Ministrul Agriculturii, Adrian Oros: Vom pune accent pe zootehnie şi pe ameliorarea raselor în cadrul tuturor speciilor

Şmecherii, samsarii şi porcii mistreţi reprezintă o problemă în ceea ce priveşte evoluţia pestei porcine africane pe teritoriul României şi nu omul care îşi creşte porcul pentru el şi familia sa, susţine ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Nechita-Adrian Oros.

El a afirmat că Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) a declanşat împreună cu Ministerul de Interne controale în trafic, inclusiv a celor care vin din poartă în poartă cu maşina neautorizată şi iau animalele crescătorului, care nu mai are acces în târguri.

Ministrul Agriculturii mai vorbeteşte într-un interviu despre elaborarea Programului Naţional Strategic (PNS) pentru perioada 2021-2027, prioritatea zero a mandatului său, despre consolidarea Camerelor Agricole şi învăţământul dual, ca o soluţie pentru reducerea deficitului de forţă de muncă din agricultură.

Clujeanul Nechita-Adrian Oros susţine că printre produsele tradiţionale româneşti preferate de el se află fără doar şi poate cârnatul de porc afumat, o brânză şi o pălincă bună, „neapărat de prună”.

Rep: Aţi preluat în urmă cu două luni portofoliul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Care sunt priorităţile mandatului dumneavoastră?

Nechita-Adrian Oros: Prioritatea zero – Programul Naţional Strategic (PNS) pentru perioada 2021-2027, în care avem nişte obiective foarte clare. În primul rând, vom pune accent pe zootehnie şi pe ameliorarea raselor în cadrul tuturor speciilor. Vrem să avem nişte rase clare, bine definite, rase de lapte, rase de carne, rase de lână, astfel încât în aceşti şapte ani, 2021-2027, să avem consolidate producţii care să fie vandabile şi să nu mai spunem că producţiile pe care noi le scoatem nu mai sunt competitive. Îi vom spijini pe cei care vor să facă perfomanţă, care vor să crească valoarea genetică a animalelor. Nu vom mai da bani doar aşa, pe cap de animal.

Rep: Aţi avut întâlniri cu reprezentanţii sectorului agricol pentru elaborarea Programului Naţional Strategic?

Nechita-Adrian Oros: Am avut întâlniri cu toate asociaţiile din domeniul creşterii porcului, creşterii păsărilor, dar şi cu oierii. Aici, unii vor să meargă pe producţie, pe număr mare de animale, dar sunt şi oieri doar vânători de subvenţii directe. Sunt asociaţii responsabile care încearcă să crească oi de rasă sau nişte metişi care să aibă producţii foarte bune şi urmăresc mai mult producţia de carne, pentru că principalul nostru produs de export este mielul şi oaia în viu, din păcate, şi mai puţin producţia de lapte şi de lână, care aproape că este nevandabilă. Aici va trebui să identificăm, concret, nu doar aşa promisiuni deşarte, cum vom putea valorifica această lână. Nu avem bani în buget la ora aceasta să facem acele centre de prelucrare sau de spălare. Acestea trebuie făcute tot de către crescători, de către cooperative, iar noi putem să-i ajutăm cu nişte scheme de sprijin. Nu poate statul să se interpună într-un astfel de lanţ de activităţi.

Rep: Aţi demarat efectiv scrierea programului? Va fi făcut „in-house”sau va fi externalizat?

Nechita-Adrian Oros: Vrem să îl facem „in-house” pentru că avem deja experienţa externalizării pe două exerciţii financiare. Avem oameni şi în minister care se pricep, ştim deja ce a mers, dar şi ce nu a mers. Sunt şi asociaţii care au oameni specializaţi şi de aceea deschidem acest dialog cu ei, odată să le ştim nevoile şi pe urmă să găsim soluţiile. Vrem să găsim nişte soluţii care nu numai să fie acceptate de către ei, dar care să aibă şi rezultate. Cu siguranţă, cei din Academia de Ştiinţe Agricole, din universităţi, sunt oameni care pot să vină să ne ajute în aşa fel încât să facem noi acest program. Sunt convins că nimeni nu poate să îl facă mai bine. În paralel cu întâlnirile cu asociaţiile vom face şi o analiză SWOT ca să ştim clar ce a mers şi ce nu a mers, dar şi care sunt nevoile şi oportunităţile, pentru că s-ar putea să fie nişte nevoi pe care noi sau alt sector de activitate le dorim, dar care să nu reprezinte o oportunitate. Creştem într-un anumit domeniu, dar niciodată nu o să putem fi competitivi acolo. Trebuie să cântărim puţin lucrurile acestea şi împreună să decidem. Cu siguranţă nu vom putea să-i ajutăm pe toţi aşa cum îşi doresc.

Rep: Aveţi un termen până când trebuie finalizat PNS şi transmis la Bruxelles?

Nechita-Adrian Oros: O particularitate la acest PNS este legată de planurile pe care le are Comisia Europeană. De aceea nu este o grabă foarte mare, nu suntem strânşi de un anumit termen, pentru că se pare că an de tranziţie va fi nu numai 2021, dar s-ar putea să fie şi 2022. Încă nici nu a fost fixat mecanismul financiar, cât este suma întreagă care ulterior se împarte noii Politici Agricole Comune (PAC). Avem timp, mai ales că în mare sunt creionate obiectivele. Noi susţinem nişte chestiuni legate de acest PAC. Vrem să ştim exact cum e cu acel procent de 40% pe care ţările nordice îl doresc şi se pare că l-au impus Comisiei Europene să fie folosit pentru măsuri de mediu şi climă. Noi am cerut concret ca să ştim cum ne facem planul. E doar din Pilonul II, este doar din Pilonul I? Le combinăm? Pentru că finanţarea măsurilor din Pilonul I, care reprezintă plata pe unitatea de suprafaţă, creează probleme de mediu şi climă şi atunci ar trebui să folosim şi de acolo bani. Aşa ar fi logic. Dacă rămânem cu 40% doar din Pilonul II, ar fi foarte puţin pentru ceea ce vrem noi să dăm pentru performanţă, pentru prelucrare, pentru depozitare, deoarece plăţile directe le dăm la toată lumea. Noi vom încerca şi în Pilonul I să facem un pic diferenţierea, cine face performanţă şi cine nu, pentru că sunt conştient că dacă mai mergem încă şapte ani să dăm la toată lumea, nu vom rezolva nimic. Ei se vor bucura punctual, dar pe urmă vor plânge împreună cu noi.

Rep: Spuneaţi nu demult că este foarte importantă consolidarea fermei de familie în România. Cum veţi face acest lucru?

Nechita-Adrian Oros: Într-adevăr este important şi ne interesează în PNS să consolidăm ferma medie, ferma de familie, care în toată Europa este foarte puternică. Ale noastre ferme de familie nu prea pot să concureze cu aceste ferme din Europa şi de aceea acele zeci şi mii de ferme de subzistenţă ar trebui să le transformăm să devină ferme comerciale, să rămână pe piaţă. De aceea pe Pilonul II vom da cât mai mulţi bani pentru cooperative. Vom puncta în plus cooperativele, pentru că nu poţi să prelucrezi sau să depozitezi producţia ta dacă eşti un fermier mic sau chiar mediu. Aceste capacităţi de depozitare şi prelucrare trebui făcute de cooperative. O să-i ajutăm cu vânzarea, pentru că aici este problema cea mai mare şi cu roşia, dar şi cu alte produse. Ei deja ştiu să producă. Foarte mulţi produc exact ca afară, şi calitativ şi cantitativ, dar nu pot să vândă. Singura chestie este să se asocieze. Ne spun foarte mulţi: ajutaţi-ne să obţinem preţuri mai bune, dar nu înţeleg că ministerul nu poate să intervină în mediul acesta, să impună un preţ marilor lanţuri. Singura modalitate, fie sunt ei suficient de puternici să dicteze preţul pe piaţă, fie pot să îşi facă pe lângă depozite şi mici magazine. Doar aşa îi putem ajuta, direcţionând bani doar în zona aceea.

Rep: Ce intenţii aveţi în ceea ce priveşte înfiinţarea şi consolidarea Camerelor Agricole?

Nechita-Adrian Oros: Am spus-o şi chiar cred că pentru o administraţie agricolă mai bună ar fi apariţia şi consolidarea acestor Camere Agricole. În toată Europa în jurul nostru există Camere Agricole. Nicăieri nu mai există entităţi de stat care să gestioneze activitatea pur privată. Nu are nicio noimă să ai Direcţii Agricole şi alte câteva instituţii care încet-încet pot să fie preluate de aceste entităţi, care pot fi ajutate să se consolideze. La început vor funcţiona în sediile Direcţiilor Agricole, vor lucra cu oamenii de acolo şi în timp o să îşi angajeze doar specialiştii de care chiar au nevoie şi care chiar fac treabă, pentru că în fiecare judeţ este o anumită specificitate.

Rep: Câte Camere Agricole sunt funcţionale la ora actuală în România?

Nechita-Adrian Oros: Sunt câteva funcţionale, nu vreau să vă dau o cifră ca să nu greşesc, dar sunt Camere care au apucat să se înfiinţeze înainte de a se stopa legea, atunci când s-a încercat politizarea acestor Camere. Urmează să mă întâlnesc cu ei. În momentul în care am declarat prima dată că vrem Camere Agricole, colegii din Comisia de Agricultură din Camera Deputaţilor au repus pe tapet legea. Sigur, vrem să-i dăm o formă cât mai aplicabilă şi cât mai viabilă, în aşa fel încât în timp să se consolideze, iar celelalte entităţi de stat să dispară, încet, natural, şi ele să devină de interes public. Nu dăm pe nimeni afară. Sunt entităţi private, dar de interes public, aşa sunt peste tot. Iau atribuţii ale statului, dar au şi responsabilităţi. Pe acest subiect o să am o întâlnire cu ministrul Agriculturii din Ungaria, unde funcţionează foarte bine Camerele Agricole. Ei sunt atât de puternici, nu vreau să-i sperii pe colegi, dar acolo şi plăţile din fondurile europene sunt făcute de Camerele Agricole. La noi nu se va ajunge aşa nici în următorii 10 ani. Au o bază de atât de puternică, mai bună decât o are APIA la noi. Acolo fiecare agricultor este într-o asociaţie şi toţi care sunt într-o zonă fac parte dintr-o Cameră Agricolă a cărei conducere este aleasă de ei. Acolo nimeni nu încearcă să fenteze pe nimeni. La noi se mai încearcă să se declare altceva, pentru că raportezi la stat, dar acolo raportează colegilor lor din Cameră. Eu vreau să consolidez Camerele Agricole, pentru că niciodată nu o să apuc să fac aşa ceva cum e în Ungaria.

Rep: Ce soluţii vedeţi pentru reducerea deficitului de forţă muncă din agricultură?

Nechita-Adrian Oros: Învăţământul agricol dual este un alt obiectiv major. Nu vreau să vin pe contrasens cu ceea ce spunea fostul ministru, Petre Daea, nu vreau să îl contrazic, dar ideea de a reface acele licee agricole este una sublimă, dar nu se va materializa niciodată, pentru că nu are cum să se susţină financiar. Niciodată o fermă didactică, că aparţine unui liceu sau unei universităţi, şi susţinută din bani publici, nu va putea să fie competitivă, să rămână pe piaţă în economia aceasta sălbatică şi să aibă dotările şi logistica necesare pregătirii. Fac un efort financiar şi utilez liceele agricole cu ferme, animale de rasă, îngrijitori, ingineri tehnologi, pe care nu-i avem. Am făcut nişte calcule pe toate aceste costuri şi ne-am cam speriat. Sute de milioane de lei. Banii aceia nu există nici la noi şi nici la Ministerul Învăţământului. În momentul când intri într-o fermă didactică cu elevi, dai peste cap tot fluxul tehnologic, nu mai spun că în 4-5 ani de zile tehnologia ar fi veche şi iarăşi am pregăti elevi sau studenţi pe nişte tehnologii vechi. Învăţământul dual nu face decât să pună cap la cap agentul economic, care este pe piaţă, care poate fi o fermă mai mare, o cooperativă, administraţia publică locală şi sistemul de învăţământ. Suntem în discuţii cu Ministerul Învăţământului pentru a merge pe această idee, iar Inspectoratele şcolare să identifice zonele care sunt de interes. Eu mă lupt de şapte ani în Comisia de Agricultură din Camera Deputaţilor şi de şapte ori mi-au respins acest proiect, pentru că am vrut să îl fac ca şi în Germania, unde toţi partenerii au nevoie de mici facilităţi fiscale, ceea ce ar însemna în sume mult mai puţin decât am cheltui noi cu dotarea laboratoarelor. Dar acum agenţii economici sunt atât de disperaţi din cauza lipsei de forţei de muncă din agricultură că ar face orice şi fără aceste mici facilităţi, fiind dispuşi să ofere chiar şi burse elevilor.