Marile vacanţe. Copy and paste la rang de artă în învăţământul românesc

Primul editorial al subsemnatului viza educaţia şcolară, punând în discuţie salvatoarea medie 5 pentru absolvirea evaluării naţionale şi admiterea în clasa a IX-a. Măsură care şi-ar dovedi utilitatea dacă s-ar fi optat pentru media 6, mai aproape de intrarea într-un liceu. Dar cum sunt guvernanţii noştri, aşa sunt şi…mediile, fără supărare. Mă gândesc numai la câte lucrări de doctorat au dispărut brusc şi nu mai pot fi verificate. Demisia acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române,  din fruntea Consiliului de Atestare a Diplomelor Universitare (CNATDCU) spune multe, foarte multe. Este un gest normal, firesc, care dă mult de gândit. Pentru cei care gândesc, desigur.

Revin la recentele propuneri ale Ministerului Educaţiei, propuneri încă  în dezbatere publică e adevărat. Sunt vizate vacanţele, din anul şcolar 2020-2021, patru la număr, vacanţa de primăvară urmând să se împartă în două. Apoi, propunerile vizează trecerea la 34 de săptămâni în loc de 35 câte sunt în prezent. Mai sunt vizate şi puse în discuţie orele la fiecare clasă în parte, mai puţine, pentru a descongestiona programul elevilor. În viziunea celor de Ministerul Educaţiei, acestea sunt propunerile care trebuie să salveze învăţământul românesc, tot mai diluat în performanţe. Nu am văzut nimic despre pregătirea profesională, psiho-pedagogică şi metodică a profesorilor.  Nu am văzut mai nimic despre adaptarea manualului la nivelul de pregătire al elevilor. Nimic nu se spune despre creativitate, despre flexibilitate sau despre empatia omului de la catedră. Întregul învăţământ românesc este anchilozat în tipare vechi, rigide, în care elevul este pus să repete aproape pe de rost, lecţia, lecţie pe care o uită în câteva zile. Mai mult… Elevii nu cunosc istoria oraşului în care locuiesc şi învaţă, nu cunosc instituţiile locale, nu cunosc mai deloc  personalităţile locale şi ce este mai trist, nu cunosc nici numele profesorilor care predau, caz în care excelează studenţii.

Manualele sunt şi ele depăşite. Oricum, sunt prea puţin către deloc folosite. Nu sunt deloc atrăgătoare, nu au nimic care să atragă, acesta este adevărul. Merg mai departe cu ceea ce nu am văzut şi nu am citit. Şi nu am văzut nimic scris sau propus despre lecţiile demonstrative, despre omologarea lor, despre implicarea elevului în lecţie, discuţii deschise cu profesorul de specialitate şi nu numai cu el. Nu am văzut nicio propunere care să vizeze creativitatea elevului, originalitatea discursului său, bazat pe cunoştinţe teoretice şi practice solide. Elevul ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi exprima părerile legate de subiectul abordat, bune sau rele cum sunt. Tot nimic nu se spune sau scrie despre masteratul didactic, despre interdisciplinaritate, teme abordate la nivel de discuţii, fără finalizări la catedră. În fine, nu am văzut nici un proiect despre îmbunătăţirea condiţiilor în şcolile rurale, comunale, chiar şi în cele urbane. Semn că situaţia existentă la nivel naţional convine multora. Cu alte cuvinte, învăţământul rural şi comunal rămâne în aceleaşi condiţii de promiscuitate. Şcolile în care plouă sunt la ordinea zilei, cum sunt şi cele care au grupuri sanitare în curte. Şcoli fără profesori calificaţi sunt, cum sunt şi şcoli în care predau absolvenţi de liceu. Atunci, de unde tineri cu aplecare spre învăţătură? De unde tineri care să meargă cu plăcere la şcoală? De unde tineri care să devină seniorii de mâine ai unei Românii moderne, bine conectată internaţional? Avem tineri dotaţi, puţini e drept, şi mai mult peste hotare cu serviciile.

Am mai scris despre numărul mare de miniştri pe care Ministerul Educaţiei i-a avut din 1990 încoace. Niciunul nu şi-a dus mandatul până la capăt. Niciunul nu a venit cu soluţii viabile. Au fost 30 de ani pierduţi degeaba, din care nimeni nu a învăţat nimic. Diplomele s-au acordat cum s-au acordat, s-a intrat la liceu cu medii de 4, 3 şi chiar 2,  tinerii şi nu numai ei, s-au abonat la copy and paste, ridicându-l la rang de artă. Nici nu mai are rost să abordez tema plagiatului în cazul doctoratelor, de notorietate. Aceasta esta faţa reală a învăţământului românesc azi, o spun cu durere. Sper ca la finalul dezbaterilor publice elevii să aibă… patru vacanţe. Marile vacanţe!

Demostene ȘOFRON