Mașini care să aștepte urgențe și nu urgențe care să aștepte mașini

Este ceea ce managerul Serviciului de Ambulanță Județean Cluj, dr. Horia SIMU, își dorește de cel puțin șapte ani. Și fiecare an se încheie cu speranța că… poate se va întâmpla anul viitor.

Până anul trecut n-au fost nici mașini, nici oameni. În 2019, însă, au venit mașini. Oameni noi, însă, nu. „Cu un an înainte, în 2018, a fost o suplimentare de posturi, pe toate serviciile de ambulanță. Au fost 200 de posturi pe țară. Știți cât a primit Clujul? Două! Să nu zic că alții au primit 100. București-Ilfov” – declară acum, nu fără supărare, dr. Horia SIMU, precizând că, în prezent, pentru ca „mașinile să aștepte urgențe, și nu invers”, la SAJ Cluj ar mai trebui între 80 și 100 de oameni.

Speranța moare ultima. Poate se va întâmpla anul acesta. Poate!

– Cum a fost anul 2019, comparativ cu 2018, la SAJ Cluj?

– A fost un an mult mai plin sau mult mai complex decât 2018. Dacă în 2018 am depășit 100.000 de solicitări undeva în decembrie, în 2019 aveam peste 102.000 la final de noiembrie. La sfârșitul anului erau deja 112.112 de solicitări, la care ambulanța s-a deplasat.

– Asta înseamnă un pic peste 9.000 de solicitări pe lună.

– Cam între 9.000 și 10.000, prin martie, când a fost „vârful”, cu virozele respiratorii. Dar să gândim altfel: dacă județul Cluj are 650.000 – 700.000 de locuitori, 112.112 înseamnă că unul din șase, sau unul din șapte a solicitat ambulanța.

– Grav, după părerea mea. Nu știu cum priviți dvs, ca medic, lucrul acesta.

– Este o adresabilitate crescută și este, în fond, normal, pentru că în 2018 aveam alt județ Cluj decât cel din 2019. Să nu uităm că în fiecare an se adaugă, dacă nu greșesc, între 10.000 și 15.000 de locuințe noi, de buletine noi, pentru cei care vin în Cluj. Se extind platformele în nordul și în vestul Clujului. Aeroportul a depășit cifra de 3.000.000 de pasageri pe an! Asta înseamnă și alte potențiale vulnerabilități. Să nu mai zic de festivalurile noastre, ale județului Cluj, atât Electric Castle, cât și Untold și restul, care înseamnă, toate, aglomerări.

– Apropó de festivaluri: cum apreciați că au fost acestea în 2019?

– Mie mi se pare că sunt din ce în ce mai bine organizate, cred că toți învățăm din experiența anilor trecuți. Dacă bine-mi aduc aminte, acum cinci sau șase ani, când au început, aveam tot felul de mai mici sau mai mari probleme, cu comunicarea, cu numărul de mașini, or acum este o echipă care și într-o parte și în alta asigură asistența medicală. În 2019 și comunicarea a fost mult, mult mai bună, și între serviciile care asigură urgența și între acestea și Poliție, Jandarmerie etc.

– Vulnerabilități, riscuri noi, identificate…?

– S-au făcut simulări pentru un incident aviatic, s-au făcut simulări de cutremur, de orice altceva, dar gândiți-vă că sunt multe alte vulnerabilități și riscuri. Dacă țin bine minte, pe la mijlocul anului, în iunie, a fost acea falsă amenințare cu antrax. A fost un plic cu o substanță albă găsit în Mărăști, scria „antrax” pe el. Bineînțeles că n-a fost nimic, a fost doar o alarmă falsă. Dar Clujul este un oraș mare, un centru important și trebuie să fim pregătiți pentru orice.

– De exemplu…?

– Posibile atentate. Orice oraș mare din Europa deja este vizat sau cu potențial risc.

– Care au fost urgențele majore din 2019?

– Urgențe majore sunt, sau ar trebui să fie, toți care sună la 112, pentru că, din păcate, populația îmbătrânește. Îmbătrânind, apar problemele cronice, problemele cardiace, problemele tumorale, problemele neurologice, accidentele vasculare cerebrale. Vorbim de acestea pentru că sunt cele mai serioase sau cele cu potențial de agravare în timp scurt.

Deci, acestea au fost urgențele majore. Apoi, accidentele de circulație, care nu ne-au ocolit nici în 2019.

– Comandantul ISU Cluj spunea că au fost foarte multe, mai ales în ultima perioadă a anului.

– Foarte multe și din păcate și cu decese, adică foarte grave. Poate datorită faptului că mașinile sunt din ce în ce mai bune și din ce în ce mai noi, lumea se încrede foarte mult în ele. N-ar trebui.

– Puteți aminti un accident dintre cele care v-au impresionat mai tare, anul trecut?

– Orice accident este o dramă în sine, mai ales când implică mai mulți oameni. Pentru mine au fost anunțurile prin telefon, de exemplu „un microbuz s-a răsturnat”. Dacă țineți minte, niște copii, olimpici, veneau cu un microbuz de Bacău sau de Buzău și undeva în zona Căpuș, microbuzul s-a răsturnat. Din fericire nu au fost decese, atunci.

– Am văzut, nu o dată, ambulanțe solicitate să ridice oameni căzuți în stradă, beți, drogați etc. Cam câte solicitări pentru astfel de cazuri aveți pe zi?

– Sunt, în fiecare zi, între 5 și 10 persoane căzute, și nu neapărat în stradă, ci în locuri publice. Asta înseamnă stare de ebrietate sau stare de inconștiență – care poate fi o  boală acută, o agravare a unor boli acute, poate să fie consum de substanțe mai mult sau mai puțin interzise sau combinația dintre acestea. Există un vârf, undeva, vinerea și sâmbăta, pentru că atunci sunt cluburile deschise. Strada Piezișă, de exemplu… Sunt locuri predilecte, de unde ne solicită pentru asemenea cazuri. Anul trecut au fost mai multe solicitări, din păcate, și nu doar în Cluj-Napoca, ci și în celelalte orașe din județ.

– Cât timp vă consumă aceste persoane pe care le ridicați din spațiul public și… ce faceți cu ele?

– Persoanele respective oricum trebuie evaluate medical. Pot să fie agitate sau neagitate, pentru că, de obicei, se solicită ambulanța pentru un om despre care cel care sună crede că a consumat ceva. Bineînțeles, te duci acolo, dar el poate să zică: „Nu vreau să vin în ambulanță”. Dacă prezintă și manifestări antisociale, Poliția întotdeauna ne dă ajutorul: omul este imobilizat și dus la spital, sedat, se fac analize și, în funcție de acestea, se face tratamentul. Dar trebuie să vă spun ceva despre aceste substanțe: sunt drogurile clasice și sunt amestecuri de tot felul de substanțe necunoscute. La drogurile clasice – că vorbim de metadonă, de cocaină, marijuana -, există antidot, după ce se face analiza într-o unitate spitalicească. Pentru restul, de multe ori nu există antidot. Tratezi ceea ce face drogul respectiv, reacția, adică: dacă face puseu hipertensiv, tratezi puseu hipertensiv, dacă crește pulsul prea mult sau dacă scade prea mult, încerci să tratezi asta. Dar au fost persoane care au murit, pentru că nu știi ce au luat.

– Grav…

– Asta este peste tot în Europa, nu numai la noi, nu este apanajul Clujului și Clujul are foarte puține, chiar foarte puține cazuri. Îmi ziceau colegii din București că acolo sunt zone în care, efectiv, mergi, îi iei, îi duci, iar a doua zi sunt în același loc.

– Am văzut așa ceva în Atena.

– Eu am văzut și în Marea Britanie, tot așa, sâmbăta seara. La noi nu se întâmplă. Clujul e un oraș liniștit, din punctul ăsta de vedere. Chiar foarte liniștit.

– Apeluri false au fost, în 2019?

– Acum, cu filtrele 112, au fost mai puține, dar au fost. În fiecare lună sunt solicitări care pe urmă le vezi că sunt eronate, sau cineva râde sau cineva se uită și face o poză și pe urmă zâmbește. Filtrul 112 le blochează, dar sunt unii oameni foarte convingători. Pe urmă își închid telefoanele și… caută-i!

– Situații în care să spună că e vorba de ceva, și când ajungi la fața locului să constați că e altceva, au fost? Adică, n-au avut bani de taximetru și s-au gândit că e mai comod să meargă cu ambulanța…?

– Se întâmplă. De asta cred că n-o să scăpăm niciodată. Se întâmplă de vreo două, trei ori, lunar. Te duci, iei pacientul și la intrarea în Cluj zice: „Lăsați-mă numai puțin jos, să iau aer”, după care zice: „Nu mai vreau la spital!”. Și pleacă. Oameni din satele învecinate.

– O veste bună din 2019?

– Mă bucur că au venit mașini. Începând din decembrie 2018 au început să apară ambulanțele noi. Au apărut trei, pe urmă încă două, pe urmă încă cinci, acum încă șase. Sunt ambulanțe de transport, sunt ambulanțe de urgențe, care încet, încet, înlocuiesc parcul vechi.

Of-ul meu rămâne acum personalul. Nu avem probleme cu resursa materială, cu ambulanțele. Înainte nu aveam ambulanțe de rezervă, se strica una, trebuia să aducem alta dintr-o substație sau să luăm una de aici și s-o ducem acolo. Acum există mașini, dar ne mai trebuie oameni.

– Ce deficit de personal aveți?

– Aproape o treime. Ne-ar mai trebui între 80 și 100 de persoane ca să suplimentăm în fiecare substație câte o autosanitară, iar pe Cluj să fie trei autosanitare în plus, pentru că, din păcate, vulnerabilitățile rămân. Spitalul multipavilionar rămâne și el, încă nu există acel spital unic, iar actualul este consumator de resurse – și echipaje și timp.

– Aveți multe transporturi inter-spitalicești…

– Trebuie să le facem! E vorba tot de pacienți. Dar trebuie să le facem și pe celelalte. Ne-ar trebui, însă, acei oameni în plus. Ne solicită județele din jur, pentru că, din păcate, acest deficit de personal nu este numai la noi, este și la celelalte județe învecinate și, de altfel, în toată țara. În Bistrița, când nu au medic, trebuie să mergem noi. Dejul, care are mașină cu medic, mai trece „granița” să aducă de la Beclean pacienții critici spre Cluj. Sau intervenim, în sprijijn, pentru celelalte județe, când sunt accidente la limita de județ sau chiar în județele respective, pentru că-i logic: dacă este un accident în afara Clujului, spre Beclean, n-are sens să mai duci pacientul la spitalul din Beclean, care-i de rang trei, ci îl aduci direct la Dej, unde are tomograf, sau direct la Cluj, unde este echipa de traumă.

– Câte ambulanțe aveți acum, de toate?

– Noi sunt 16, și cu mașinile de transport, 20.

– Și vechi?

– Încă vreo 35. Dar cele vechi toate merg, sunt întreținute. De casat, dacă am casat două sau trei mașini foarte vechi. Atât.

– Cea mai veche, din ce an este?

– Cea mai veche și care funcționează este de prin 2007, dar are peste un milion de km.

Încet, încet, vom schimba aceste mașini vechi, dar aș vrea, tocmai pentru că acest parc de mașini există, resursă umană! În 2018 a fost o suplimentare de posturi pe țară, pe toate serviciile de ambulanță. Au fost 200 de posturi pe țară. Știți cât a primit Clujul?

– Cât?

– Două! Să nu zic că ații au primit 100. București-Ilfov.

Există un normativ de personal, dar normativul acesta este vechi de vreo 10-15 ani. Nu exista atunci, la Cluj, nici aeroportul cu 3.000.000 de pasageri, nici autostrada A3 cu toate accidentele care se întâmplă, nici mall-urile, nici aglomerația care e acum. E un normativ pe baza unor date de acum 10-15 ani, când județul Cluj era altul. Acum s-a dezvoltat, iar o suplimentare de personal este absolut necesară.

– Câți voluntari aveți acum la SAJ?

– Voluntari sunt în jur de 70-75 doar pe municipiul Cluj-Napoca, pe stația centrală. Nu vorbim de substații, care au, fiecare, baza proprie de voluntari. La ultima recrutare au fost în jur de 300 de candidați, din care s-au selectat 60. Aceștia vor urma niște cursuri de pregătire, cu voluntarii vechi și cu personalul nostru.

– Sunt studenți la Medicină?

– Studenți la Medicină cel puțin în anul II, sau cursanți ai unor școli postliceale, tot așa, din anul II, pentru că trebuie să aibă niște minime cunoștințe.

– Câți kilometri ați făcut în 2019 cu mașinile SAJ Cluj?

– 2.591.009. Așa cum am mai spus, Clujul este și centru medical regional, dar aici vin pacienți din toată țara, nu numai din Regiunea de Nord-Vest și asta se vede și din externările pe care le avem, din Cluj către Suceava, către Botoșani, Craiova, Timișoara, București etc.

– Ce a fost cel mai greu în 2019?

– Lipsa de personal. Finanțarea și lipsa de personal.

– Au fost oameni care au plecat din SAJ Cluj în 2019?

– Să știți că nu. În 2018 am avut doi asistenți care au plecat în străinătate, dar în 2019, chiar nu. Am avut pensionări, inclusiv pe caz de boală, dar de plecat nu a plecat nimeni.

– Proiecte, speranțe pentru 2020?

– Vreau mărirea numărului de echipaje în fiecare substație. Sunt cinci substații în județul Cluj: în Dej, Gherla, Huedin, Turda, Câmpia Turzii. Câte un echipaj în fiecare substație înseamnă foarte mult. Gândiți-vă că o ambulanță face în medie 12 cazuri, poate 14-16, pe 24 de ore, depinde de vârfuri. Înmulțit cu 30 de zile, înmulțit cu 365 de zile, ar fi acel deziderat ca ambulanța să aștepte urgența și nu invers.

Îmi doresc, apoi, să se facă acea sala de training, mare, pe care județul Cluj o merită. Sunt proiecte ale Ministerului Sănătății de începere a atestatului de urgență pentru asistenții medicali. E vorba de un curs strict pe probleme de urgență, pe țară, sunt niște centre de evaluare, Clujul e unul dintre acestea și vreau să ne implicăm. Apoi, vreau să facem mai multe cursuri de prim ajutor în rândul populației, pentru că de multe, în situații de urgență, oamenii nu știu ce să facă până când vine o ambulanță sau până când vine un medic. Am început, împreună cu SCJU Cluj, cu UPU și cu colegii de la SMURD, un proiect cu Inspectoratul Școlar, în școli. Sunt echipe de-ale noastre care merg în școli și fac cursuri de prim-ajutor atât pentru profesori, cât și pentru copiii de clasele a X-a, a XI-a. Este foarte important ca, în diferite situații, oricare dintre ei să știe să cum să reacționeze, unde să sune și ce să facă până când vine o mașină de urgență.

M. TRIPON