Mama

Mamă, dulce mamă,
A vieţii făclie,
Tu, ce-mi eşti icoană,
Din copilărie.

Către vremea aceea,
Gându-acum mă duce,
Cum imi purtai braţul,
Să-nvăţ sfânta cruce.

Sub lumina blândă,
A candelei de-acasă,
Te revăd aievea,
În genunchi, pioasă.

Stând în nemişcare,
Frântă sub icoane,
Citind din ceasloave
Rugă şi canoane.

Iar cu vocea-ţi blândă
Ne-nvăţai mereu,
Să păstrăm credinţa
Sfântă-n Dumnezeu.

Ştefan Popescu

Articole din aceeasi categorie