La Mărişel, mai aproape de astre

Localitate de munte din Apuseni, Mărişel este unul dintre satele în care, în nopţile senine, poţi număra stelele. Aş spune chiar că, uneori, de la Mărişel poţi număra îngerii: îngerii fiecărei stele şi îngerii fiecărei galaxii. Fără să ai, neapărat, telescoape şi radiotelescoape.

În acest sat, aşezat dintru început aproape de Cer şi de Astre, fizicianul Paul DOLEA, doctor in Inginerie Electronică și Telecomunicații al Universității Tehnice din Cluj-Napoca, cercetător științific la paul-doleaBITNET CCSS și cadru didactic asociat al Universității Tehnice din Cluj-Napoca, a construit, cu nişte ani în urmă, un Observator Astronomic, proiectele de cercetare derulate aici având ca prim scop, evident, cercetarea spaţiului cosmic. Nu în ultimul rând, Observatorul Astronomic de la Mărişel şi-a propus să aibă, şi are deja, un rol esenţial în iniţierea elevilor în ştiinţe şi tehnologii spaţiale, dar şi în pregătirea viitorilor specialişti implicaţi în cercetarea spaţiului cosmic – după cum declară, în interviul acordat ziarului Făclia, fizicianul dr. Paul Dolea.

– În urmă cu patru ani, în iulie 2012, declaraţi, într-un interviu pe care mi l-aţi acordat pentru ziarul Făclia, că „Observatorul Astronomic Mărişel va avea un rol esenţial în pregătirea viitorilor specialişti implicaţi în activităţi de cercetare a spaţiului cosmic şi Radio Science”.

Probabil, cititorii îşi amintesc, dintr-un alt interviu, din februarie acelaşi an, că dvs sunteţi unul din cei care au iniţiat construirea Observatorului Astronomic Mărişel şi aţi contribuit direct la proiectarea şi construcţia lui. De asemeni, aţi iniţiat şi aţi pus bazele Şcolii de Vară  „Generaţia Următoare – Mărişel”, pentru elevi de gimnaziu şi liceu. Totuşi, după patru ani, cred că este binevenită o rememorare a începuturilor acestor marisel-1proiecte. Adică, de unde aţi început, cu cine şi cu ce aţi început, care au fost primele activităţi.

– Cercetarea aplicativă nu se poate face doar cu creion, hârtie şi computer. Dacă analizezi de pe Pământ mişcarea sateliţilor artificiali sau a obiectelor spaţiale potenţial periculoase pentru civilizaţia actuală, ai nevoie de telescoape şi radiotelescoape. Dacă studiezi propagarea undelor radio, ai nevoie de echipamente de emisie, echipamente de recepţie şi multe tipuri de antene. Dar, mai mult decât atât, dacă scopul cercetării este recepţia şi prelucrarea semnalelor slabe, laboratorul de cercetare trebuie amplasat într-o zonă ferită de poluare luminoasă, electromagnetică sau sonoră. Acesta este principalul motiv pentru care baza de cercetare şi experimentare a colectivului din care fac parte se găseşte în localitatea Mărişel.

Marea majoritate a  proiectelor noastre de cercetare sunt legate de spaţiul cosmic. În urmă cu zece ani am început construcţia Observatorului şi primele proiecte de cercetare au fost legate de recepţia din cosmos a semnalelor radio slabe. Apoi, în primăvara anului 2009, am ridicat cupola pe clădirea marisel-2observatorului şi am demarat un set de proiecte de cercetare contractate atât cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice din România, cât şi cu Agenţia Spaţială Română sau Agenţia Spaţială Europeană.

–  Cum a evoluat, din 2012 şi până acum, activitatea Observatorului Astronomic de la Mărişel?

– În 2012 aveam în derulare un proiect de cercetare contractat cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, unul contractat cu Agenţia Spaţială Română şi eram parteneri sau subcontractori în cadrul altor proiecte de cercetare. Acum avem în faza de finalizare trei proiecte de cercetare contractate cu Agenţia Spaţială Europeană şi un proiect contractat cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice din România.

– În ce constă, în prezent, activitatea de educaţie ştiinţifică iniţiată şi sprijinită de Observatorul Astronomic din Mărişel?

– În domeniul educaţiei ştiinţifice şi al popularizării ştiinţei, am continuat cu iniţierea elevilor în ştiinţe şi tehnologii spaţiale în cadrul Şcolii de vară “Generaţia Următoare – Mărişel”. În vara anului 2014, la solicitarea Agenţiei Spaţiale Române şi a biroului dedicat educaţiei din cadrul Agenţiei Spaţiale Europene, marisel-3am adaptat cursurile şi celelalte activităţi educative desfăşurate în Şcoala de vară, în aşa fel încât să putem iniţia profesorii de matematică şi fizică din învăţământul preuniversitar în activităţi şi tehnologii spaţiale, urmând ca aceştia să transmită elevilor pe care-i educă atracţia spre ştiinţe, tehnologie, inginerie şi matematică.

Rezumând, din 2010 şi până azi, în colaborare cu Şcoala Gimnazială „C. Brâncuşi” din Cluj-Napoca, am organizat la Mărişel cinci ediţii ale Şcolii de vară „Generaţia Următoare”, la care au participat mai mult de 120 de elevi. Pentru profesorii de matematică şi fizică am organizat trei sesiuni (2014, 2015, 2016) ale cursului de iniţiere în activităţi şi tehnologii spaţiale. Cursurile pentru profesori au fost făcute cu sprijinul şi sub patronajul Agenţiei Spaţiale Române şi al Agenţiei Spaţiale Europene. La aceste cursuri au participat mai mult de 100 de profesori de pe tot teritoriul României.

– Cu ce este dotat în prezent acest observator astronomic şi ce activităţi se desfăşoară, în prezent, acolo?

– Echipamentele optice constau din două telescoape performante, din care unul are oglinda principală cu diametrul de 30 cm. Pe lângă aceste telescoape, Observatorul este dotat cu diverse camere digitale specializate pentru astrofotografie şi supravegherea optică a spaţiului.

Echipamentele radio constau în antene de recepţie de mare eficienţă şi receptoare dedicate cercetării ştiinţifice, care acoperă aproape întreg spectrul undelor electromagnetice.

Pe lângă aceste echipamente utilizate în proiecte de cercetare ştiinţifică, avem seturi de aparate şi marisel-4echipamente complexe pe care le utilizăm în cadrul acţiunilor educative şi de popularizare a ştiinţelor spaţiale.

– Puteţi detalia partea strict ştiinţifică a proiectului? Cu cine colaboraţi, pe ce domenii, ce rezultate aţi obţinut?

– Pot spune că, în cadrul proiectelor de cercetare, avem deja doi parteneri tradiţionali: Observatorul Astronomic al Academiei Române (filiala Cluj) şi Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. În ultimii ani, pe lângă colaborarea cu Agenţia Spaţială Română, derulam proiecte de cercetare comune cu organizaţii similare din Italia, Spania şi Olanda. Nu în ultimul rând ca importanţă, voi menţiona colaborarea specială pe care o avem cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului.

Ca domenii de cercetare, voi aminti: tehnici şi metode de identificare şi localizare a obiectelor spaţiale aflate în imediata apropiere a Pământului şi care pot fi periculoase pentru civilizaţia actuală; creşterea preciziei de determinare a poziţiei sateliţilor aflaţi pe orbite circumterestre; caracterizarea  sateliţilor artificiali prin analiza semnalelor radio pe care aceştia le emit; studii referitoare la vremea spaţială şi factorii care o influenţează.

Rezultatele cercetărilor noastre s-au concretizat în derularea şi finalizarea cu succes a proiectelor de cercetare ştiinţifică pe care le-am contractat şi prin diseminarea rezultatelor cercetării în zeci de articole marisel-5publicate în reviste ştiinţifice bine cotate la nivel mondial.

– Spuneaţi, în 2012, că în activităţile Observatorului Astronomic sunt incluse şi experimente de comunicare radio cu sateliţi artificiali, atât geostaţionari, cât şi de medie şi joasă altitudine. Ce rezultate aţi obţinut în urma acestor experimente?

– Din analiza semnalelor radio pe care sateliţii artificiali le transmit spre Pământ se pot extrage o serie de informaţii utile privind funcţionalitatea satelitului, un fel de analiză a „stării de sănătate a acestuia”, de exemplu: dacă panourile solare generează suficientă energie pentru a acoperi consumul propriu al satelitului, dacă poziţia satelitului pe orbită se află sub control sau acesta se deplasează dezordonat. Tot prin analiza semnalului radio recepţionat putem obţine informaţii legate de orbita satelitului: perioada orbitală, planul orbitei, altitudinea de zbor, viteză unghiulară etc.

– Mi-aţi spus că, de curând, aţi instalat la Mărişel o staţie seismică şi o reţea de senzori marisel-8de infrasunete capabilă să detecteze erupţii vulcanice sau explozii nucleare. Ar fi de interes să explicaţi, mai în detaliu, cum funcţionează această staţie, ce „ştie” să facă şi care este aplicabilitatea ei ştiinţifică.

– Staţia seismică Mărişel a fost inclusă în rețeaua mondială de staţii seismice, având ca scop principal detectarea cutremurelor de pământ şi măsurarea energiei degajate de acest gen de evenimente. Reţeaua de senzori de infrasunete detectează orice variaţie a presiunii atmosferice, chiar şi dacă acea variaţie este extrem de mică. Sunetele sunt transmise în atmosferă, din aproape în aproape, prin variaţia presiunii locale a aerului. Astfel, sunetele asociate fulgerelor, trăsnetelor, exploziilor de orice natură sau chiar boomul sonic creat de avioanele supersonice sau meteori, se transmite la sute sau mii de kilometri distanţă. Reţeaua de microbarometre instalată la Mărișel este capabilă să detecteze erupţia explozivă a unui vulcan sau o explozie nucleară, chiar dacă aceste evenimente nedorite au loc la mii de kilometri distanţă. Reţeaua de senzori este proprietate a marisel-6comisiei CTBTO, cu sediul la Viena şi funcţionează în baza Tratatului de interzicere totală a experimentelor nucleare, adoptat la data de 10 septembrie 1996 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite.

– Ce alte proiecte vă sunt în intenţie, pentru viitorul apropiat?

– În colaborare cu Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară din Bucureşti, urmează să demarăm un proiect de detectare, identificare şi măsurare a energiei particulelor elementare de provenienţă cosmică, adică aşa-numitele astroparticule. Concret, în funcţie şi de posibilităţile de finanţare a acestui proiect, vom instala la Mărişel un set de senzori specializaţi în detectarea radiaţiilor cosmice, realizând, într-o fază incipientă, un observator astronomic specializat în astroparticule. Vom continua marisel-7proiectele legate de observarea în vizibil sau în spectrul radio a obiectelor spaţiale potenţial periculoase pentru civilizaţia actuală. Bineînţeles, proiectelor legate de educaţie şi de popularizarea ştiinţei le vom acorda importanţa cuvenită.

– Ce activităţi desfăşuraţi în Săptămâna Mondială a Spaţiului Cosmic? 

– În săptămâna 4-10 octombrie a fiecărui an este aniversată lansarea, în 4 octombrie 1957, a primului satelit artificial al Pământului. În acest an vremea este nefavorabilă observaţiilor astronomice, dar, la solicitarea d-nei profesor Eugenia Marcu, director al Şcolii Gimnaziale „C. Brâncuşi” din cartierul Gheorgheni, am pregătit o prelegere (destinată elevilor de gimnaziu) referitoare la activitatea solară şi modul în care această activitate influenţează vremea spaţială.

M. TRIPON

Articole din aceeasi categorie