Învățătura Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului

Mii de glasuri de arhangheli de pe pragul veșniciei, /Admirând glorificarea, peste fire, a Mariei, /Tălmăceau printr-o chemare repetată-n infinit /Dorul vechi al omenirii, dor mereu neîmplinit.// O, credință-mpărătească, urcă-n gloria cerească /Să reverși lumina zilei peste noaptea pământească; / Să sporești în om curajul, cu adaos din tării, /Te-așteptăm de-atâta vreme și cu-atâta dor să vii. (Pr. N. Pura – Simfonia Mariei)

În calendarul creștin, ziua de 15 august este dedicată, încă din sec. al VI-lea, unui mare eveniment din viața Preasfintei Fecioare Maria, Adormirea Maicii Domnului și ridicarea ei cu trupul și cu sufletul la gloria cerească. Este cea mai mare sărbătoare a Preasfintei Fecioare Maria din cadrul anului liturgic.

Maica lui Dumnezeu, după ce și-a împlinit șirul zilelor pământești, a murit, a adormit în Domnul și a fost așezată spre cinstire în Muntele Sion, unde Apostolii au venit să-i aducă un ultim  omagiu și apoi să o conducă și să o așeze undeva lângă Grădina Ghetsimani, în mormânt. Tradiția ne spune că, dintre Apostoli, lipsea Toma. După ce a fost jelită și așezată în mormântul de piatră, după trei zile ajungând și Toma, a cerut să mai poată vedea încă odată trupul Preasfintei Fecioare. Apostolii au dorit să-i împlinească această dorință. Mare le-a fost însă mirarea când, deschizând mormântul, au văzut că era gol. Atunci tristețea s-a transformat în bucurie și imn de laudă adus lui Dumnezeu și, cu toții au înțeles că nu putea fi supusă morții Maica vieții.

Învățătura Bisericii despre Adormirea Maicii Domnului și ridicarea ei cu trupul glorios la ceruri datează, ca și învățătură de credință dogmatică, din anul 1950, prin Dogma sigilată de Papa Pius al XII-lea, în care Pontiful Roman spunea: „Nu se putea ca trupul Preasfintei Fecioare Maria să rămână supus stricăciunii până la a doua venire în glorie a Domnului nostru Isus Hristos”, tocmai pentru că ea, fiind lipsită de păcat, a fost și Chivotul vieții, aceea care a cuprins pe Cel de necuprins, aceea care a cuprins Împărăția Cerurilor în sânul ei, unica creatură care și-a cuprins Creatorul. De aceea, ne învață Biserica, Preasfânta Fecioară Maria, adormind, a fost ridicată la gloria cerească. și o cântăm astăzi ca fiind aceea care este „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită, fără de asemănare decât serafimii”.

Preasfânta Fecioară Maria este cu adevărat asemănătoare Fiului ei: și pentru ea legea firii a fost biruită. Chiar dacă a trebuit să treacă prin moarte, moartea nu a fost hotar, ci a fost doar o trecere, o punte, o scară. Iată de ce, așa cum este scris în Cartea Genezei, Iacob o vede, în mod simbolic, ca și scară ce unește cele de jos cu cele de sus. Ea este puntea care unește cele două țărmuri, dintre viață și moarte: a trecut prin moarte ca printr-un somn lin și apoi a fost înălțată în gloria cerească. Dacă Domnul nostru Isus Hristos a fost înălțat prin puterea Spiritului Sfânt, Preasfânta Fecioară Maria, după cum ne arată și iconografia sărbătorii, a fost purtată pe brațe de către Fiul ei, către gloria cerească. Învățătura Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului constă în faptul că, așa cum Isus a murit, a înviat și s-a înălțat, la fel și Maria a murit, a înviat și s-a înălțat.

Dacă regele Solomon, în timpul său, a zidit un templu și după încheierea zidirii a dorit să mute acolo Chivotul Legii cu cântări de bucurie și cu jertfe de laudă – și Chivotul Legii, ne spun Părinții Bisericii, era doar un semn neînsuflețit -, cu atât mai mult bucuria noastră trebuie să fie mare acum, când suntem chemați să medităm asupra adevăratului Chivot al Legii însuflețit, Preasfânta Fecioară Maria ridicată la demnitatea Sfintei Sfintelor, în Împărăția cerească. Așa cum odată, în mod simbolic, Chivotul a fost așezat în Cortul Sfintei Sfintelor, la fel, Maria, acum se află în gloria tuturor sfinților, în lauda îngerilor, de-a dreapta Tronului Gloriei Cerești.

Preasfânta Fecioară Maria, adormită, a trecut prin moarte și s-a mutat la viață deschizându-ne nouă tuturor poarta spre viață. Să o rugăm pe Mijlocitoarea harurilor, Maica vieții, să ne deschidă și nouă Poarta vieții, să ne arate și nouă calea către Fiul Său. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru noi! Maica lui Hristos, roagă-te pentru noi! Maica Bisericii, roagă-te pentru noi! Regină ridicată cu trupul și sufletul la cer, roagă-te pentru noi! /Patroana Eparhiei noastre, roagă-te pentru noi!

†Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla

Articole din aceeasi categorie