Legume pentru sănătatea noastră, din grădina Adrianei Turc

Am fost în Paradisul legumicol al Adrianei Turc, din comuna Mihai  Viteazul. Vrednica horticultoare munceşte, de ani buni, cu pasiune şi pricepere, în microferma sa, patru zile din săptămână, de la prima oră a dimineţii până noaptea târziu, iar în alte două zile vine să vândă produsele proprii,  de o calitate excepţională,  în Piaţa „Flora” din Cluj-Napoca.

Din seminţele alese an de an din recoltele microfermei sale, netratate chimic şi nemodificate genetic, Adriana Turc obţine legume cu gust minunat. Pământul cultivat e tratat cu compost din vegetale, şi nu cu azot. Solariile sunt foarte bine întreţinute. Legumele crescute cu mult efort de Adriana Turc sunt un brand tradiţional, deşi „omologat”, deocamdată, numai de cumpărătorii care le cunosc calitatea deosebită.

Producători precum Adriana Turc trebuie să fie sprijiniţi de stat, de administrațiile locale, prin dispoziţii oficiale. Este necesar ca ei să aibă standuri de prezentare sub sigla autenticului naţional. Din păcate, nu e deloc aşa: comercianţii de importuri, de produse chimizate din mari ferme, ori intermediari de tot felul, interesaţi exclusiv de profituri substanţiale, ocupă, nestingheriți de nimeni, primele locuri.

„Munca de horticultor este grea, dar în acelaşi timp plăcută. Dacă o faci cu dragoste şi cu dăruire, ai succes, indiferent de răutăţile cu care  te asaltează unii dintre semeni. Ce mă mulţumeşte pe mine? Nu numai că îmi hrănesc sănătos familia, dar ştiu că din munca mea reuşesc să hrănesc şi alţi oameni. Mulţi nu ştiu cum este gustul unui produs agricol de ţară, care creşte într-o grădină adevărată. Lumea doreşte ca produsul să fie frumos, să arate bine, să fie estetic. ‘Vrem frumos şi nespus de gustos’, ne spun cumpărătorii. De cele mai multe ori eu reuşesc să îi coving că legumele fără aspect estetic au un gust minunat. Legume sau fructe tratate excesiv cu agenţi de creştere sunt umflate, pur şi simplu. Un ardei mare, pus pe plită, la copt, face un ‘poc!’, lasă apă şi se micşorează sub ochii noştri; în schimb, unul netratat e, cu siguranţă, sănătos. Ficatul răspunde la toată hrana tratată chimic. Tot ce consumăm ajunge în ficat. Pare inexplicabil că în zilele noastre copii mici sunt bolnavi de cancer: nu ţinem însă cont de faptul că părinţii lor cumpără, predilect din supermarketuri, produse de import tratate cu tot felul de substanţe cancerigene, lmazalil, de pildă, fungicid periculos, dar folosit pentru tratarea post recoltare a citricelor, roşiilor, cartofilor, ori seminţelor de cereale. Trebuie să vă spun că e, într-adevăr, o bucurie că lumea se întoarce spre pieţele agroalimentare pentru aprovizionare. Dar lumea vrea produse mari, frumoase ca şi importurile tratate chimic din supermarketuri, şi e o pretenţie absolut de neînţeles”, a relatat, pentru cotidianul „Făclia”,  destoinica legumicultoare din Mihai Viteazul.

Adriana Turc se opune, de ani şi ani, „producătorilor agricoli pe hărtie”. „Producătoii  adevăraţi muncesc zi lumină, ştiu ce fac, iar cei ‘pe hărtie’ cultivă oarece acasă, în grădină, de mostră, pentru acoperire în caz de control. Şi totuşi, ei ajung cu imense cantităţi de marfă pe pieţe, cu complicitatea unor administraţii sau chiar a unor funcţionari din direcţiile agricole. Cine mai face, azi, o analiză justă? Funcţionarii în vârstă, care ştiau agricultură, s-au pensionat. Cei tineri nici ei nu ştiu cum au ajus în direcţiile agricole sau cum ocupă funcţii de conducere în adminstraţia pieţelor. Toţi au fost desemnaţi politic pe funcţii. De aici şi inadvertenţele majore. Vin să te controleze persoane care nu au nici în clin nici în mânecă cu agricultura. Sunt scribi care fac birocraţie, consemnează pe hârtie şi doar atât: cel de la taraba din piaţă să aibă atestat, restul nu contează deloc. Un astfel de atestat se dă, mai nou, paradoxal, pe cinci sau şapte ani. Nu poţi să îl faci ţăran pe un om pentru o durată de şapte ani ! În şapte ani nici nu mai cultivă holda, cumpără şi vinde ca şi când ar fi produs el. Trăim azi într-o lume în care totul pare de porţelan, se poate sparge în orice  clipă. Nimeni nu mai e interesat de corectitudine, de calitate. Ca mic producător, real, ai loc cu greu în piaţă. Vin cei cu produse chimizate, mari, estetice, din mari ferme, şi te dau la o parte, li se dau şapte tarabe, nu una. În marile ferme nu mai dă nimeni cu sapa, totul e mecanizat, erbicidat, tratat cu azot, chimizat. O fermă mare nu îşi permite să ţină muncitori dacă nu are profit. Şi profitul se scoate din produse mari, chimizate, estetice, nu contează cine le mănâncă şi ce se întâmplă cu consumatorii. Dumnezeu cu mila”, spune Adriana Turc.

Ea a fost încântată când tineri cumpărători i-au cerut roşii ‘ca la bunica’. Numai că voiau să fie ‘roşii tari’. „Le-am explicat, pe îndelete, că ‘roşia bunicii’ nu e tare, e plăcută la pipăit, moale. Roşia tare e din sămânţă hibridizată. Tehnica de hibridizare este complexă, se face în laborator, ţine de structura atomică a plantei, electroni de pe un orbital urcă pe un altul. Coaja roşiei devine, astfel, mai tare. Dar o roşie nu trebuie să te ţină o săptămână, o consumi proaspătă, cu coaja moale din vremea bunicii. Dar să ştiţi că păstrată în condiţii bune, şi roşia bunicii ţine o săptămână”, ne-a asigurat doamna Turc.

Referindu-se la seminţele tradiţionale româneşti, alungate masiv de importurile din Olanda, Adriana Turc a subliniat că există seminţe de legume autohtone la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură din Buzău, institutul cu cea mai performantă activitate de acest profil din ţară. Şi Banca de Gene Vegetale Suceava salvează legumele autohtone pline de gust. Dar Suceava oferă cantităţi mici de seminţe din soiurile celebre de altadătă. Există, apoi, Piața ”Seminţe cu Suflet”, în care persoane în vârstă promovează răspândirea şi înmulţirea seminţelor vechi, tradiţionale, nemodificate genetic. La aceste evenimente, se dăruiesc, se primesc şi se fac schimburi de seminţe în manieră non comercială, aşadar, fără bani.

Este adevărat că seminţele auhohtone nefiind tratate chimic se îmbolnăvesc mai uşor. Dar există tratamente bio – cu usturoi zdrobit, ardei iute, bicarbonat de sodiu, pelin, lapte nefiert, macerat de urzici, cimbru, etc. -, cu foarte bune rezultate, aplicate pentru prevenirea îmbolnăvirii. Apoi se pot planta, între straturi, cimbru, busuioc, crăiţe, care alungă unii dăunători. „Fiecare plantă are un sistem de protecţie, plantele cultivate se ajută unele pe altele”, afirmă doamna Turc, adăugând că  o fermă mare face o singură cultură pe o tarla ca să se poată trece rapid cu tractorul, în stropirile cu substanţe chimice. Pe de altă parte, Adriana Turc este circumspectă în privinţa doamnelor cu manichiură perfectă, unghii vopsite, rimelate la ochi şi coafate care pretind că aduc legumele din propriile culturi şi le vând în piețele oraşelor. „Dacă sapi trudit în grădină, nu ai timp deloc să-ţi aranjezi chipul cu tot felul de cosmetice. Nu te duci să vinzi cu pantalonul sau rochia cârpită, dar dacă persoana care te serveşte are unghiile cu lac roşu, violet sau albastru, e mai bine să te duci la altă tarabă. Nu zic că nu ar putea fi și vreo tânără membră din familie, care ajută la desfacere, dar mic producător nu poate fi, cu siguranţă”.

Adriana Turc cultivă vinete albe, tigrate şi negre, roşiile bunicii, dar şi roşii Cherry, castraveţi, are căpşuni şi la această vreme, fasole oloagă şi urcătoare, „de soi bătrânesc”, ardei gras, ardei Kapia, morcovi, mult pătrujel, ceapă, usturoi de soi românesc, cu înveliş foliar uşor mov, cartofi de sămânţă veche, lunguieţi, de o calitate deosebită, cu o textură aparte, „Bulbaba”, nume dat după o legendă românească. Se spune că aceşti cartofi au fost aduşi în Ţările Române de la Constantinopol, de grădinarul unui paşă, Bulbaba fiind fiica paşei, ne povesteşte doamna Adriana. Ea crede că este singurul horticultor din perimetrul transilvan care cultivă acest cartof de producţie mică, dar „delicios, dulce, o trufanda”.

Horticultură fără solarii se poate face greu azi, în codiţiile unor modificări climatice majore. Nici cu solarii nu e uşor, vara temperatura urcă şi la 50 de grade Celsius sub foliile de plastic, chiar dacă se fac şi sisteme de umbrire. Plantele nu rezistă la temperaturi excesive. Mari agricultori aduc, azi, seminţe din Israel, obişnuite cu lungi perioade de caniculă. ”Eu fac mari eforturi să menţin o atmosferă prielnică plantelor din solarii. Soarele puternic e dăunător, arunc 30% din producție, care se degradează din cauza căldurii. Din roșiile prea coapte aș putea face bulion, din vinete – zacuscă, ambele ireproșabile, pentru că așa cum gătesc pentru familie, pot găti, în serie mică, desigur, și pentru semeni, dar pe piață poți vinde aceste preparate culinare numai cu autorizație, iar pentru o serie mică nu rentează să-ți faci autorizație”, arată Adriana Turc.

Anul 2019 a fost atipic pentru legumicultori. Perioada de plantare a răsadurilor a fost demarată cu întârziere, apoi au început ploile și frigul, urmate imediat de călduri excesive. În mai, a fost foarte cald ziua și extrem de frig noaptea. Chiar și acum, în luna august, ziua soarele este  dogoritor, sunt 38 de grade Celsius, iar noaptea e răcoare.

Adrianei Turc îi sunt dragi toate culturile, pentru că pune suflet pentru viața oricărui răsad plantat pentru rod.  ”Am grijă de culturile agricole tot așa cum am grijă de nepoțelul meu cel năzdrăvan și extrem de talentat, Ștefan, un mic artist azi, un mare artist în devenire. Eu vând cu dragoste la piață legumele crescute cu truda mea, povestesc cu plantele mele, le alint, pentru că sunt organisme vii, care îți răspund, cu gust, culoare și producție, pe măsură efortului pe care îl faci pentru dezvoltarea lor. Dacă greșești cu ceva, ești pedepsit și în câteva zile poți pierde toată recolta”, mărturisește ea.

”Cine vrea să mânânce sănătos, să se întoarcă în piețele noastre țărănești tradiționale!”, îndeamnă Adriana Turc. ”Suntem puțini, noi, mici și mijlocii producători agricoli locali, dar produsele noastre se văd de departe, chipurile noastre dorite de soare se văd de departe, la fel mâinile noastre trudite de muncă. Ne deosebim de țăranii de carton, care au în spatele atestatului de care vă pomenisem, alte persoane, cu mari afaceri, care nu plătesc nimic statului român. Chiar întreb: cel ce stă la taraba din piață de luni până luni, duminica inclusiv, când reușește să își mai lucreze holda de acasă, ca mic producător agricol atestat?  Sudiștii de la Dunăre vin să vândă la Cluj-Napoca cu toată familia. De două, chiar trei ori pe săptămână, toată familia se duce și se întoarce  de la Dunăre, sute de kilometri, cu mașinile pline de legume. Te întrebi când mai dorm, când se mai odihnesc, când mai lucrează pământul, când mai recoltează acești ‘mici’ producători? Cam multe enigme, nu-i așa? Ni se spune, nonșalant: ‘Și în piață trebuie să vândă cineva’. În schimb, pe mine nu mă întreabă nimeni dacă lucrez pământul în pierdere, dacă pierd recolta din cauza  intemperiilor. Și chiar mi se sugerează, perfid: ‘Dacă ai atestat fă și matale cum fac sudiștii de la Dunăre, ale căror soiuri diferite de roșii se coc la comandă, și nu după calendarul tradițional al recoltării’. Mie mi se dă un metru pătrat de masă la piață și expun,înghesuit, 12 produse, nu am loc pentru mai mult. În schimb, sudiștii de la Dunăre vin ca regii și primesc șase rânduri de mese, fiecare pentru un tip de legume. Și nici nu mai contează că legumele sunt de trei săptămâni, nu proaspete. Dacă e ieftin, nu contează că nu e proaspăt! Vi se pare că sunt protejați adevărații producători clujeni atestați? În niciun fel! În plus, sudiștii de la Dunăre dispar toamna, nu mai au marfă”, spune Adriana Turc.

În discuția purtată cu reporterul ”Făclia”, Adriana Turc a evidențiat sprijinul necondiționat primit de micii producători din județul Cluj, care vând legume în piețele din Cluj-Napoca, din partea viceprimarului Dan Ștefan Tarcea. Aflând de greutățile cu care se confruntă  în desfacerea legumelor, viceprimarul Dan Ștefan Tarcea i-a primit de îndată în audiență, fără vreo înscriere prealabilă și fără să îi lase să aștepte mult și bine. I-a ascultat, cu atenție, pe fiecare în parte, a notat personal toate discuțiile purtate și a luat bune măsuri, imediate și cu efectele așteptate.

Carmen FĂRCAŞIU