Mărturisitori ai credinței: Episcopul martir Ioan Suciu, către tineri

Documentele cauzei de beatificare a celor 7 episcopi greco-catolici români, uciși pentru credință sub regimul comunist, atestă faptul că Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică trebuia să dispară prin reunificare forțată cu Biserica Ortodoxă, după un plan sovietic, demarat la ordinul lui Stalin.

În fața prigoanei care se declanșase cu acest scop și se intensifica tot mai mult, episcopii acestei Biserici s-au luptat pentru a-și apăra credința și Biserica ce le-a fost încredințată, fără să se teamă să acționeze într-un mod care să-i ducă în mod sigur la închisoare și poate la moarte, cum de fapt s-a și întâmplat. Sacrificiul lor este cel care a menținut în viață Biserica Română Unită.

În septembrie 1948, toți episcopii au fost blocați în reședințele lor, iar în parohii, enoriașii erau constrânși la „unificare”. Episcopii nu au renunțat la activitatea pastorală. Un exemplu, scrisoarea adresată de Episcopul Ioan Suciu tinerilor, la 2 octombrie 1948, cu mai puțin de o lună înaintea arestării întregului episcopat greco-catolic, în care scria:

„A sosit ceasul eroismului creștin pe pământul românesc. Strămoșii își ridică spre voi privirile și vă spun: noi am ridicat prin sânge și suferință o piatră a libertății naționale. Voi, acum, trebuie să ridicați o catedrală a conștiinței și a libertății religioase.

Biserica Română Unită suferă prigoană. Isus însuși, în trupul său mistic e din nou lovit, scuipat, încununat cu spini și răstignit. Ființa întreagă se înspăimântă de această Vinere Mare. Și tocmai acum trebuie să ne mărturisim credința fără teamă. Voi, oricărei încercări ați fi supuși, nu lepădați credința. Iată că trăim acum, vers cu vers, paginile Evangheliei Vinerii mari. Iată-ne scriitori de evanghelie prin fapte. Iată ora în care trebuie să împlinim în carnea și în inimile noastre prin suferință ceea ce lipsește patimilor lui Isus Hristos pentru Biserică și pentru fiii ei.

Ridicați-vă batalioane de conștiință cu inimi care trăiesc credința. Cetatea Bisericii lui Hristos pe pământul românesc e lovită de fiii întunericului. Dar nu vă înfricoșați, căci ceea ce urmează să se întâmple nu va rămâne inedit. Posibilitatea unei istorii de fapte mărețe face popas acum în neamul și în țara noastră. Să nu scrieți pe paginile istoriei cuvintele «laș» și «trădător». Luptați, deci, pentru ceea ce avem mai scump pe acest pământ, luptați pentru patrimoniul de adevăr veșnic și de lumină, luptați pentru singurul mijloc de mântuire, Biserica lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Nu trădați credința, niciun Iscariotean să nu fie între voi, ci cultivați-vă credința prin studiu și rugăciune și trăiți-le prin fapte vrednice de un creștin și prin cercetarea Sfintelor Taine. Suferiți pentru credință și faceți-vă apostoli ai ei. Cu vreme și fără vreme, mai ales acum, când preoții încep să se împuțineze.

Răspândiți evlavia către Inima Neprihănită a Maicii Domnului, înmulțiți altarele ei în familii, duceți mai departe vestirea el. Rugați-vă Sfântul Rozar și faceți și pe alții să se roage.

Providența ne oferă un prilej unic de eroism, de sfințenie, de mărturisire a convingerii creștine. Să nu refuzăm lui Dumnezeu și Patriei această glorie sfântă.

Voi, suflete tinere, rămâneți tari în credință și neșovăitori în Biserica lui Hristos. Fiți statornici în răbdare, nu vă expuneți, dar lucrați. Nu deznădăjdiți, chiar dacă simțiți că începe să scadă curajul.

Corabia Bisericii e lovită de furtună și valuri, nu săriți de ea; căci valurile vă vor înghiți; dar, totuși, corabia nu se va afunda. Și dacă vine altă Biserică, altă corabie, să-ți spună: «treci aici, că se cufundă corabia ta», tu răspunde: «a mea nu se cufundă. Porțile iadului nu o vor birui!».

Să luptăm tari în credință prin rugăciune și ajun. Chiar dacă ne vor lua bisericile până la o vreme, ne vom face biserică acasă, așteptând plini de speranță izbăvirea, care nu mult va întârzia. Numai cu jertfe pentru credință se îmblânzește Dumnezeu. De rănile trupești și sufletești primite pentru Biserica lui Isus ne vom vindeca. În ele vom îngropa păcatele noastre și pe vrăjmașii credinței. Luptați cu Inima Neprihănită a Mariei, în speranța neclătinată a biruinței Bisericii, chiar dacă Isus ar trebui să o scoată din mormânt”.

Profetice cuvinte! Iată, la 2 iunie 2019, un Suveran Pontif va călca, pentru întâia oară, pe „pământul sfânt” al Blajului pentru a binecuvânta Biserica Greco-Catolică reînviată și a aduce recunoaștere și cinstire celor 7 episcopi martiri și mărturisitori „uciși din ură față de credință”.

V.S.

Articole din aceeasi categorie