Mărturisitori ai credinței: Episcopul martir Iuliu Hossu, primul cardinal al neamului românesc (1885-1970)

S-a născut la Milașul Mare (azi Milaș), în jud. Bistrița-Năsăud, la 30/31 ianuarie 1885, ca al treilea din cei șase fii ai preotului Ioan, parohul de Milaș, și al soției sale, Victoria.

Între 1892-1896, a urmat cursurile elementare la școala confesională greco-catolică din Milașu Mare, apoi, între 1896-1899, Gimnaziul Luteran German din Reghin și între 1899-1900, Gimnaziul Romano-Catolic din Târgu Mureș. Din 1900 urmează Gimnaziul Superior Român-Unit din Blaj, unde în 1904 a obținut diploma de bacalaureat. După încheierea studiilor în țară, din toamna anului 1904 este trimis la Roma, ca student la Institutului De Propaganda Fide, fiind alumn al Colegiului Urbano. În 1906, la 4 iulie, obținea doctoratul în filosofie, iar în 18 iunie 1910, titlul de doctor în «sfânta teologie».

A fost hirotonit preot la 27 martie 1910, la Roma, în biserica Colegiului Urbano, prin impunerea mâinilor unchiului său, PS Vasile Hossu, episcopul de Lugoj, în prezența tatălui său, pr. Ioan Hossu, devenit protopop onorar. După hirotonire s-a întors în Eparhia de Lugoj, unde, între 1910-1912, a îndeplinit diferite funcțiuni. În anul 1914 a fost trimis, ca delegat episcopal, la Congresul Euharistic de la Lourdes, în Franța. Pe drumul de întoarcere l-a surprins începutul Primului Război Mondial. Ajuns acasă s-a înrolat, în grad de sublocotenent, pe fronturile din Boemia, Moravia și Austria. Ca preot militar nu a luptat cu arma, ci a fost în serviciul Crucii Roșii. Tuturor românilor le transmitea speranța în biruința idealului național, repetându-le cu încredere: «Dreptatea va învinge!».

A fost numit episcop al Gherlei de către împăratul Carol al IV-lea, prin decret imperial, în 3 martie 1917, și apoi, la 21 aprilie 1917 a fost confirmat de Papa Benedict al XV-lea. La 4 decembrie 1917 a fost consacrat episcop în Catedrala din Blaj, prin punerea mâinilor mitropolitului Victor Mihali de Apșa. În 15 decembrie 1917 a preluat oficiul eparhial, iar a doua zi, a avut loc instalarea sa solemnă în catedrala din Gherla.

La 1 decembrie 1918 episcopul Iuliu Hossu a avut marele rol de a fi Vestitorul Marii Uniri, apoi, între 12-14 decembrie 1918, a făcut parte din delegația care prezenta actul Unirii Regelui Ferdinand I, la București. Ca senator de drept în Parlamentului României întregite a participat la discuțiile asupra legii învățământului (1924), legii cultelor (1928), asupra Concordatului cu Roma (1929) și asupra altor dispoziții legale.

În 5 iunie 1930, prin Constituția Apostolică Sollemni Conventione a Papei Pius al XI-lea, episcopul Iuliu Hossu a fost numit episcop de Cluj-Gherla, sediul episcopal fiind transferat la Cluj, eparhia devenind de Cluj-Gherla, iar catedrala episcopală, biserica „Schimbarea la Față” (donată de Papa Bisericii Greco-Catolice în anul 1924). Instalarea în catedrala din Cluj a avut loc în 4-5 octombrie 1930. La 19 iulie 1930, Episcopul Iuliu Hossu a fost numit administrator apostolic al Eparhiei nou-înființate a Maramureșului, misiune pe care o va avea până în 19 iulie 1931.

În cadrul eparhiei de Cluj-Gherla, între 1932-1936, a înființat instituții de învățământ preșcolare, primare și gimnaziale. Între 1933-1934 a achiziționat și extins clădirea destinată Academiei de Teologie din Cluj-Napoca. Între 26 august 1931 – 14 septembrie 1934 a făcut vizite canonice în 989 de parohii, filii și mănăstiri, fiind supranumit „episcopul vizitațiilor canonice”. În 25 februarie 1936, a trecut Mănăstirea Nicula în administrarea Ordinului Sf. Vasile cel Mare. S-a preocupat, de asemenea, de reînvierea tradiției pelerinajelor la toate mănăstirile eparhiale (Nicula, Bixad, Moisei, Lupșa, Strâmba sau Mănăstirea Calvaria – Cluj-Mănăștur) A fost numit, la 25 iulie 1941, administrator apostolic al Eparhiei de Oradea Mare, misiune pe care o va îndeplini până în 21 noiembrie 1945.

Se preocupa de soarta orfanilor, a văduvelor, de ajutorarea săracilor, fiecare sâmbătă era dedicată celor lipsiți, cărora le oferea ajutor financiar, hrană, chiar și locuințe. Colabora, în spiritul iubirii creștine, cu reprezentanții altor culte și religii. În mod particular, relația sa cu episcopii ortodocși Nicolae Ivan și apoi cu Nicolae Colan al Clujului, a fost foarte bună. A fost respectat și prețuit ca om al timpului său. La 2 iunie 1945 era ales membru de onoare al Academiei Române.

Anul 1948 a marcat suprimarea Bisericii Greco-Catolice. În noaptea de 28/29 octombrie 1948, episcopul Iuliu Hossu a fost arestat la locuința fratelui său Traian, din București, și dus la Ministerul de Interne. În memoriile sale, își amintește rugăciunea făcută la prima încarcerare: „Atunci am coborât scările la subsolul ușilor ferecate, și ele de fier, și am intrat în celulă. Îndată după intrare, căzând zăvorul, m-am așezat în genunchi și, cu fruntea la pământ, am dat mărire Domnului Isus, care m-a învrednicit pe mine nevrednicul de această mare cinste a temniței pentru credință”. Împreună cu ceilalți episcopi, arestați și ei în 28 și 29 octombrie 1948, au fost duși la vila patriarhală de la Dragoslavele. A urmat, timp de peste un an, arestul preventiv la Mănăstirea Căldărușani, după care, din 1950, au fost închiși la Penitenciarul din Sighet. Răspunsul episcopului Iuliu Hossu la invitațiile repetate de a-și abandona credința a fost: „Nu pot, credința noastră este viața noastră!”. Toți episcopii greco-catolici au rămas perseverenți în credința lor.

Din 1955, episcopii supraviețuitori Sighetului, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu și Ioan Bălan au fost transferați într-o locație secretă a Securității, apoi, pentru un timp de refacere, s-au aflat la Spitalul „I.C. Frimu” din București. Pe tot parcursul perioadelor de detenție în diferitele locații, episcopii continuau, de câte ori aveau prilejul, să adreseze reprezentanților regimului comunist memorii, prin care cereau repunerea în drepturi a Bisericii Greco-Catolice.

Au urmat perioade de domiciliu obligatoriu la mănăstirile Curtea de Argeș și Ciorogârla, apoi, timp de 14 ani, episcopul Hossu a fost deținut la mănăstirea Căldărușani. În 28 aprilie 1969, Sf. Papă Paul al VI-lea l-a ridicat la demnitatea de cardinal in pectore, decizie anunțată public în Vatican la 5 martie 1973.

A răspuns ultimei chemări a Domnului la 28 mai 1970, la spitalul Colentina din București, în ziua următoare fiind înhumat la Cimitirul Bellu catolic din capitală. Mai târziu, în 7 decembrie 1982, rămășițele pământești i-au fost transferate, fiind depuse într-un cavou subteran concesionat în același cimitir.

În 7-8 martie 2019, la Cimitirul Bellu catolic a avut loc deshumarea osemintelor slujitorului lui Dumnezeu, arhiereu Iuliu Hossu. O parte dintre acestea, la cererea familiei, au fost reînhumate în același cavou, iar o altă parte a lor au fost transportate la sediul Episcopiei de Cluj-Gherla.

Este o mare onoare faptul că Sfântul Părinte, Papa Francisc, va prezida ceremonia de beatificare a celor 7 episcopi greco-catolici martiri, uciși pentru credință sub regimul comunist, între care se află și cardinalul Iuliu Hossu, în cadrul Sfintei Liturghii programată duminică 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj.

V.S.