Muzeul de Artă Cluj-Napoca

Între cer și pământ cu Maria Alexandrescu Vianu

11 septembrie – 11 octombrie

Muzeul de Artă Cluj-Napoca organizează începând de vineri, 11 septembrie, personala artistei Maria Alexandrescu Vianu, sugestiv intitulată ”Între cer și pământ”, expoziție eveniment și veți vedea și de ce.

Maria Alexandrescu Vianu este fiica lui Tudor Vianu (1897 – 1964) și a Elenei Vianu (1911 – 1965). Între anii 1958-1963, a urmat Facultatea de Istorie a Universității din București, specialitatea „Istorie antică și arheologie”. După absolvirea facultății, a lucrat, ca muzeograf, la Muzeul Național de Artă al României, apoi de la întemeiere, din 1965, ca cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene. În anul 1983 a obținut titlul de doctor în istorie. Din 1987 lucrează la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan al Academiei Române. A activat și ca profesor asociat la UNArte (2001 – 2004) și la Universitatea «Ovidius» din Constanța (2005 -2008). Este membru onorific al Institutului de Studii Sud Est Europene. Din 2010 și-a dedicat viața picturii.

„Între cer și pământ” cuprinde lucrări realizate între 2018 și 2020. Acestea reflectă originile de inspirație intelectuală ale creației sale, deoarece culorile cotoarelor de cărți din biblioteca familiei au reprezentat primele impulsuri ale visărilor sale artistice. Această sugestie dinspre vizualitatea livrescului nu trebuie să ne inducă în eroare, pentru că, așa după cum se poate vedea în expoziția „Între cer și pământ”, spiritul căutător al artistei redescoperă exprimarea acută a trăirii creatoare. Transferul imaginativ dinspre interiorul protector al universului privat înspre exterioritatea datelor naturii se întâlnește cu ideea zborului, care provine dintr-un vis al copilăriei, în care îi era permis să se detașeze de concretețea universului citadin. În lucrările sale, orașele sunt văzute mai totdeauna de sus, din zbor, dezvăluind o anumită detașare de concretețea lumii materiale. Nu întâmplător, în expoziția „Între cer și pământ”, viziunea artistei sugerează refugiul faţă de pragmatismul violent al lumii contemporane şi faţă de efectele sale spirituale. Reveriile pe care ni le propune nu sunt atât de inconștiente încât să cadă sub incidența suprarealismului și nici atât de studiat absurde, încât să poată fi considerate oniriste. Maria Alexandrescu Vianu pornește întâi de la simțire. Ulterior, reimaginează semnul pictural ca pe o medie între mitologia personală și capacitatea picturii de a-și potența limbajul prin mult apreciatele distorsionări expresioniste. Însușirea metaforei naturale ca mijloc de prospectare a sinelui reprezintă o preocupare artistică generatoare a unui univers recuperator, aflat mereu în căutarea unor noi mijloace de insolitare a lumii vizibile.