Învăţământul universitar farmaceutic clujean la centenar

„Farmacia este un ansamblu de ştiinţe, o artă şi o profesie. Farmaciştii – «spiţerii» în vremuri de demult -, sunt purtători ai ştiinţei şi culturii fiecărei epoci, fiind elemente valoroase ale societăţii. Nu există ştiinţă fără istorie, de aceea se cuvine studiată istoria învăţământului farmaceutic, parte a istoriei culturii”, spun specialiștii Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, instituție care aniversează, în 2019, un secol de prestigiosă activitate.

În anul 1919, era întemeiată la Cluj Facultatea de Medicină şi Farmacie cu predare în limba română, ca parte componentă a Universităţii „Daciei Superioare”. Primul decan şi organizator al Facultăţii a fost profesorul Iuliu Haţieganu, devenit apoi Rector al Universităţii.  Începând cu anul 1921, universitatea cu predare în limba maghiară, înființată în 1871, și profesorii ei s-au mutat la Seghedin, în Ungaria. Fondatorul secţiei de Farmacie al Facultăţii, activă, într-o primă etapă, între anii 1919 şi 1934, a fost Gheorghe Pamfil. Din iniţiativa Profesorului Iuliu Haţieganu au luat fiinţă, la Cluj, discipline noi, în premieră naţională: radiologia, stomatologia, semiologia medicală şi istoria medicinii. Nume de prestigiu au sprijinit cu dăruire învăţământul superior în limba română de la Cluj, precum Victor Babeş, Constantin Levaditi, Ştefan Gh. Nicolau şi Nicolae Minovici. Dintre profesorii care au făcut parte din prima generaţie a Facultăţii se cuvine a fi menţionaţi Iuliu Moldovan, Victor Papilian, Titu Vasiliu, Ioan Drăgoiu, Dimitie Negru, Iacob Iacobovici, Constantin Ureche, Ion Minea, Cristea Grigoriu, Dumitru Michail, Coriolan Tătaru, Titu Gane, Ion Predescu-Rion.

În 1934, prin Legea pentru concentrarea învăţământului farmaceutic universitar în Bucureşti, activitatea didactică în specialitatea farmacie a fost sistată la Cluj, dar a fost reluată 12 ani mai târziu, în 1946, în cadrul Universităţii „Regele Ferdinand I”. În 1948, învăţământul superior farmaceutic clujean a fost integrat statutului de Facultate de Farmacie.

Din 1871 până în 1919, orice tânăr ardelean care dorea să devină farmacist urma studii cu durata de doi ani. Studenţii frecventau, în primul an, Facultatea de Matematică şi Ştiinţe, iar în al doilea Facultatea de Medicină. Pentru obţinerea diplomei de farmacist, pe lângă cei doi ani de facultate, era obligatorie efectuarea unei practici de şase ani. În total erau, așadar, opt ani de pregătire asiduă. După 1914, pregătirea pentru practicarea profesiei de farmacist includea doi ani de practică înainte de facultate, doi ani de învăţământ teoretic la Facultate, urmați de alți trei ani de practică. Aspiranții susțineau apoi un exigent examen de „aprobare”. Studenţii la farmacie au fost instruiţi de profesori botanişti, fizicieni, chimişti şi medici. Mai târziu, cursurile de specialitate au fost predate chiar de către farmacişti.

Gheorghe Pamfil – întemeietorul școlii de farmacie

Întemeietorul învăţământului clujean de farmacie în limba română a fost Prof. Dr. Gheorghe Pamfil (1883-1965), doctor al Universităţii din Geneva, farmacist militar din anul 1908. El a fondat Institutul Farmaceutic al Universităţii din Cluj, pe care l-a condus în calitate de director, fiind, concomitent, directorul Farmaciei Clinicilor. Printre colaboratorii prof. univ. dr. Pamfil s-au numărat prestigioșii savanți Alexandru Borza (1887-1971), Gheorghe Spacu (1883-1955), Dan Rădulescu (1881-1969), Adriano Ostrogovich (1870-1956) și Ion Grinţescu (1874-1963). Neavând la dispoziție personal licenţiat vorbitor de limbă română, pentru posturile de asistenţi universitari, profesorul Pamfil a angajat studenţi, ca ajutoare, în Farmacia Clinicilor. Tineri cu activitate meritorie, precum Teodor Goina (1896-1985), Victor Ciocănelea (1901-1993), Ladislau Mártonfi (1903-1973) şi Elisabeta Elekes-Widder (1906-1990), au devenit asistenţi la disciplinele de Chimie farmaceutică, Farmacie galenică şi Analiza medicamentelor, urcând, ulterior, treptele ierarhiei universitare. Tinerii chimişti Ştefan Secăreanu (1893-1979) şi Ion Manta (1900-1979) au fost promovați şefi de lucrări în Institutul Farmaceutic. Din fosta universitate maghiară s-au alăturat echipei Gheorghe Pamfil  conferenţiar dr. Gyula (Iuliu) Orient – disciplina Toxicologie -, şi Maximilian Wonnesch (Maximilian Voinescu) (1895-1957), șef de lucrări la Chimie analitică.

La Cluj, numărul de studenți de la Farmacie a crescut progresiv. Dacă în anul universitar 1919-1920 frecventau cursurile de la Farmacie 64 de studenți, în anul de studii 1927-1928 erau 152, în 1931 optaseră pentru această disciplină 331 de tineri, iar în 1934 au absovit pregătirea de specialitate 396 de farmaciști debutanți.

După 1948, Facultatea de Farmacie l-a avut ca prim decan pe Erwin Popper (1906-1974), specialist în chimie anorganică, organică și analitică farmaceutică. Popper a reușit să obțină o nouă clădire pentru Facultatea de Farmacie, pe strada Pasteur nr. 4, unde au funcționat Catedrele de Chimie analitică, Chimie fizică și, mai târziu, Chimie anorganică generală. În anul 1957, profesorul Erwin Popper a primit avizele favorabile pentru începerea construcției primului amfiteatru al Facultății de Farmacie, prin supraetajarea clădirii din strada Pasteur.

Personalități de renume au sprijinit fondarea școlii superioare de farmacie la Cluj, alături de Erwin Popper: profesorul Stoian Ionescu-Petre la Farmacie Galenică, profesorul Teodor Goina la Farmacognozie, profesorul Cristian Maiorovici la Chimie farmaceutică organică, profesorul Victor Ciocănelea la Industria medicamentelor, profesorul Constantin C. Velluda șeful Catedrei de Farmacologie a Facultății de Medicină, care a predat Farmacodinamia, Anatomia și Fiziologia și la Facultatea de Farmacie, profesorul Alexandru Silberg care a pus bazele învățământului farmaceutic de Chimie organică, conferenţiarul Silvia Ionescu, primul titular la Chimie fizică.

Și noua generație de profesori a contribuit la creșterea valorii școlii farmaceutice clujene: Avram Radu la Botanică farmaceutică, Ioan Grecu la Chimie anorganică, Valer Arieșan la Chimie farmaceutică, Teodor Goina, apoi Viorica Cucu la Farmacognozie, Liviu Roman la Chimie analitică, Elena Curea la Controlul medicamentelor și fost decan al Facultății de Farmacie în perioada 1976 – 1984, Ioan Ban a predat Tehnologia farmaceutică, Georgeta Lupuțiu a predat Chimia farmaceutică, fiind și decan în perioada 1984 – 1990. Una dintre cele mai remarcabile personalități care a activat în această perioadă a fost Ioan Simiti, profesor la Catedra de Chimie organică, decan al Facultății de Farmacie în perioada 1968 – 1976 și ulterior prorector. În perioada cât a fost decan a reușit să obțină fondurile necesare pentru a ridica, în strada Ion Creangă nr. 12, o nouă clădire pentru a asigura spații de învățământ pentru o parte din catedrele Facultății de Farmacie (1971 – 1972), în care se află și amfiteatrul care în prezent îi poartă numele.

Modernitate și diversitate

Facultatea de Farmacie oferă, în prezent, programe de studii de licență, masterat, doctorat, rezidențiat și formare profesională continuă. Pentru anul universitar 2019-2020, Facultatea a scos la concursul de admitere, pentru licență, 95 de locuri bugetate și 50 cu plată la Farmacie (durata de studii: 5 ani), iar la Nutriție și Dietetică (durata de studii: 3 ani) 20 de locuri bugetate și 30 cu plată.

Azi, Facultatea de Farmacie a UMF este structurată în patru departamente și 21 discipline. Primul Departament îl are ca director pe Prof. Dr. Mihai Lucaciu și are în structură disciplinele Chimie analitică și analiza instrumentală, Chimie farmaceutică, Chimie organică, Fizică Biofizică. Al doilea Departament, director Prof. Dr. Cristina Mogoșan, include Chimie fizică, Chimie generală și anorganică, Chimie terapeutică, Farmacologie, Fiziologie, Fiziopatologie, Toxicologie. Departamentul 3, director  Prof. Dr. Ilioara Oniga, are în structura sa: Analiza medicamentului, Biochimie și laborator clinic, Botanică farmaceutică, Bromatologie, Igienă şi Nutriţie, Farmacognozie, Industria medicamentului și biotehnologii farmaceutice. Cel de-al patrulea Departament, director Prof. Dr. Marcela Achim, cuprinde Dermatofarmacie și Cosmetologie, Farmacie clinică, Matematică-Informatică, Organizare și legislație farmaceutică, Dispozitive medicale, Practică farmaceutică, Tehnologie farmaceutică și biofarmacie.

În anul 2004, în cadrul Facultății a fost înființat Centrul de Cercetări privind Informarea asupra Medicamentului (CCIM) destinat profesioniştilor din domeniul sănătăţii. Centrul publică trimestrial un Buletin de Farmacovigilenţă şi bilunar flash-uri informative cu noutăţi despre terapia medicamentoasă. Activitatea de cercetare a centrului este în domeniul farmacovigilenţei este axată pe  detectarea, evaluarea şi caracterizarea reacţiilor adverse, a interacţiunilor medicamentoase şi a altor probleme relaţionate cu medicamentele în rândul pacienţilor spitalizaţi şi din ambulator. Centrul este implicat şi în activităţi educaţionale, dezvoltând diferite programe educaţionale considerate necesare în contextul unor probleme de sănătate publică: gripa aviară, gripa porcină, papilomavirusurile umane şi cancerul de col uterin, programe educaţionale privind importanţa farmacovigilenţei şi a raportării voluntare a reacţiilor adverse.

Termenul de farmacie galenică este legat de numele lui Galenus. Claudius Galenus, vestit în antichitatea romană, medic al împăratului Marcus Aurelius şi al fiului acestuia, Commodus, a clasificat medicamentele după origine, aspect exterior şi acţiune. El a diferenţiat medicamentul de aliment şi a indicat în ce măsură un medicament poate să-l înlocuiască pe altul. Galenus a introdus în practica medicală Teriacul, un preparat ce conţinea 70 de ingrediente şi care, pe parcursul perioadei Medievale şi a Renaşterii, era prescris ca panaceu universal, indiferent de cauza bolii sau semnele bolii respective.

Carmen Fărcașiu