Moaștele Sf. Ambrozie al Milanului și ale Sf. Paul al VI-lea, aduse la Cluj

Au fost aduse recent la Cluj, din partea din partea Eminenței Sale Mario Delpini, Arhiepiscopul de Milano, moaștele a doi sfinți care de-a lungul istoriei au fost ierarhi ai Diecezei de Milano: ale Sf. Ierarh Ambrozie al Milanului (340-397), patron al Diecezei de Milano și al orașului Milano și cele ale Sfântului Papă Paul al VI-lea (1897-1978), care a condus Dieceza de Milano între 1954-1963.

Sfintele moaște vor rămâne la sediul Episcopiei Greco-Catolice din Cluj-Napoca. Credincioșii vor avea prilejul, la diferite momente sărbătorești, să le venereze și să primească mijlocirea celor doi mari sfinți, cel dintâi din primele veacuri creștine, venerat atât în Biserica Occidentală, cât și în cea Orientală, cel de-al doilea, suveran pontif din sec. al XX-lea, cu profundă deschidere spre ecumenism, având un rol important în Biserica Catolică. Acest prețios dar a fost primit după ce, în cadrul unei vizite din septembrie 2019, Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu, episcop de Cluj-Gherla, a oferit Arhiepiscopiei de Milano moaște ale Fericitului cardinal Iuliu Hossu, martir pentru credință.

La primirea moaștelor în Catedrala „Schimbarea la Față”, pr. vicar general Călin Bot a prezentat pe scurt cei doi sfinți: „Sfântul Ambrozie, pe numele său Aurelius Ambrosius, s-a născut în anul 339, sau 340, în Germania, la Trier, într-o familie romană, creștină, bogată. S-a pregătit în domeniul administrativ și pentru cinci ani a practicat avocatura. În anul 370 devine guvernator pentru provinciile romane Liguria și Emilia, cu sediul la Milano. În 7 decembrie 374, odată cu moartea episcopului eretic Arian Auxentie (arian), și în pofida opoziției sale, este desemnat și apoi hirotonit episcop de Milano. A trăit o viață ascetică, plină de fapte de milostenie, iar prin pregătirea teologică remarcabilă, prin înțelepciunea sa și ca urmare a predicilor sale a avut loc, în anul 386, convertirea la creștinism, de la maniheism, a marelui Sfânt Augustin de Ipona. Sf. Ambrozie a fost un mare luptător împotriva ereziei ariene, a avut o prodigioasă activitate pastorală, a ctitorit multe biserici, a reformat cultul liturgic. Moare la Milano în 4 aprilie anul 397.

Sf. Papă Paul al VI-lea s-a născut la Concesio, în Lombardia, la 26 septembrie 1897, primind numele de Giovanni, în familia Montini. A fost cel de-al 262-lea Pontif Roman, începând cu 21 iunie 1963. La 1 noiembrie 1954 a fost numit arhiepiscop de Milano, iar în 15 decembrie 1958 este numit cardinal de Papa Ioan al XXIII-lea. În 21 iunie 1963 este ales papă, luând numele de Paul al VI-lea. Unul dintre rolurile sale importante a fost acela de a continua lucrările Conciliului ecumenic Vatican al II-lea pe care-l începuse predecesorul său, Papa Ioan al XXIII-lea. În 1965 l-a întâlnit pe Patriarhul Athenagoras I de Constantinopol și au semnat un document comun în vederea reconcilierii celor două Biserici”.

Pr. vicar a mai menționat: „În 1973, Papa Paul al VI-lea l-a primit în audiență pe Nicolae Ceaușescu, căruia i-a cerut să recunoască existența Bisericii Greco-Catolice din România. Acesta, însă, a refuzat și a propus trecerea Bisericii Greco-Catolice la ritul latin. Însă Papa nu a fost de acord cu această propunere. De asemenea, Papa Paul al VI-lea a oferit, pentru prima dată în istorie, titlul de cardinal unui român, Episcopului Iuliu Hossu, Păstorul Eparhiei noastre.”

Mons. Luciano Angaroni, vicarul episcopal de Monza, conducătorul delegației care a însoțit relicvariul, a explicat că cele întâmplate între Dieceza de Milano și Eparhia de Cluj-Gherla „sunt un semn mic, dar care reprezintă o realitate mult mai mare. Semnul mic este acest schimb de relicve care a fost făcut între diecezele noastre, cele ale Cardinalului Fericit Iuliu Hossu și cele pe care le-am adus, ale Sfântului Ambrozie și ale Sfântului Paul al VI-lea. Realitatea cea mare este cea a comuniunii care se manifestă prin raportul de prietenie, de colaborare între Bisericile noastre. Această comuniune are și un sens mai profund pe care relicvele acestor sfinți ni-l amintesc, este vorba despre comuniunea sfinților. Noi suntem în pelerinaj pe pământ, la fel ca Biserica, și suntem moștenitorii mărturiei de credință pe care sfinții ne-au dat-o. Să-I cerem Domnului, prin mijlocirea lor, să fim mereu demni de acest tezaur primit de la ei, pentru ca astfel să fie mai vizibilă comuniunea între Bisericile noastre, pentru a duce mai departe vestea cea bună a Evangheliei tuturor popoarelor, pentru ca Împărăția Domnului să se împlinească în așteptarea fericitei întoarceri a Domnului și Mântuitorului nostru.”

V.S.