásárhelyi János, episcop al Bisericii Reformate, au condamnat măsurile brutale luate împotriva evreilor şi au acordat ajutor unor victime pentru a scăpa de la deportare.

Deportarea evreilor din lagărul din Cluj-Napoca la Auschwitz a avut loc între 25 mai şi 9 iunie 1944, în 6 transporturi. Datele deportării din Cluj-Napoca au fost: 25 mai 1944 (3.130 persoane), 29 mai 1944 (3. 417 persoane), 31 mai 1944 (3.270 persoane), 2 iunie 1944 (3.100 persoane), 8 iunie 1944 (1.784 persoane), 9 iunie 1944 (1.447 persoane). Conform depoziţiilor unor martori, datele de plecare ale trenurilor cu deportaţi au fost : 25 mai, 27 mai, 29 mai, 31 mai, 5 iunie, 7 iunie 1944. Totalul celor deportaţi a fost de 16.148 persoane.

Mărturii ale supravieţuitorilor:

Haia Macarie, din Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş: „şi când am ajuns acolo în cameră, n-am recunoscut-o pe sora mea. Dar nici ea pe mine. După aceea ni s-a zis că o să mergem la lucru, la muncă. De acolo ne-au dus la muncă, dar întâi a venit Mendele. Aţi auzit de el? Şi în fiecare dimineaţă ne număra. Trebuia să mergi în faţa lui, aşa, gol-goluţă, cu mâna întinsă, şi pe cine punea el băţul, acela direct la crematoriu mergea. Block-ul nostru era la o distanţă de crematoriu, ca de aici la blocul acela, cam aşa era. Şi-n fiecare zi auzeai: „Ioi, mama mea! Ioi, copilul meu!”.[…] şi ne-au dus la lucru“.

Eva Pamfil, născută la Gherla în 1918: „Umilitor a fost cred, la început, când am intrat în lagăr; a fost un şoc puternic pentru că atunci s-a terminat cu noi ca fiinţe umane. După ce ne-au dezbrăcat în pielea goală, ne-au luat tot […] şi după aceea ne-au luat şi părul şi ne-au tuns peste tot; acesta a fost momentul de totală umilire a noastră. În rest, sigur, la tot pasul eram umiliţi, dar atunci trăiam deja într-o altă stare, nu mai eram egali cu alţi oameni“.

Carmen FĂRCAŞIU