Marea relaxare sau marea evadare?

România se pregătește de marea relaxare sau marea evadare, parafrazând titlul unui celebru film din 1963, cu Steve McQueen, James Garner Charles Bronson, Donald Pleasance ori Richard Attenborourgh și de care cei trecuți de prima tinerețe își aduc aminte cu plăcere și nostalgie în egală măsură. N-am vrut să fac pe deșteptul, dar mi-a scăpat.
Numai astăzi nu este vineri, 15 mai, ziua în care nu știm, dar bănuim, că ne expunem unui risc. Momentul relaxării este cel puțin îngrijorător, întrucât pericolul infectării este încă prezent. Temerea este justificată, întrucât după încheierea stării de urgență, oamenii, arestați la domiciliu, sătui de restricții, s-ar putea să țină seama de o singură regulă și aceea nescrisă: că nu există nici o regulă. La drept vorbind, relaxarea deja se resimte în marile orașe, printre care și Cluj-Napoca. Relaxarea înseamnă, totuși, starea de alertă la care am promovat (sau retrogradat?) după starea de urgență. Împrejurările comportă încă anumite condiționări și respectarea regulilor de distanțare socială, la care se adaugă obligativitatea purtării măștii și a mănușilor, care nu constituie o cerință opțională, dar pe care încă mulți o ignoră. Ceea ce denotă fie nepăsare, fie lipsă crasă de responsabilitate. Personal înclin către ambele, când vine vorba de român. Mă iertați dacă am generalizat. Nepăsarea ca rezultat al convingerii unora – și mă refer în primul rând la adepții teoriei conspirației – că pandemia aceasta este doar o minciună cu picioare scurte din care unii au de câștigat. Vine vara și autoritățile ne recomandă să purtăm bluze cu mâneci lungi, fiindcă virusul se strecoară prin pielea (g)roasă de la cot și s-ar putea să ne doară acolo. E limpede că trăim o perioadă în care cineva încearcă să implementeze măsuri pe care, sincer vorbind, nu le vor respecta toți.
Concret, relaxarea, cu mască sau fără mască, presupune că nu e cazul să facem abuz de libertate. Din 15 mai dispare declarația pe propria răspundere, dar mă întreb dacă odată cu aceasta dispare și răspunderea? Dacă răspunsul este afirmativ și temerea îmi este confirmată, atunci să vezi cum crește temperatura în vulcan. Sincer și personal, nu văd cu ochii mei buni ca fiind bună relaxarea prematură ce bate la ușă. E o decizie pripită și perpelită a guvernului, care lasă loc de scenarii ce la prima vedere pot fi etichetate paranoice. Nu pot face abstracție de faptul că 2020, strâns cu ușa de această pandemie, a rămas, totuși, un an electoral, iar partidul aflat la guvernare a pierdut ceva teren în această perioadă de lâncezeală.
Îmi lasă numai mie impresia că guvernanții au predat armele sub presiunea patronatelor? Mai pe românește, cineva trebuie să miște economia, care s-a anchilozat. La drept vorbind, toți ne dorim ca economia să meargă, dar faceți un exercițiu de imaginație și la întrebarea „ce efecte ar putea să genereze un al doilea val al pandemiei?”, răspunsul îl știți deja. Nu avem o scădere semnificativă a îmbolnăvirilor, stăm mai rău decât în martie, când guvernul a declanșat butonul de panică. Mă arde dacă nu mă întreb de ce în cel mai mai mare focar, cel de la Suceava, nu există tratamentele „revoluționare” de la Cluj, București și Timișoara? Hai cu plasma recoltată de la pacienții deja vindecați și cu filtrarea sângelui împotriva furtunii de citokine.
Putem risca această relaxare, fiindcă am fost asigurați, de aceeași guvernanți, că spitalele au destule paturi libere. Cu alte cuvinte, faceți pe piromanii că pompieri sunt destui, iar apă curge de belșug. Mă întreb ce spun cadrele medicale, care au fost primii în tranșee? Mulți n-au mai dat pe-acasă cu săptămânile și știu că la orizont se prefigurează o recidivă de cu totul alte proporții. Din punctul de vedere al subsemnatului, Guvernul, care a avut la dispoziție două variante, a optat pentru cea care îi poate aduce victoria la alegeri. Victorie care la această oră pare foarte îndepărtată, întrucât sondajele îi arată pe social-democrați în pole-position.
Însă e varianta cu două tăișuri foarte ascuțite. Orban joacă riscant și se joacă cu viețile românilor, în tentativa de a-i aduce pe liberali la toamnă în postura marilor relansatori ai economiei. Dacă calculele nu bat, atunci e vina dușmanului, nu a celui tradițional, PSD, ci a coronavirusului. Pe ăsta din urmă nu-l poate lua nimeni la bani mărunți. În concluzie, PNL a dat-o de gard cu această relaxare, fiindcă decizia n-a fost luată pentru binele românilor, ci la presiunea acestora, sătui de condiționări și încorsetări, și în virtutea unor planuri meschine. Să nu uite domnul prim-ministru să relaxeze și cimitirele, că unii mai „votează”!