Între UDMR şi UNPR – cozile de topor

ILIE CĂLIAN

Degeaba ne batem capul, ne mîncăm nervii, o sumă de persoane interesate de mersul ţării, cu întrebarea dacă se va face ori ba, în curînd, o remaniere guvernamentală. Premierul Boc ne-a spus, recent, foarte clar că nu se gîndeşte la aşa ceva – şi nici preşedintele Băsescu nu-l presează: ceea ce spusese preşedintele era pentru “imaginea” sa, de om preocupat de soarta românilor. Dar a constatat şi el, ca şi liderii Coaliţiei de la guvernare, că, de fapt, marea majoritate a populaţiei nu este cu adevărat interesată de aşa ceva. Adică, nu s-ar osteni nici măcar s-o aplaude – ori s-o conteste cu oarecare tragere de inimă.

E adevărat, ar exista nişte cereri din partea celor de la UNPR de a obţine mai multe posturi în Guvern. Însă pe acestea nu le-ar putea lua decît de la PDL, pentru că UDMR nu va da nimic. De fapt, PDL ar putea face o remaniere şi nu i-ar strica – fie şi numai pentru a mai dezmorţi “viaţa internă de partid”, care cam bălteşte, pentru a-i avertiza pe unii că, dacă nu se “mobilizează”, şi-ar putea pierde unele privilegii sau şanse de viitoare privilegii. Dar se pare că majoritatea liderilor PDL sînt convinşi că e mai bine aşa. Orice mişcare de “cadre” ar pune partidul lui Băsescu în situaţia de a negocia şi cu UDMR, şi cu UNPR. Şi, pupăză peste colac, ambiţia lui Traian Băsescu de a-i face un fel de partid fiicei sale Ioana (adică, tot sieşi), pentru eventualitatea în care PDL ar pierde semnificativ la viitoarele alegeri. De altfel, Mişcarea Populară a Ioanei Albă-ca-Zăpada este văzută de unii lideri ai PDL ca o ameninţare mai periculoasă decît Opoziţia, întrucît cu ea nu se pot bate, ci trebuie să i se supună, sub ameninţarea fulgerelor lui Zeus.

E adevărat, nici UDMR nu şi-ar dori tulburarea apelor. Uniunea se află într-o situaţie delicată: nu numai că mai există două oferte pentru electoratul maghiar – Partidul Civic Maghiar şi Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania (Tökés László) -, dar şeful acestuia din urmă a venit cu o propunere vicleană: constituirea unei alianţe a celor trei forţe. Evident, într-o atare situaţie UDMR s-ar vedea surclasată. Şansa ei de a-şi păstra pseudomonopolul electoral este tocmai perpetuarea la putere şi păstrarea, dacă nu creşterea, influenţei în teritoriu a miniştrilor ei. Că UDMR nu se simte tocmai în apele sale o dovedeşte o surprinzătoare iniţiativă a unuia dintre liderii săi.

Secretarul general al UDMR, fostul consilier prezidenţial Eckstein-Kovács Péter, concitadinul nostru, a lansat, prin Antena Partidelor Parlamentare, la Radio România Actualităţi, un apel către români – nu numai către cei proveniţi din căsătorii mixte, ci către toţi românii – să se declare maghiari la recensămîntul care începe la 20 octombrie. Surprinzătorul apel are un obiectiv direct: să se obţină un număr cît mai mare de maghiari, astfel încît să se poată invoca în cît mai multe localităţi proporţia de 20% din populaţie, pentru a menţine acele drepturi la inscripţii în maghiară, utilizarea limbii maghiare în anumite instituţii şi alte privilegii “conexe”, care, “dau bine” şi la UE … Dar, mai ales, pentru ca la viitoarea confruntare electorală, UDMR să se poată prezenta în faţă votanţilor maghiari ca autorul şi garantul privilegiilor obţinute pînă acum.

Evident, ideea place şi celorlalte partide, pentru că, în ultimă instanţă, creşterea artificială a numărului maghiarilor la recensămînt ar putea oferi un argument la negocierile cu alte partide, româneşti, inclusiv cu PDL, atît în privinţa legii minorităţilor, cît şi în legătură cu reprezentarea în Parlament. S-ar putea să vă pară o glumă apelul lansat de Eckstein-Kovács către români, de a se declara maghiari – dar nu e o glumă, ci reflectă o stare de nervozitate atît în UDMR, cît şi în rîndul celorlalte formaţiuni de partid şi civice maghiare – ceea ce înseamnă că UDMR va negocia la sînge, cu PDL, o eventuală remaniere. Iar în perspectiva contestării articolului din Constituţie referitor la caracterul naţional, unitar şi indivizibil al statului român, o proporţie mai mare (decît cea reală) a maghiarilor ar putea fi manevrată ca argument pentru declararea României ca stat binaţional.

În privinţa UNPR – acest fals partid, creat de Băsescu prin şantaj şi presiune asupra unor liberali şi social-democraţi vulnerabili sau, pur şi simplu, ahtiaţi după posturi şi privilegii -, acest partid, ajuns în Parlament fără a fi cunoscut de alegătorii de acum trei ani, nu are alte şanse de a continua să existe decît să-şi valideze realitatea prin locuri obţinute la viitoarele alegeri locale şi parlamentare. Iar garanţia acestor locuri o reprezintă racolarea de pe acum a unor oameni din alte partide – nu atît din Parlament, cît direct din teritoriu: primari sau lideri eligibili de la PSD, PNL şi PC. Şi în ce partid nu există cozi de topor?!