Întunecate-s căile Justiției române

Necunoscute-s căile Domnului, dar și mai necunoscute par a fi cele ale Justiției române. Justiție care ar trebui măcar să încerce ”să facă dreptate”, nu altceva. Căci cu totul și cu totul altceva pare fi decizia de clasare a dosarului ”10 august”, prin care jandarmii au fost exonerați de orice posibilă vină în desfășurarea evenimentelor de atunci.

Să ne aducem aminte. Mitingul anti-PSD sau, mai degrabă, anti-Dragnea, a fost anunțat cu o bună bucată de vreme înainte de a avea loc. Guvernanții de atunci au făcut tot ce au putut ca să discrediteze manifestarea: ba au anunțat că organizatorii mitingului nu au cerut autorizație (chestie care s-a dovedit falsă), ba au anunţat, în special prin două posturi de televiziune (nu le mai amintesc, căci prea au fost grețoase), că protestatarii vor face prăpăd în țară. Motiv (sau pretext?) pentru care la manifestare au fost trimise o grămadă de jandarmi echipați cu arsenalul din dotare. Cam ăsta ar fi cadrul evenimentelor. Care au fost precedate, cam cu o săptămână înainte, de un alt miting, unul de ”autosusţinere”, organizat de PSD, care a transportat în București, cu autocarele, o mulțime de cetăţeni de prin ţară. Nici unul nu a luat bătaie, iar jandarmii au fost cum nu se poate mai prietenoși. Dar, să revenim la 10 august. La protest, au apărut tot felul de indivizi, care s-au apucat să facă exact ce ziceau guvernanţii că o să facă: să se ia la harţă cu jandarmii. Ba au aruncat în ei cu gardurile metalice de pe acolo, ba cu pietre (poate mai țineți minte secvența în care doi oameni au împiedicat un tembel să azvârle cu bucăți de pavaj), ba chiar şi cu cocteiluri Molotov, acestea din urmă distribuite dintr-o maşină misterioasă, care nu a fost apoi de găsit, deși existau imagini cu ea. Surprinzător, în acea etapă jandarmii au fost inerți. Însă, la un moment dat (să fi fost o comandă?), au ieșit de după garduri și – ce să vezi? – în loc să se ocupe de cei care erau violenți, așa cum era normal, i-au luat la bătaie pe cei paşnici, inclusiv pe unii ziariști, în care au dat cu bastoane, grenade lacrimogene şi gaze. Că lucrurile au stat exact așa a putut vedea toată lumea la câteva posturi de televiziune, care au filmat toată tărășenia. Probabil că acele imagini mai există pe undeva. Din câte știu eu, nici un dobitoc care a aruncat cu pietre sau cu altceva nu a fost arestat. În schimb, în spitale s-au înghesuit persoane pașnice, care au mâncat bătaie şi au înghiţit gaze fără a avea vreo vină, exceptând-o pe aceea de a participa la un protest anti-guvernamental.

Senzația a fost cea a unui scenariu cusut cu ață albă, în care niște provocatori care nu aveau treabă cu manifestarea au oferit jandarmilor un pretext de a bate protestatarii adevărați. Senzația, dar nu și certitudinea. Certitudinea ar fi trebuit oferită de cei care au cercetat cazul. Parțial, asta s-a întâmplat. Parchetul militar a instrumentat cazul și i-a pus sub acuzare pe şefii de atunci ai Jandarmeriei. Dar dosarul a ajuns la DIICOT, care l-a clasat. Din câte am înțeles, printre motivațiile acestei aiuritore decizii figura „complicitatea publicului paşnic”. O mizerie mai mare e greu de auzit. Din ce știu eu, forțele de ordine au arme pentru a proteja populația, și a-i pune la respect pe cei violenți, nu invers. Din nou, totul pare un scenariu prost întocmit. Poate că cineva, cândva, va face un lucru de bun simț: să redeschidă acest dosar. Nu neapărat pentru a condamna pe cineva. Ci, mai ales, pentru a lămuri lucrurile.

Cum spuneam, necunoscute-s căile Justiției române. Și întunecate.

Articole din aceeasi categorie