La mulţi ani, Trianon!

România sărbătorește astăzi un secol de la semmnarea Tratatului de la Trianon, act juridic care autentifica pe plan internațional voința românilor din Transilvania de a se uni cu România, opțiune exprimată la 1 decembrie 1918 în cadrul Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia.
S-a discutat și s-a scris mult despre Tratat. De multe ori, acest act a fost prezentat într-un mod ciudat, fără să se țină cont de forma și conţinutul său. Cert este că Tratatul punea capăt umilinței suferite de mai multe popoare din această parte a Europei, instaurându-se domnia libertății și dreptății pentru națiunile din fostul Imperiu austro-ungar. În scrisoarea din 8 mai 1920, adresată delegației maghiare, Alexandre Millerand, președintele Conferinței de Pace de la Paris preciza: “Voința popoarelor s-a expirmat în zilele din octombrie și noiembrie 1918, când dubla monarhie s-a năruit și când populații de mult timp oprimate s-au unit cu frații lor italieni, români, iugoslavi, cehoslovaci”. Înfăptuirea de la Trianon nu doar a validat principiul autodeterminării lansat de președintele SUA, Woodrow Wilson, ci a confirmat și existența unui stat ungar independent, în care, pentru prima dată în istoria sa, poporul maghiar devenea majoritar în ţara sa. Aranjamentele teritoriale stabilite atunci rezistă și după 100 de ani, iar acest fapt nu face decât să arate că soluția democratică de a recunoaște deciziile națiunilor din această parte a Europei, de a se constitui în state naționale sau, în cazul altora, de a se alătura statelor co-etnice naționale deja formate a fost una corectă și eficientă. De altfel, cu 70 de ani înainte de acest moment, însuși Kossuth Lajos, raportându-se la datele național-demografice, istorice și culturale din Transilvania, a intuit deznodământul din 1920. În corepondenţa cu un alt revoluţionar contele Teleki, Kossuth a recunoscut că Transilvania este românească datorită populației majoritare, acest lucru reieşind din harta trimisă contelui în una dintre scrisori. În 1933, Oscar Jaszi, fost ministru ungar al naţionalităţilor din guvernul Mihály Károlyi, a publicat un articol în care a prezentat corespondenţa şi harta lui Kossuth. Sub această hartă a prezentat-o pe cea stabilită în urma Tratatului de Pace de la Trianon. Cele două hărţi coincid aproape la milimetru.
Așadar, Tratatul de la Trianon nu a fost nicidecum o improvizație, ci a validat o realitate. În pofida acestui fapt, nostalgici ai vremurilor terțetului absolutisto-oligarhic-feudal au încercat și încearcă în continuare să clatine opera realizată în iunie 1920 în palatal conceput de Mansart. Aceștia trebuie să știe însă că prevederile teritoriale stabilite la Trianon au fost reconfirmate prin Tratatul de Pace de la Paris, semnat de Ungaria la 10 februarie 1947, prin Actul final al Conferinţei de la Helsinki din 1975, precum și prin tratatele de bună prietenie cu statele vecine semnate de Ungaria în vederea aderării sale la NATO şi Uniunea Europeană. Prin urmare, cei care continuă să conteste Trianonul nu fac altceva decât să conteste ordinea politică şi de drept instaurate după Al Doilea Război Mondial, ceea ce înseamnă introducerea unui sentiment de instabilitate în ordinea mondială.
Astăzi, la 100 de ani de la actul de la Trianon, România face parte din concertul european, fiind nu numai un furnizor de securitate pentru această zonă a lumii ci şi un exemplu de convieţuire interetnică şi de respectare a drepturilor minorităţilor, drepturi la care popoarele încarcerate în fostul Imperiu Austro-Ungar nici măcar nu puteau visa.