ION POPESCU-VOITEŞTI

  Proiectul editorial realizat de ziarul Făclia de Cluj şi Universitatea „Babeş-Bolyai’’ în contextul aniversării a 100 de ani de la înființarea Universității Naționale a Daciei Superioare și de la instalarea administrației românești de la Cluj continuă astăzi cu prezentarea fondatorului învățământului geologic românesc la Universitatea din Cluj.
Geolog, paleontolog, stratigraf şi tectonician, Ion Popescu-Voiteşti (1876-1944) şi-a dedicat peste 40 de ani din viaţă cercetării ştiinţelor geologice, scriind peste 120 de cărţi şi articole în domeniul paleontologiei, stratigrafiei, tectonicii şi al geologiei generale şi aplicate. Perioada petrecută ca profesor de geologie la Universitatea din Cluj (1919-1936) a fost, de departe, cea mai prolifică din toată cariera sa, în această perioadă publicând mai mult de jumătate din scrierile sale.

Viaţa şi activitatea prof. I.P.Voiteşti înainte de 1919
Ion Popescu s-a născut în 18 noiembrie 1876 în localitatea Voiteşti, comuna Bălăneşti, jud. Gorj. Din dragoste faţă de căminul natal a adăugat numelui său şi pe acela al satului, devenind: Ion Popescu-Voiteşti. Clasele primare le-a urmat în satul natal, iar studiile secundare la Liceul Carol I din Craiova (1888-1895). În anul 1895 susţine examenul de bacalaureat şi se înscrie la Institutul medico-legal din Bucureşti. După câteva luni se transferă la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, secţia ştiinţe naturale, unde i-a avut profesori pe Ludovic Mrazec, Gheorghe Murgoci şi Grigore Ştefănescu. La scurt timp după absolvirea facultăţii, Popescu-Voiteşti devine profesor în învăţământul preuniversitar, predând aproape 20 de ani în școli și licee din Slatina, Tg. Jiu, Tulcea, Câmpulung Muscel, Buzău şi în cele din urmă la Bucureşti. Încă din primii ani, din leafa primită ca profesor de liceu, I.P. Voiteşti face economii pentru a începe studiile personale în teren şi totodată pentru a-l putea însoţi pe prof. Mrazec de la Universitatea din București în excursiile din Carpaţii Meridionali. Aşa se face că în 1905 scrie prima sa lucrare de geologie: „Studiul geologic al Văii Argeşului începând mai jos de Boteni şi până mai jos de Nămăeşti” pentru care va primi premiul „Hillel”, în valoare de 1000 lei, din partea Universității din Bucureşti.În 1907 pleacă pentru specializare la Viena, unde lucrează sub conducerea renumitului paleontolog Karl Diener (1862-1928) şi urmează cursurile marelui tectonician Karl Uhlig (1857-1911). În 1909 este numit geolog la Institutul Geologic al României, îndeplinind în acelaşi timp şi funcţia de profesor de ştiinţe naturale la două licee din Bucureşti. Anul 1910 este marcat de două evenimente importante pe plan profesional şi personal: în iunie I.P. Voiteşti susţine la Paris teza de doctorat cu titlul: „Contribution a l’etude stratigraphique du Numulitique de la Depresion Getique”, avându-l ca preşedinte de comisie pe Émile Haug (1861-1927), iar în octombrie se căsătoreşte cu profesoara Elena Tomescu.
Anii care au urmat până la numirea sa ca profesor universitar titular la Universitatea din Cluj (1919) au fost plini de zbucium, I.P. Voiteşti participând activ la două campanii militare: cea din 1913, din războiul balcanic şi mai apoi în Primul Război Mondial, între anii 1916-1918. Pe front, fiind geolog de meserie, primeşte sarcina de a găsi un nou masiv de sare şi astfel îl descoperă pe cel de la Sărata-Bacău. În 1917 se îmbolnăveşte de tifos şi este internat la spitalul Spiridonia din Iaşi. După ce se întremează, în vara anului 1918, este trimis la exploatările de petrol de la Solonţ şi Moineşti pentru a spori producţia de petrol. Toate cercetările sale privitoare la zăcămintele de sare şi petrol efectuate în teren, în anii din perioada războiului, vor fi sintetizate şi publicate mai târziu, în perioada cât a fost profesor de geologie la Universitatea din Cluj.
După terminarea războiului, I.P. Voiteşti îşi începe cariera academică, fiind numit profesor universitar la Universitatea din Cluj (1919-1936), iar mai apoi la Universitatea din Bucureşti (1936-1941). A îndeplinit funcţiile de decan al Facultăţii de Ştiinţe din Cluj (1928-1929), director al Institutului geologic de pe lângă Facultatea de Știinţe din Cluj (1919-1936) şi director al Institutului geologic din Bucureşti (1930-1931). A fost membru fondator al Academiei de Ştiinţe din România (1936).
Activitatea didactică şi de cercetare în cadrul Universităţii din Cluj (1919-1936)
După înființarea Universității românești din Cluj (1919), Popescu-Voitești a fost recomandat de către fostul său profesor, Ludovic Mrazec de la București, să ocupe postul de profesor de geologie la Cluj. Astfel, în urma unui concurs de lucrări, I.P.Voiteşti este numit profesor titular la Catedra de geologie şi paleontologie din Cluj. Alături de el, a fost detașat de la București și prof. Gheorghe Munteanu Murgoci pentru a ține ore la Catedra de mineralogie. Timp de 18 ani, I.P. Voiteşti a ţinut cursuri la disciplinele: Geologie generală, Geologia României şi Paleontologie. Putem spune că a fost organizatorul învăţământului geologic românesc din Transilvania, înzestrând laboratoarele cu hărţi, profile, planşe paleontologice; a asigurat îmbogăţirea colecţiilor didactice, a introdus şi a publicat cursuri noi. Cum, după înfiinţarea Universităţii românești din Cluj (1919), se simţea o mare lipsă de manuale tipărite în limba română, I.P. Voiteşti a fost permanent preocupat pentru a asigura studenţilor materialul necesar învăţării ştiinţelor geologice, astfel că, între anii 1919 şi 1930, scrie şi tipăreşte în limba română mai multe manuale de geologie, paleontologie şi geologie aplicată. Totodată, în 1921 tipăreşte prima carte de geologie scrisă în limba română, premiată de Academia Română: „Elemente de geologie generală cu o privire generală asupra geologiei României”, iar în 1928 I.P. Voiteşti publică ca suport de curs, primul tratat de paleontologie în limba română: „Elemente de paleontologie, I. Nevertebrate” ţinând cont de formele fosile caracteristice din România.
Tot pentru studenţi, a introdus şi litografiat primele cursuri despre geologia zăcămintelor de sare (1933-1934), geologia cărbunilor naturali (1930) şi cursuri de geologie aplicată (1930).
Însă, activitatea didactică a lui I.P. Voiteşti nu s-a rezumat doar la a ţine cursuri studenţilor naturalişti de la Universitatea din Cluj. A fost invitat să ţină cursuri de specialitate despre zăcămintele de petrol şi cărbuni la Şcoala Politehnică din Timişoara (1920-1928), la Societatea de Geografie şi Geologie din Viena (1924), Şcoala Naţională Superioară de Petrol din Strasbourg (1926) şi la Academia de Înalte studii Agronomice din Cluj (1934), unde a introdus şi a publicat primul curs de agrogeologie.
De asemenea, a susţinut numeroase conferinţe publice pe teme ştiinţifice atât în străinătate (Strasbourg, Barcelona), cât şi în diferite oraşe din ţară (Arad, Cluj, Câmpina, Turnu Severin, Deva, Bucureşti) şi a publicat articole de popularizare în diverse reviste şi ziare ale vremii. I.P. Voiteşti a coordonat şi activitatea Muzeului de Geologie şi Paleontologie a Universității din Cluj, îngrijindu-se permanent de buna funcţionare şi de îmbogăţirea colecţiilor. Acestea au crescut an de an prin materialul colectat în timpul excursiilor cu studenţii sau în excursiile speciale ale personalului ştiinţific.
Începând cu anul 1930, I.P. Voiteşti a dat dispoziţia ca toţi studenţii care se prezintă la examenele de Geologie şi Paleontologie să aibă şi câte o colecţie de roci şi fosile din formaţiunile din jurul Clujului, care să fie donată muzeului. De asemenea, I.P. Voiteşti a contribuit personal la îmbogăţirea colecţiilor Muzeului de Geologie şi Paleontologie, donând materialul adunat în timpul cercetărilor în teren: 1931 – faună fosilă liasică, adusă de dl prof. Voiteşti din Tatra (Cehoslovacia), 1932 – o colecţie de roci şi minerale din ţară (Munţii Apuseni şi Maramureş) şi din Bohemia; 1933 – material geologic şi paleontologic colectat din regiunea Someşul Rece, Valea Feneşului şi V. Stolnei; 1934 – material geologic şi paleontologic colectat din regiunea Tătăruş – Derna – Budoi; 1935 – material adus din Vatra Dornei – Pojorâta, Dej, Ocna Mureşului şi Oradea.
În cei 18 ani de activitate didactică şi ştiinţifică, petrecuţi la Universitatea din Cluj, I.P. Voiteşti publică peste 70 de lucrări ştiinţifice, la care se adaugă şi câteva lucrări de seamă cu caracter de sinteze tectonice şi paleogeografice, cum sunt: „Privire generală asupra geologiei României. Sinteza Carpaţilor actuali” (1921) – prima lucrare de sinteză geologică a României, tradusă integral în limba germană; „Privire sintetică asupra structurii regiunilor carpatice” (1929); „Expunerea sumară a structurii în pânze a Carpaţilor români” (1931) şi „Evoluţia geologico-paleogeografică a pământului României” (1936).
I.P. Voiteşti a reprezentat Universitatea din Cluj cu peste 140 de comunicări la congrese naționale şi internaționale, printre care: Congresul Internațional de la Bruxelles (1922); Congresul Internaţional de Geologia Petrolului de la Londra (1923); Congresul Geografic de la Cairo (1924); Congresul Asociaţiei Geologilor Carpatini de la Lwow (1925), Bucuresti (1927) şi Praga (1931); Congresul Internațional de Mine, Metalurgie şi Geologie Aplicată de la Liege (1930); Congresul Internațional de la Paris (1935).
În anul 1936 I.P. Voiteşti pleacă prin transfer, ca profesor de geologie la Facultatea de Ştiinţe de la Universitatea din Bucureşti, unde îşi va desfăşura activitatea didactică şi ştiinţifică până la pensionare, în anul 1941. După pensionare, se retrage în satul natal, unde continuă să lucreze asupra unei sinteze a geologiei româneşti „Alcătuirea geologică a României”, carte tipărită după moartea sa. Se stinge din viaţă în urma unui infarct, la vârsta de 68 de ani, în 4 octombrie 1944. Astfel, anul acesta se împlinesc 75 de ani de la moartea marelui dascăl și geolog Ion Popescu-Voitești dar și 100 de ani de la înființarea învățământului geologic românesc din Cluj la organizarea căruia a contribuit subtanțial. Pentru contribuțiile științifice deosebite în progresul geologiei românești, Departamentul de Geologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai cinstește memoria marelui geolog Ion Popescu-Voiteşti prin organizarea unui simpozion științific anual, care poartă numele savantului. De asemenea, o sală de curs din cadrul Departamentului de Geologie și o stradă din Cluj au primit numele „I.P. Voitești” în memoria neobositului om de științe.
Dr. Liana Săsăran
Muzeul de Paleontologie-
Stratigrafie, Universitatea Babeș-Bolyai

Explicații și surse fotografii:
Foto 1: Ioan Popescu-Voitești
Foto 2. I.P. Voiteşti (al 2-lea din stânga, stând în picioare) în practică de teren cu studenţii la Cheile Turzii, 1927-1928. Arhiva foto a Muzeului de Paleontologie-Stratigrafie, UBB.
Foto 3. I.P. Voiteşti (al 2-lea din stânga, rândul de jos) în anul universitar 1927-1928. Practică de teren cu studenții pe traseul: Cluj – Cheile-Turzii – Buru – Iara – Hăşdate – Feneş – Cluj. Arhiva foto a Muzeului de Paleontologie-Stratigrafie, UBB.

Articole din aceeasi categorie